Xenofobia, "materie" la şcoală. Sărăcia, boala sau etnia - defecte de neiertat în sistemul de învăţământ românesc

Xenofobia,

FOTO Gheorghe Florin/Adevărul

Învăţământul din România oferă elevilor săi o adevărată şcoală de discriminare încă de la vârste fragede, unde profesori, părinţi şi copii învaţă că sărăcia, boala sau etnia sunt defecte impardonabile în societate.

Ştiri pe aceeaşi temă

Dizabilităţile, etnia sau sărăcia sunt pietrele de moară pe care copiii le trag după ei încă din primii ani de şcoală. Ăsta este semnalul de alarmă tras de specialiştii Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării (CNCD) care atrag atenţia că aproape jumătate dintre plângerile pe care le-au înregistrat anul trecut au provenit din mediul şcolar. „În ultimii 2-3 ani s-au înmulţit plângerile la CNCD. Ele vizează accesul la educaţie a copiilor cu dizabilităţi, sistemul de salarizare al profesorilor şi discursul prin care se aduce ofensă la adresa unor elevi”, a explicat Csaba Asztalos, preşedintele CNCD.

„Există discriminare profundă în şcolile din România, mai ales privind etnia şi nivelul material şi mai ales la clasele mici, unde învăţătorii nici nu se străduiesc să ascundă că favorizează un copil pentru că părinţii aduc cele mai scumpe cadouri. Copiii sunt deprimaţi, întristaţi şi descurajaţi să înveţe”, susţine şi Diana Ioaneş, psiholog şcolar la Colegiul Naţional Bilingv „George Coşbuc” din Capitală.

Unul dintre cele mai frapante cazuri cu care s-a confruntat CNCD în cursul ultimului an este cel al unui copil diagnosticat cu ADHD, o deviere comportamentală tot mai des întâlnită în rândul copiilor din România, care se manifestă prin deficit de atenţie şi hiperactivitate.

Dascălii nu vor să-şi bată capul cu copiii dificili

Părinţii copilului susţin că au fost nevoiţi să îl retragă pe cel mic de la o şcoală privată la puţin timp după înscriere deoarece învăţătoarea nu l-a acceptat, motivând că deranjează orele şi că nu are timp să se ocupe de el. Deşi mama a adus şi un însoţitor care să se ocupe exclusiv de copilul hiperactiv, cadrul didactic a convocat o şedinţă cu părinţii pentru a discuta despre „copilul-problemă” cu ceilalţi părinţi.

„Petenta susţine că reclamata a instigat părinţii să facă acuzaţii de tot felul la adresa fiului său, cu scopul vădit de a o determina să-l retragă din clasă, motivul fiind un număr mare de elevi în clasă, iar fiul petentei necesita mult prea multă atenţie, în detrimentul celorlalţi copii”, se arată în hotărârea CNCD, în care învăţătoarea şi instituţia au fost sancţionate cu amendă de câte 1.000 de lei.

Conducerea şcolii a replicat că părinţii nu au depus documente prin care să înştiinţeze despre problemele medicale, deşi tatăl susţine că a discutat cu învăţătoarea despre nevoile copilului.

Epilepsia, indezirabilă la grădiniţă

Un caz asemănător, condamnat de CNCD, este cel al unui copil de cinci ani, diagnosticat cu sindromul Dravet, o formă rară de epilepsie, care nu a mai fost primit la grădiniţă din cauza afecţiunii sale. „În urma unei discuţii îndelungate, doamna director i-a explicat (părintelui – n.r.) într-o manieră relaxată faptul că nu îi mai poate primi fiul la cursurile grădiniţei pe care o conduce din cauza dizabilităţii pe care acesta o are. De asemenea şi-a manifestat temerea cu privire faptul că odată cu venirea toamnei, când mulţi copii se vor înscrie la cursuri, nu vor accepta prezenţa fiului cu dizabilităţi al petentei alături de ei, iar doamna director nu doreşte să aibă probleme cu părinţii acestora”, se arată într-un document CNCD.

În schimb, conducerea grădiniţei susţine că personalul s-a confruntat cu un comportament agresiv, turbulent şi total nepotrivit al copilului. „Acesta refuza să mănânce, nu putea vorbi coerent, ţipa fără motiv, făcea imposibilă desfăşurarea oricărei activităţi de învăţare iniţiată de educatoare, era agresiv cu copiii din jurul lui, pe care îi bătea şi muşca, le lua jucăriile, făcea obsesii cu privire la anumite obiecte şi nu înceta cu manifestările agresive până nu le primea, la masă răsturna farfuriile şi tacâmurile celorlalţi, iar cel mai adesea arăta gesturile care însoţesc o convulsie epileptică, în mod repetat, fără să poată fi oprit prin eforturile educatoarelor”, se arată în hotărârea CNCD.

Totuşi, copilul a reuşit să se integreze cu succes la altă grădiniţă mai „prietenoasă” şi cu personal instruit să lucreze şi cu copiii mai sensibili. „La două luni de la înscriere, timp în care a participat la activităţi alături colegii săi şi de personalul grădiniţei, se observă un remarcabil progres în capacitatea de relaţionare specifică vârstei, abilităţi comunicaţionale orientate către stabilirea de parteneri de joc, interes faţă de activităţile care presupun inter-relaţionare şi activităţi de grup. A stabilit relaţii socio-afective, atât cu colegii de grupă, cât şi cu personalul grădiniţei şi nu prezintă rezistenţă sau opoziţie la stimuli sau indicaţii externe”, sunt concluziile instituţiei de învăţământ.

Copiii care discriminează sunt produsul propriilor părinţi

Psihologii atrag atenţia că numărul copiilor din România diagnosticaţi cu ADHD şi alte tipuri de devieri comportamentale este în creştere, în timp ce cadrele didactice sunt în majoritatea cazurilor total nepregătite să lucreze cu astfel de cazuri.

ADHD este o tulburare frecventă la populaţia şcolară, iar în ţara noastră, potrivit unui ultim studiu, s-a apreciat o prevalenţă de 4,91% în populaţia de copii cu vârste cuprinse între 6 şi 9 ani, cu un indice mai crescut la băieţi, de 6,77%.

„Pentru că foarte multe cadre didactice nu ştiu ce înseamnă ADHD sunt foarte reticente cu astfel de copii, considerând că este o boală gravă. De fapt, vorbim despre un deficit de atenţie combinat cu hiperactivitate. Este doar o deviere de comportament, copiii nu se diferenţiază la nivel cognitiv, doar că se plictisesc mai repede şi nu se pot concentra pe o problemă prea mult timp. Niciun profesor n-are voie să refuze un copil la clasă din cauza unui diagnostic medical”, a explicat Mihai Copăceanu, psiholog şi blogger „Adevărul”. Specialistul a mai adăugat că o soluţie ar putea fi asigurarea unui personal de sprijin la clasă, care să se ocupe exclusiv de copiii cu deficit de atenţie.

Mai dificil de gestionat sunt însă atitudinile discriminatoare care vin din partea celorlalţi copii deoarece ei nu au capacitatea de a discerne între bine şi rău, ci mimează comportamentul părinţilor, avertizează psihologii. „Pe copiii etichetaţi îi aşezăm în rolul de victimă, iar potenţialul lor descreşte. Atitudinile negative trezesc în ei emoţii negative care pot conduce la comportamente nepotrivite, la agresivitate la vârsta adolescenţei”, a explicat psihologul Iolanda Creţescu. Specialistul a avertizat că nici copiii care şicanează nu sunt feriţi de problemele emoţionale.

„Nici copilul care arată cu degetul şi se compară în permanenţă cu ceilalţi nu se poate dezvolta armonios. Soluţia este să ne educăm copiii să înţeleagă că suntem diferiţi şi nu perfecţi”, a adăugat Iolanda Creţescu.

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre: