Mno, e grea treaba asta cu psihiatria. Nu că aș ști din proprie experiență, dar am un vecin informat, cu abonament special la ei. La-nceput se interna ca să mai scape de gura nevestei, dar acum juri că a luat-o de-a binelea pe ulei. Că dacă te iau la ochi, psihiatrii ăștia sunt nebuni rău, ferească Dumnezeu. Nu mai scapi. Nu trebe' să fii tu nebun de legat, te rezolvă ei în trei zile, maxim șapte dacă reușești să ții măcar juma' de pilule sub limbă și să le scuipi după capul patului, că acolo nu dă nimeni cu mopu' niciodată. Dilema care contează e asta, cum îi zice, aia de te roade pe dinăuntru. ”Dilema interioară”. No așe, dilema interioară! Adică nu mai știi, oi fi, n-oi fi dus cu capu'... Că dacă nu ești chiar-chiar, te-ai păzi să n-ajungi, nu?... Măcar în ciuda neamurilor! Unii zic că ar fi rost de-ncercat un test. Ți-l faci singur și te-ai lămurit. Unul cu cafeaua fierbinte de dimineață. Da' fierbinte, să ne-nțelegem! Ideea de principiu - că de-aia se numește test că are și principiu - e că te trezești de cinci ori mai repede dacă o torni pe tine, decât dacă o bei. Mno, cică dacă declari în clipa asta că eu sunt nebună - ”ești nebună, madam', du-te de te caută”, ar fi formula adecvată - și nu faci testul, înseamnă că ai ieșit negativ și poți să te duci liniștit acasă și să râzi neamurilor în nas. Dacă faci testul, adică o torni pe tine, e semn că ești pozitiv și ar fi bine să mai întârzii vreo câteva săptămâni în stabiliment. Se mai zice că ăștia cu testul pozitiv ar avea tendința să-l tot repete, de câte ori zăresc o ceașcă de cafea din care ies ceva aburi. De-aia ziceam eu că treaba asta cu psihiatria e grea... N-ai ști care din ce salon a scăpat, dacă n-ar fi unul în pijama și altul în halat. Așa că prefer să nu mă bag și să nu dau sfaturi. Nici că mi-a plăcut declarația de nebun de mai sus și m-a distrat grozav, nu spun, să nu pară că încurajez. Sau mă bucur de răul altuia... No comment și-mi văd de treabă. Rămân o lady! Deci, ce aveam de gând să tastez pe-aici? A, da. Vă doresc o săptămână plăcută și inspirată, domnule Cezar Pârlog!

Ha, chiar un text mai bun ca al meu! Un zîmbet sănătos și mulțumiri unei necunoscute pe care o știm.