Greaua moştenire abia acum se întrezăreşte, iar ministrul Educaţiei propus, Sorin Cîmpeanu, nu a acceptat poziţia (una deloc confortabilă, poziţie care pentru personaje precum Raluca Turcan ar fi reprezentat sinucidere politică) ca să se facă de râs, mai ales ţinând cont de faptul că îl aştepta la Senat o comisie înfiinţată cu dedicaţie, o comisie călduţă şi fără prea multe bătăi de cap.

Amuzanţii zilei sunt cei care trăiau – până ieri – cu convingerea că arhitectul (Pro) România Educată, Klaus Iohannis, va numi un om nou, fără pată (nu cred că există astfel de politicieni), aceia care au văzut-o venind, cu Sorin Cîmpeanu fiind principalul comunicator pe Educaţie al PNL. Aceste lucruri se ştiau, iar dintr-un utilitarism naiv, nimeni nu a zis nimic. Aşa cum membrii de partid afirmă, acest Guvern are o speranţă de viaţă bine determinată (poate nici măcar un an), deci reforma nu doar că nu va exista, dar nici nu cred că era în plan. Este absolut pueril, din punctul meu de vedere, să crezi că acest Guvern va fi capabil de vreo reformă. Coaliţia abia are legitimitatea să intre pe uşile ministerelor, cu 30% prezenţă la vot în total. Nu este timpul reformelor, este timpul să acceptăm că orizontul fezabil este cel prin care om putea să ţinem capul la suprafaţă. Şi nici asta nu e sigur, având 1 milion de copii care au pierdut peste 300 de ore de şcoală de când şcolile au fost închise şi cu (programatic) 5% din PIB pierdut pentru fiecare lună când am închis şcolile închise.

Am citit Programul de Guvernare pentru Educaţie al PNL şi apreciez drept salutare următoarele prevederi:

·        Elevii au capacitatea de a înţelege un text complex, inclusiv cu caracter juridic sau economic, în momentul finalizării educaţiei secundare. Absolvenţii acestui nivel de studiu au capacitatea de a căuta şi de a selecta informaţiile de care au nevoie, în mod autonom, cu ajutorul Tehnologiei Informaticii şi Comunicării (TIC). Frumos deziderat, care va fi ruinat de rezultatele dezastruoase care se prefigurează la testarea PISA 2021;

·        Generalizarea programelor ”afterschool” în unităţile de învăţământ de stat şi creşterea calităţii serviciilor oferite;

  • Formarea cadrelor didactice pentru identificarea situaţiilor de risc de abandon şcolar şi crearea instrumentelor necesare pentru gestionarea acestora;
  • Formarea specifică a cadrelor didactice pentru integrarea ȋn învăţământul de masă a elevilor cu CES;
  • Realizarea reţelei şcolilor pilot, în vederea implementării unor formule de administrare/management descentralizate şi a dezvoltării unor programe educaţionale inovative. O propunere care, la fel, va fi ruinată dacă cel care va conduce implementarea propunerii va fi oricine altcineva decât profesionistul Marian Staş.

·        Realizarea unor proiecte cu versiuni moderne de arhitectură a instituţiilor educaţionale care să faciliteze personalizarea educaţiei pentru nevoile elevilor/studenţilor - inclusiv prin utilizarea opţiunilor de digitalizare a resurselor învăţării.

Am regăsit, de asemenea, gogoaşa deja celebră cu creşterea etapizată a procentului din PIB pentru Educaţie, până vom ajunge la 6%, fără să ni se ofere, cu francheţe şi eleganţă, informaţii cu privire la bugetul destinat acestui sector pentru anul 2021. Aşa cum am mai spus, o creştere etapizată nu doar că nu exclude, ci mai degrabă încurajează ca, pentru anul 2021, Educaţia să rămână tot cu paiul scurt, adică undeva la 3% din PIB. De asemenea, nu ni se oferă, nici măcar de formă, informaţii privind digitalizarea echitabilă a educaţiei. Se demonstrează doar că actualul Guvern nu are pic de respect pentru toţi acei elevi, aflaţi în prag de abandon şcolar, care nu pot face şcoală de pe o tabletă. Nu au, de asemenea, pic de respect faţă de profesorii care nu pot să predea de pe telefonul mobil, căci Guvernul nu a întreprins demersuri pentru a le reda dreptul la instrumente optime pentru conturarea procesului instructiv-educativ, orele la clasă transformându-se în poliloghii fără cap şi fără coadă, pentru că atunci când n-ai instrumente, degeaba ai talent. Înaintez, pe această cale, o propunere oricărui parlamentar de bună credinţă: să începem să lucrăm împreună pe un proiect de lege privind Pachetul de Bază pentru Profesorul Digital, având drept referinţă standarde de calitate privind echipamentele de e-learning, un pachet cu vouchere care să stimuleze, totodată, antreprenorii români în industriile creative şi digitale.

Deşi este solicitată de reprezentanţii elevilor şi părinţilor de ani de zile, garantarea transportului gratuit pentru elevi, această normă de bază pentru accesul la educaţie în mod nediscriminatoriu, nu apare în programul de guvernare, aşa cum nu apare nici cuantumul suficient şi diferenţiat pentru bursele elevilor sau măcar o promisiune privind finanţarea acestora cu bani de la bugetul de stat. Etica şi integritatea sunt menţionate doar la nivel de deziderat, iar strategia naţională privind combaterea corupţiei şcolare, solicitată de SAR, nu a fost cuprinsă în programul de guvernare, la fel cum nu au fost cuprinse nici măsuri privind descurajarea copiatului şi a industriei meditaţiilor, respectiv a fenomenului privind colectarea ilicită şi imorală a fondului şcolii. Deşi Uniunea Europeană menţionează 10% din Planul Naţional de Redresare şi Rezilienţă pentru educaţie, PNL vrea doar 6% - un furt pe faţă de la o generaţie.

Dar când vorbesc despre greaua moştenire, nu mă refer doar la aceste chestiuni, ci la următoarele aspecte incomode care vor pune în centrul mandatului de ministru la Educaţie supravieţuirea şcolii româneşti şi atât, nicidecum reforma structurală:

-        Avem sindicate ale profesorilor care aşteaptă mult promisa creştere a salariilor, deoarece aceasta nu a fost implementată în anul curent, aşa cum prevedea legea;

-        Avem profesori care nu vor să se vaccineze, iar pagina de informare Ro Vaccinare necesită un grad de alfabetizare medicală pe care majoritatea cetăţenilor nu îl au;

-        Avem părinţi care văd şcoala online drept ineficientă şi vor să-şi care odraslele cât mai repede în sălile de clasă;

-        Avem un eşec care se întrezăreşte la testarea PISA din următoarele luni, 1 milion de copii care nu au mai avut acces la educaţie din martie – pentru aceşti copii, 2 ore de educaţie remedială după şcoală nu vor face prea multe!;

-        Avem un prim-ministru care a afirmat destul de clar, din poziţia de ministru al Finanţelor, faptul că Educaţia şi Sănătatea nu sunt priorităţi;

-        Avem o criză economică pe punctul de a ne intra în case şi nişte buzunare pregătite să ciupească tot ce se poate din fondurile europene, să fie bine ca să nu fie rău.

Frumos şi muncit program de guvernare, dar neconform realităţii pe care o trăim, el este departe de a fi conectat la şcoala românească, aşa cum arată ea acum, în mizeria şi insuficienţa ei. În peisajul kafkian, o reformă este imposibilă, iar oricine va încerca să vândă această gogoaşă în următoarele luni, poate fi încadrat cu succes la categoria impostorilor.