27 septembrie: referendum în Elveţia pentru limitarea imigraţiei şi ruperea acordurilor cu Uniunea Europeană

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
FOTO Shutterstock
FOTO Shutterstock

Este o „iniţiativă populară“ susţinută de Partidul poporului din Elveţia (Schweizerische Volkspartei), cunoscut şi sub denumirea franceză Union Democratique du Centre, al treilea partid ca mărime în ordinea reprezentării Adunarea Federală, cu o foarte clară politică naţionalistă specifică poziţionării în zona extremei drepte, profund eurosceptic şi violent împotriva imigrării.

Aderă la doctrina naţionalist-conservatoare şi respinge crearea şi, mai apoi, extinderea legăturilor instituţionalizate cu UE, este împotriva oricărei participări militare în misiuni în străinătate sau participarea ţării în organizaţii supra-naţionale sau inter-guvernamentale (printre acestea, ţinta de bătaie preferată sunt „Acordurile Dublin“, care reglementează politica de imigraţie a UE).

De data asta, după mai multe iniţiative eşuate în acelaşi sens, cetăţenii elveţieni sunt chemaţi să voteze o eventuală modificare a Constituţiei care sună astfel:

Constituţia este modificată după cum urmează:

art.121b Imigraţie fără circulaţia liberă a persoanelor

1. Elveţia va rezolva în mod autonom imigraţia străinilor

2. Nici un fel de nou tratat internaţional nu va fi încheiat şi nu va fi contractată niciun fel de nouă obligaţie de drept internaţional care ar acorda un regim de liberă circulaţie a persoanelor pentru cetăţenii străini

3. Tratatele internaţionale şi alte obligaţii de drept internaţional existente nu vor putea fi modificate nici extinse într-un mod care să fie contrar pct. 1 şi 2“.

Iniţiativa respectivă, odată votată, ar desfiinţa sistemul de liberă circulaţie stabilit prin acord între Elveţia şi Uniunea Europeană.

În acest caz, Consiliul federal va trebui să pună capăt Acordului de liberă circulaţie în termen de 12 luni , demarând noi negocieri cu UE. Într-o asemenea situaţie, după un răgaz suplimentar de 30 de zile, Elveţia va denunţa unilateral Acordul. Denunţarea unilaterală a Acordului privind libera circulaţie a persoanelor presupune automat şi încheierea şi celorlalte şase Acorduri Bilaterale care reglementează legăturile extinse ale Elveţiei cu spaţiul comunitar: 1. Transportul pe teritoriul Elveţiei, 2. Aviaţia civilă, 3. Cercetare ştiinţifică, 4. Agricultură, 5. Achiziţiile publice, 6 Bariere tehnice în domeniul comercial.

Iniţiativa cetăţenească pusă acum la vot ridică o problemă în sine, cum au anunţat reprezentanţi guvernamentali şi liderii confederaţiilor sindicale. Este evident acest lucru deoarece ar putea, prin dispariţia acordurilor cu UE, să dereglementeze la modul fundamental toate sursele de bunăstare ale Elveţiei, ale cărei legături comerciale se fac în primul rând cu spaţiul european, foarte convenabil deschis în toate sensurile, reglementat după negocieri lungi şi care au produs un rezultat avantajos pentru toate părţile. Dacă dispare legătura cu UE, principala piaţă a Elveţiei, perspectivele care se conturează pot deveni rapid extrem de dificile în condiţiile în care totul va reveni la sistemul de „ţară terţă“. Vedeţi ce se întâmplă acum cu Marea Britanie şi care sunt perspectivele.

Foarte realistă, Karin Keller-Sutter, şefa Departamentului federal de justiţie şi poliţie (DFJP), declara în acest sens, luni, într-o conferinţă de presă: „Economia trebuie să-şi revină cât se poate de repede şi să-şi regăsească pe deplin competitivitatea de dinainte de criză. Este vorba despre garantarea locurilor noastre de muncă şi a prosperităţii de care ne bucurăm“. Şi, pentru asta, companiile, întreprinderile au nevoie de stabilitate şi nu de experimente riscante, adăuga consiliera federală, argumentând decizia luată atât de Guvernul Federal, cât şi Parlamentul elveţian de a recomanda în mod oficial populaţiei să respingă prin vot iniţiativa în cauză.

Este evident şi faptul că votarea unei asemenea iniţiative ar pune probleme foarte serioase - şi nu numai de ordin diplomatic - pentru o ţară ca Elveţia care, brusc, vrea să interzică accesul liber al cetăţenilor europeni şi ar pune stavile legislative la procesul de migraţie al acestora, proveniţi în principal din Italia, Germania, Portugalia, Franţa şi Spania. Pe lista migranţilor proveniţi din ţări UE/EFTA şi stabiliţi în Elveţia, la nivelul anului 2018, avem şi est-europeni, cei mai mulţi polonezi, apoi unguri şi 19.894 de români.

În aceste condiţii, par logice argumentele aduse de susţinătorii - atât de mulţi - ai respingerii iniţiativei avansate de partidul de extremă dreapta. De ce o fac? Pentru că urmează iniţiativa cealaltă, cu adevărat importantă şi relevantă, privind noua politică europeană de migraţie şi azil. Începe, astfel, - nu numai în Elveţia - o campanie foarte susţinută a extremei drepte care vrea să lege spaima generală de migraţia ilegală şi necontrolată pe rutele clasice de cea a „migraţiei interne europene“ motivată economic şi care, spun promotorii acestei teze, devine din ce în ce mai intensă. Acuzaţia care va fi din nou vehiculată spune că vin nu numai cei din centrul şi estul Europei, flămânzii de serviciu ai noii Europe, dar politicienii de la Bruxelles forţează extinderea liberei circulaţii pentru ţări care nu fac parte din edificiul comunitar, un exemplu fiind acesta de acum în care Polonia, Lituania şi România solicită ridicarea regimului de vize pentru cetăţenii din Belarus.

Că demersul este unul pervers, asta e limpede. Dar, în actualele condiţii de nesiguranţă şi dezechilibru pe pieţele muncii, cu lideri politici de-a dreptul înfricoşaţi de faptul că vor trebui să dea cumva socoteală de managementul dezastruos al unora dintre economiile naţionale pe timp de pandemie, cred că semnalul dat de referendumul din Elveţia trebuie luat foarte serios în considerare. După părerea mea, el nu este gândit pentru un câştig imediat, ci pentru a iniţia o posibilă mişcare de profunzime la care să adere diverse partide politice europene şi nu numai din zona extremismului timp Salvini şi Le Pen. Ar putea fi interesant pentru ţările din Grupul Vişegrad, pentru dreapta naţionalistă din Spania, Italia, Grecia sau pentru câteva dintre ţările nordice.  

Pandemia a complicat toate jocurile şi, de-abia acum, xenofobia, antisemitismul, rasismul şi intoleranţa pot să constituie vectori politici pe care să se bazeze dorinţa de relansare a unor partide naţionaliste care visează mai demult la demolarea Europei şi renaşterea teoriei despre „noul spaţiu vital“. Deocamdată, în chip de avant-gout, alături de tot ce ştiţi despre ce se petrece pe plan economic şi social în Marea Britanie, iată un studiu elveţian despre consecinţele abandonării acordurilor cu UE.

Asta nu e propagandă, e economie, economie politică şi economie socială. Nu ne interesează? S-ar putea, din nebăgare de seamă sau dezinteres, să greşim culoarul de îmbarcare.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite