Pentru început, să clarific ce înţeleg eu prin democraţie şcolară. Cei doi ani de activitate în Consiliul elevilor, în care mi-am reprezentat colegii la nivel judeţean şi naţional, m-au făcut să înţeleg că educaţia nu este doar apanajul statului şi că autorităţile trebuie în permanenţă să dialogheze cu reprezentanţii beneficiarilor primari (deci cu elevii, în speţă cu reprezentanţii Consiliului Naţional al Elevilor), secundari (cu părinţii, asociaţiile de părinţi) şi terţiari (reprezentanţii mediului de afaceri, cu administraţia publică locală, societatea civilă etc.). Toţi aceşti actori trebuie consultaţi când se iau decizii în învăţământ. O spune nu doar bunul simţ, dar şi legea.

Cât timp am fost reprezentant al elevilor, mereu am fost convocat de cadrele didactice la şedinţele consiliului de administraţie. Înainte de adoptarea Legii Educaţiei Naţionale nr. 1/2011, aveam drept de vot. Am răscolit internetul şi tot nu am găsit legea în baza căreia eu ridicam mâna şi îmi susţineam punctul de vedere în faţa profesorilor şi a direcţiunii la 18 ani. Apropo de asta, noi de ce nu avem un portal care să ne ofere posibilitatea de a consulta legile care se adoptă în România? Mi se cere să respect legea, însă găsirea unui act normativ e ca şi cum aş căuta acul în carul cu fân.

Revenind, articolul 3 din Legea Educaţiei Naţionale nr. 1/2011 enumeră nişte principii care cică guvernează învăţământul preuniversitar şi superior din România. Printre ele se numără:
  • principiul centrării educaţiei pe beneficiarii acesteia;
  • principiul fundamentării deciziilor pe dialog şi consultare;
  • principiul respectării dreptului la opinie al elevului/studentului ca beneficiar direct al sistemului de învăţământ.

Mergând mai departe cu ce avem pe masă, dau copy/paste (fără aluzii, da?) articolului modificat de OUG despre care v-am spus că vă voi vorbi:

Art. 96. (alin 4.2) -La şedinţele consiliului de administraţie în care se dezbat aspecte privind elevii, preşedintele consiliului de administraţie are obligaţia de a convoca reprezentantul elevilor care participă la şedinţă cu statut de observator.

Cum stăteau lucrurile cu participarea reprezentantului elevilor în C.A. înainte de O.U.G. nr. 49/2014:

Art. 96 (alin. 3) - Consiliul de administraţie este organul de conducere al unităţii de învăţământ. La şedinţele consiliului de administraţie participă, de regulă, şi un reprezentant al elevilor, cu statut de observator.

Nu era bine nici înainte din cauza acelui "de regulă" extrem de interpretabil (conform unui sondaj realizat de Consiliul Naţional al Elevilor în primăvara anului 2012, în peste 45% dintre unităţile de învăţământ reprezentantul elevilor nu este convocat la şedinţele C.A.), dar acum e jale cu maniera în care a fost formulat textul legii.

Noţiunea de "aspecte care privesc elevii" nu are ce căuta într-o Lege a Educaţiei care are ca principii centrarea actului educaţional pe beneficiarii acestuia şi fundamentarea deciziilor pe dialog şi consultare. Toate, dar absolut toate deciziile care se iau în Consiliul de Administraţie al şcolii îi privesc pe elevi. Unele mai mult, altele mai puţin, însă tot ce se discută acolo se răsfrânge în mod direct asupra elevilor. Chiar şi chestiunile administrative care privesc, să dau un exemplu, cheltuielile pentru curăţenie.

Eu cred că dreptul elevilor de a sta la masa la care se iau deciziile în şcoală nu este de negociat sau part-time, ci o chestiune permanentă şi obligatorie dacă vorbim de o educaţie centrată pe beneficiar şi de decizii luate pe baza dialogului şi a consultării.

Apropo de dialog şi consultare, pun patru întrebări retorice:

  • 1. E normal ca o lege organică de o asemenea importanţă să fie modificată fără dezbatere publică printr-o Ordonanţă de Urgenţă?
  • 2. Care a fost urgenţa?
  • 3. De ce Ministerul Educaţiei Naţionale nu a apelat la structura sa consultativa, Consiliul Naţional al Elevilor, pentru a discuta modificările pe care Guvernul intenţiona să le aducă sistemului educaţional?
  • 4. Consiliul Naţional al Elevilor nu spune nimic? Preferă să nu deranjeze?

În ultimii doi ani, membrii Consiliului Naţional al Elevilor au încercat, pe lângă consacrarea caracterului obligatoriu al prezenţei elevilor în consiliile de administraţie ale instituţiilor de învăţământ, dobândirea dreptului de vot al reprezentanţilor elevilor în aceste organisme. Au avut chiar şi un proiect naţional în acest sens, intitulat "CiNE Votează", desfăşurat în parteneriat cu Asociaţia Elevilor Mehedinţeni şi finanţat prin programul Tineret în Acţiune.

Anul trecut, reprezentanţii elevilor din toată ţara au organizat dezbateri publice pe această temă în multe judeţe. Prezenţi au fost şi deputaţi sau senatori (de la toate partidele) la aceste mese rotunde, care i-au mângâiat pe cap pe elevi şi le-au promis că le vor susţine demersul. L-au sprijinit atât de tare încât, pe 15 aprilie, Camera Deputaţilor nu a votat propunerea legislativă care modifica Legea Educaţiei Naţionale astfel încât reprezentantul elevilor să poată participa la şedinţele C.A., în calitate de membru deplin cu drept de vot, 

Dacă reprezentantul şcolii (preşedintele Consiliului Şcolar al Elevilor) nu avea 18 ani, elevul care ar fi votat în C.A. urma să fie desemnat în mod democratic de Consiliul Şcolar al Elevilor, organismul care apără şi reprezintă interesele elevilor la nivel de şcoală/liceu. Din păcate pentru sănătatea democraţiei, în Camera Deputaţilor s-au strâns doar 65 de DA dintr-un total de 338 de deputaţi prezenţi.

Ceea ce s-a întâmplat în ultimii ani cu dreptul elevilor de a participa şi de a vota în consiliile de administraţie ale instituţiilor de învăţământ nu doar mă irită, ci mă face să cred tot mai mult că democraţia este o frumoasă piesă de teatru.