A murit clovnul Siminică. Povestea tragică a celui mai iubit artist de circ, născut în cuşca leilor: „Sora mea a murit în faţa spectatorilor. Era însărcinată“
0
Simion Avram, unul dintre cei mai iubiţi clovni din istoria circului românesc, cunoscut mai ales sub numele de scenă Siminică, a murit la vârsta de 81 de ani.
Clovnul Siminică a murit pe 27 septembrie, la vârsta de 81 de ani, anunţă Libertatea. Artistul a fost internat în ultimele două săptămâni la Spitalul Floreasca, având mai multe probleme de sănătate care îl ţineau imobilizat la pat.
În luna august, într-un interviu pentru aceeaşi sursă, Simion Avram i-a rugat pe români să nu se mai refere la ce se întâmplă în politică pronunţând cuvântul „circ“.
„Să nu se mai spună că se face circ în Parlament – circul presupune muncă, pasiune. E o jignire pentru noi, acrobaţii. În Parlament se face bâlci. Să se spună că fac bâlci în Parlament, că la bâlci erau tot felul de hoţi, hoţii şi şmecherii“, explica acrobatul.
„Când te aplaudă lumea nu mai simţi nimic, chiar dacă în spatele scenei dormeam în mizerie“
Povestea lui Siminică este una cu adevărat fabuloasă şi oricând ar putea fi subiectul unui film de succes. S-a născut la circ, în cuşca leilor. La propriu. „Părinţii mei lucrau tot la circ, dar nu erau artişti mari. Erau săraci şi aveau doi copii. Locuiau într-o fostă cuşcă a leilor, pe care au primit-o pentru că animalele au murit. Acolo m-am născut eu, într-o cuşcă de lei“, spunea artistul. „Aşa am fost obişnuit să trăiesc, mai mult pe scenă. Acolo e singurul loc în care nu contează ce probleme ai. Când te aplaudă lumea nu mai simţi nimic, refuzi orice numai pentru aplauzele alea. Şi asta chiar dacă în spatele scenei dormeam în mizerie“, îşi amintea acrobatul.
Bunicul său era instrumentist în Orchestra Circului „Bercuini“, tatăl său cânta la trombon şi realiza pasaje comice, iar mama sa era „amazoană“ şi, în timpul liber, vnâzătoare la case de bilete. Încă de la vârsta de cinci ani Siminică preia tradiţia familiei şi începe să se pregătească pentru lumea circului. Doi ani mai târziu, şi-a făcut debutul în arenă.
„Dormeam pe unde apucam, de cele mai multe ori sub tribună, iar oamenii scuipau cojile de seminţe în capul nostru“, mărturisea artistul pentru Jurnalul Naţional. „Am făcut de toate: şi acrobaţie, şi comedie. Lumea mă iubea fiindca eu îi parodiam pe toţi. Cântam, dansam, mai spuneam şi câte-o prostioară, dar cel mai mult îmi plăcea să-i văd pe oameni zâmbind“.
„La reprezentaţiile lui Siminică ne prapădeam de râs, cu toate că îi ştiam poantele pe dinafară, doar îl vedeam în fiecare zi. Dar glumele lui erau savuroase“, spunea magicianul Leonard Iozefini.
„Numai în România simt cu adevărat pământul sub picioare“
Pe cât de mult i-a făcut să râdă pe oameni, pe atât de tristă a fost viaţa clovnului Simincă în afara arenelor. „Sora mea a murit în faţa a 3.000 de spectatori la Râmnicu Vâlcea. S-a rupt trapezul, iar ea a căzut de la 15 metri. Era însărcinată în trei luni. Peste o săptămână am avut şi eu spectacol exact în acelaşi loc. Orchestra parcă ştia ce necazuri aveam. Mi se părea că numai cu tristeţe şi patimă cântă. Şi spectacolul s-a ţinut. Când a murit fratele meu, eu eram în mijlocul altui spectacol. La fel s-a întâmplat şi cu părinţii mei. Îmi dădeau lacrimile când mă gândeam, dar eu râdeam. Lumea nu trebuie să ştie niciodată de necazurile tale“, povestea Siminică.
În 1954, Siminică devine angajat al Circului de Stat din Bucureşti, însă demisionează trei ani mai târziu pe fondul unor divergenţe politice avute cu directorii de atunci. Ajunge apoi să descarce vagoane cu scânduri în Gara Obor, primind 20 de lei pentru un vagon descărcat.
Reuşeşte într-un final să revină în Circul de Stat fiind angajat însă pe post recuziter. Când ducea materialele în arenă toată lumea începea să râdă crezând că-l aplaudă pe Siminică în noul său rol. Pentru acest motiv regizorul tehnic i-a interzis, un timp, accesul în manej, obligându-l să stea în forhang şi să aranjeze recuzita. În cele din urmă, după ce acrobatul Franţi Petrescu se îmbolnăveşte, trebuind să fie înlocuit, Siminică revine în arenă cu un succes imens.
A apărut în multe spectacole inclusiv în afara ţării, însă nu a fost atras niciodată de mirajul Occidentului: „Mergeam pe stradă şi simţeam că mă dezechilibrez. Numai în România simt cu adevărat pământul sub picioare“.
„În 1978, şi eu am căzut de la 13 metri. Mi-am rupt piciorul, ambele mâini şi patru coaste. După trei luni, am revenit la acelaşi trapez. Nu mi-a plăcut niciodată să mă menajez. Am dat cu mine de pământ, am tras, am muncit mereu. Acum se vede asta în durerea din oase“, spunea Siminică, care s-a pensionat în 1987, dar a continuat să mai lucreze apoi încă un deceniu în Circul de Stat.
Se încarcă comentariile...
