O melodramă fără vlagă

O melodramă  fără vlagă

“Ducesa” are, formal, ingredientele unui film de Oscar; îi mai lipseşte, însă, ceva. E acea perioadă din an când suntem invadaţi de pelicule de epocă trase la calapod, care vin la pachet cu deja obligatoria crinolină cu decolteu marca Keira Knightley.

De la un război la altul

De la un război la altul

Canalul HBO face o bună surpriză prezentînd cinefililor, la distanţă de o zi, două filme recente ale cinematografului românesc: “Restul e tăcere” al lui Nae Caranfil (propunerea României

Pentru adolescenţi frustraţi

Pentru adolescenţi frustraţi

Nu există încă vreun exemplu de film decent care să aibă ca sursă un joc video. Adolescenţii (întârziaţi sau nu) fac legea, atât în cinematografele din SUA, cât şi din România, dovadă fiind plasarea acestui haos abominabil - “Max Payne” - în fruntea box-office-ului.

Miss Gish & Miss Bette Davis

Miss Gish & Miss Bette Davis

Oricît ar părea de ciudat pentru oricine o vede pe Bette Davis în “Balenele din august”, film din 1987 semnat Lindsay Anderson, rolul de aici nu avea să fie ultimul din prodigioasa ei

Film recomandari

Film recomandari

Nu ratati! „Hamlet 2”, o comedie la care ar fi râs şi Shakespeare La filmul acesta au existat două reacţii din partea celor care l-au văzut. Unii au râs în hohote şi au mers şi a

Un erou pentru clasa muncitoare

Un erou pentru clasa muncitoare

Capacitatea cineastului Guillermo del Toro de a transforma horror-ul în ceva frumos şi fascinant este uluitoare. Ştiu ce am promis: că n-o să mai intru în veci la un film hollywoodian cu super-eroi. Dar, înainte să aruncaţi cu pietre în mine, trebuie să ştiţi două lucruri.

Newman al tinereţii

Newman al tinereţii

S-a spus despre Paul Newman că-l imita pe Marlon Brando, în tinereţe. Newman avea 37 de ani cînd a apărut în “Dulcea pasăre a tinereţii”, dar el jucase deja, trei ani mai devreme, în

Un sărut, când nimeni nu se uită

Un sărut, când nimeni nu se uită

Filmul “Desigur... poate că...” apasă pe toate butoanele romantice, dar nu-ţi cere să-ţi laşi creierul la intrare. Ce îi trebuie unui film ca să te prindă? Uneori, e de ajuns doar piesa de pe generic. Când e bine aleasă, comprimă filmul în doar câteva minute şi îi conferă fie o atmosferă, fie o injecţie de adrenalină.

Eroi din întîmplare

Eroi din întîmplare

La cît este de reuşit – fără discuţie, unul din cele mai bune filme ale anilor 80! -, e oarecum de mirare că “The Year of Living Dangerously” nu a fost recompensat decît cu un Oscar:

Boogie: maturizare sau infantilizare?

Boogie: maturizare sau infantilizare?

Cu Dragoş Bucur şi Anamaria Marinca în distribuţie, filmul este regizat de Radu Muntean. Unul dintre motivele pentru care m-am bucurat că am terminat liceul a fost că nu mă mai simţeam obligată să merg de 1 mai la mare.

Luzării fericiţi

Luzării fericiţi

Little Miss Sunshine a rulat, la noi, cu titlul “Fiecare se crede normal” – care a stat ca o reclamă la un cabinet de psihiatrie pe cea mai adorabilă comedie a anului 2006. Probabil că

Regizor prost, film şi mai şi!

Regizor prost,  film şi mai şi!

“Cursă mortală” este un lungmetraj penibil, care plagiază fără nicio problemă producţii celebre. Consistenţa e rară la Hollywood, mai ales printre făcătorii de blockbustere, aşa că jos pălăria pentru Paul PW Anderson, pentru că a reuşit să fie unul dintre acei rari regizori pe care poţi întotdeauna conta că va face un că…t.

Culcuş şi pat cu baldachin

Culcuş şi pat cu baldachin

Dacă, atunci când stai în picioare, pământul, lumea terestră ţi se aşterne înaintea ochilor, stând întins, la orizontală, perspectiva se schimbă, marginea orizontului fiind înlocuită de

Actriţa Ana Ularu este din nou în această perioadă pe marile ecrane într-o super producţie. Este vorba de „Siberia“ în regia lui Matthew Ross. Ana îl are partener pe nimeni altul decât pe Keanu Reeves, cei doi interpretând personajele principale ale producţiei canadiano-americano-germane care a avut premiera mondială la New York pe 13 iulie.

acum 22 zile · comentarii (4)

În racord perfect cu nominalizările - inclusiv pentru „Un Certain Regard“ (un bun prieten german, Knut, mare cronicar radio, mă întreba ce s-a întâmplat cu România că n-a fost selecţionat niciun lungmetraj, iar răspunsul a fost limpede: în afară de „Touch me not“, nimic nu se califica în privinţa subiectului ales!) - au fost şi câştigătorii, dar am apreciat că alegerile au presupus şi filme de calitate, cu mesaj, şi nu doar ciudăţenii.

acum 3 luni · comentarii (0)

Dacă de dimineaţă francezii sunt bine cunoscuţi pentru cafeaua cu lapte şi un croissant (n-am să uit niciodată cum la prima călătorie în Franţa, în 1990, după Revoluţie, stăteam la Rouen şi seniorul casei s-a sculat în zori ca să–mi aducă foietajul fierbinte, nu cum e moda acum, să se cumpere de la supermarket semicongelat şi să se încălzească la microunde), anul acesta, la Cannes, de câteva zile

acum 3 luni · comentarii (0)

Am trăit s-o văd şi pe-asta! La Cannes, în avanpremieră absolută, „Solo: A Star Wars Story“ s-a proiectat bine păzit de 8 agenţi speciali care au făcut cu rândul, stând în picioare, în laterala ecranului, privind în întuneric cu ochi de vultur ca nu cumva să pirateze cineva scene din film! Mai ceva ca şefii de stat ori Familia Regală britanică, la nunta de sâmbătă, bodyguarzii au vegheat ca să nu fie ceva furat!

acum 3 luni · comentarii (0)

Definiţia stării noastre de spirit, mondializarea indiferenţei, îi aparţine fascinantului Papă Francisc, despre care a făcut un documentar, nu prea inspirat, din păcate (în afară de dublul sens al titlului, „Un om de cuvînt“, căci cuvintele sunt unica armă a sa şi îşi respectă promisiunile!), marele Wim Wenders, poate şi copleşit de personalitatea Sanctităţii Sale.

acum 3 luni · comentarii (2)

Anul acesta s-a vrut o cât mai mare diversitate, am fost serviţi cu un cocktail, nu numai cel din deschidere, ci mai ales cel de pe ecran! Seara s-a încheiat cu unul dintre cele mai colorate, la propriu şi la figurat, „Rafiki/ Prietenie“, o peliculă interzisă în ţara de baştină, Kenya, dar măcar i s-a permis regizoarei să vină!

acum 3 luni · comentarii (0)

Canal+ transmite en clair (adică şi dacă n-ai abonament, sau n-are hotelul, poţi vedea) Ceremonia de deschidere şi, după 11 zile, şi pe cea şi mai aşteptată, cea de închidere, prin urmare poţi urmări şi mai în detaliu, ca din sală, pe covor fiind 2 prezentatori de astă dată, un bărbat şi o femeie (racord cu oscarizatul lui Lelouch?). Strugurii sunt acri, veţi gândi maliţios, dar e mai comod de luat notiţe aşa!

acum 3 luni · comentarii (0)

O să vi se pară un titlu ciudat, dar să ştiţi că am aflat, de la o peisagistă, că lalelele bătute, care seamănă mai degrabă cu bujorii şi au cele mai neaşteptate culori, au şi parfum. Iar când le vezi în covoare în toate nuanţele curcubeului, împodobind celebra Piaţă Taksim, dintr-o dată te simţi ca în Grădina Raiului.

acum 4 luni · comentarii (0)

Se află în plină desfăşurare unul din cele mai prestigioase evenimente cinematografice ale lumii: Festivalul Internaţional de Film de la Berlin (15–25.02.18). Fondată în plin război rece, Berlinala a ajuns la a 68-a ediţie, iar cele 400 de pelicule prezentate continuă să stârnească acelaşi interes din partea spectatorilor, plasându-l în top, la capitolul participării publicului plătitor.

acum 6 luni · comentarii (19)

La început, ca în toate începuturile, a fost doar ceea ce s-a crezut a fi o întâmplare norocoasă: Corneliu Porumboiu câştiga la festivalul de la Cannes premiul Caméra d'Or pentru filmul „A fost sau n-a fost ?“. Având un anume Dan Burlac ca producător. Era în 2006, cu un an înainte de intrarea României în Uniunea Europeană.

acum 9 luni · comentarii (1)

Zilele acestea avem: „Les Films de Cannes a Bucarest“. În program este şi filmul „Ne liubovi/Loveless“ (Premiul Juriului, Cannes 2017) al unui regizor rus la care ţin mult: Andrei Zviaghinţev. Îmi şopteşte Cristi Mungiu că şi regizorul va fi prezent. Îl putem vedea azi, 18 octombrie, ora 21.00, la cinema Union, în prezenţa regizorului Andrei Zviaghinţev.

acum 10 luni · comentarii (6)

Prima jumătate s-a scurs deja rapid, pe nesimţite, cu vreo 20 de filme pe care le-am văzut dintr-o suflare în 4 zile, într-o sală nouă, Quai22, undeva, pe nişte străduţe pustii, ca în visele interpretabile psihanalitic, dar care cred că a fost aleasă anume, nu doar într-o universitate, în curtea unei Capele cruţată de Maica Domnului, în 1944, ci ca să descoperim, din nou, ce dulci,

acum 11 luni · comentarii (0)
Postari Recente