Mda, şi mergeam eu cu toată viteza, plin de un entuziasm complet străin mie, unul a cărui sursă chiar nu o ştiam, cu pieptul înainte şi morgă decentă, spre un centru de analize medicale. Adevărul e că şi trotuarul gol, de picioare feminine, desigur, permitea această repeziciune. Aproape ajuns la neplăcuta destinaţie, prind din urmă o călătoare în acelaşi sens, ajung în dreptul ei, comună, nimic interesant, tanti face brusc stînga spre policlinica la care mergeam şi eu, virez în trombă şi, deşi fuleul meu era onorant, unul care permitea o depăşire cu scîrţîit de pneuri pe turnantă, am zis că nu e cazul, că nu sînt pe stadion; ce naiba, că doar m-am retras din concursuri de vreo zece ani! Aşa că am devenit serios, politicos, i-am ţinut uşa şi am lăsat-o să intre prima. În stînga, ghişeul registraturii cu două fete, una superbissimă, o mai văzusem şi ieri, cînd am ajuns aici pentru întîia oară şi mi-a spus să revin a doua zi, că se face programarea pentru toată luna. Între şapte şi paişpe, dar a insistat pentru prima parte a intervalului. Care parte frate, că a uitat să-mi zică mai întîi în cîte se împarte răstimpul, ca să iau prima parte, într-o sută sau o mie?

                  Neînsemnata scoate o trimitere, accidental văd că imprimatul semăna tulburător de mult cu al meu, deja am o presimţire sumbră, adevărul este că a fost chiar una funestă, frumoasa o întreabă dacă are mai multe ţidule, aia nu înţelege ideea, mărturisesc că nici eu, oricît de necomun aş fi şi aflăm amîndoi că nu mai era disponibilă decît o singură poziţie pentru programare la casa de sănătate a cărei siglă o aveam şi eu pe trimitere. Aia se întreabă, cum aşa, nu se fac azi programări pentru toată luna?, ba da, au început de la şapte şi dimineaţa a fost o coadă pînă-n stradă. Fericita e repartizată într-o zi în care zice că este aproape imposibil să ajungă, pînă la urmă spune că va încerca, lasă şi un număr de telefon, eu nu ştiu cum de n-am plecat, era foarte simplu, doar prindeam uşa de miner, o deschideam cu grijă şi mă strecuram afară. Şi pînă ce aş fi coborît toate treptele, cred că mă şi calmam. Iar cu o înjurătură bună-n gînd e sigur că în şapte, opt metri, tensiunea mea ar fi revenit la cote reglementare. Poate doar ca să o mai văd pentru cîteva secunde suplimentare pe frumuseţea aceea demnă de un tablou cu ramă groasă şi aurită, de secol paişpe. Şcoala flamandă, bănuiesc.

                      Banala pleacă ferice de norocul ei, cu tot cu ultima poziţie la programările pentru luna iunie, nu-mi spune nici săru’mîna, pentru că fără mine plin de gentileţe, era cum eram eu, şi nici măcar nu mai putea rămîne să se uite la tablou, sigur nu ar fi agreat ideea, părea cam conservatoare, poate că n-avea nici bani de bilet de intrare la Ermitaj; ăla nu-i pentru calici. Esenţial este că ulterior, după ce am rămas singur pe scenă, am interpretat foarte bine rolul politicosului neîndreptăţit, care, după dvs doamnă!, că aşa i-am zis, nu are decît de cîştigat, pierzînd. Adică ioc programare. Se pare că suficient de convingător, cu intonaţie şi cu mimica cea mai adecvată. Aşa că fetele celea, cu o medie de frumuseţe acceptabilă, încep să se întrebe una pe alta de locuri, ce să mai facă, şi jumate dintr-un sfert de oră chinuie calculatoarele pe care le aveau în faţă încercînd o rezolvare. Şi, pentru că există un Dumnezeu, ea vine, se mai face încă o dată un preţ total al analizelor mele şi se găseşte ceva, un loc liber, cu un cost aproape pe sponci. Iar eu sper să fie vorba doar un Wassermann, el să iasă negativ, ea să vină cu rezultatul, adică cu prenupţialul, eu să o aştept cu florile şi certificatele de naştere, să ne întîlnim peste drum de sfatul popular de la sectorul 3, în părculeţul de lîngă Mega şi să le depunem. Hei, eu zic de aia mişto! Bine, la event să aranjăm să vină chiar dom’ primar. Cu nişte intervenţii chiar se poate.

*

               Cezar Pârlog este publicist şi scriitor. Ultimele cărţi apărute sînt Ce mult te-am iubit!, Editura Libris Editorial, 2018 şi „Facts of life“, Editura Junimea, 2018.

               Citiţi şi:

- De Sîn' Andrei
- Copaci. Amintiri (III)
- SMS naţionale. Nelimitat
- Muzică, dragoste, genealogie
- De-o ciorbă
- Ciorile lu' Nea Nicu