Doamna Andronescu stă pe scaunul pe care a stat odinioară Spiru Haret pentru a patra oară. E drept că niciodată nu a avut parte de un mandat complet de patru ani, lucru pe care respectiva doamnă ţine să îl reamintească de fiecare dată în interviurile ei care curg în cel mai inflaţionist chip cu putinţă. Aceasta, probabil, spre a-şi justifica jumătăţile de măsură care i-au caracterizat ministeriatele şi care tare mă tem că se vor repeta şi de această dată.

În aceste două luni de când şi-a văzut împlinit visul de a fi iarăşi ministru al Educaţiei Naţionale, de când stă la masă cu, în mare parte, aceiaşi oameni şi acelaşi guvern despre care în vară, într-o scrisoare pe care unii au calificat-o drept “eroică”, iar pe autoarea ei au comparat-o cu un fel de Ioana D’Arc ce şi-a mutat locul de muncă pe Bulelvardul Kiseleff, spunea că nu reprezintă nici partidul şi nu o reprezintă nici pe domnia-sa, doamna Ecaterina Andronescu a avut nenumărate apariţii televizate. În care a anunţat tot felul de planuri de reformă, de îmbunătăţiri, de readuceri viguroase a şcolii româneşti pe calea cea dreaptă. Aceasta fiindcă, zice doamna Andronescu, Dumnezeu i-a dat şi puterea, şi determinarea şi voinţa de a se angaja la o asemenea treabă care, oricât de cârcotaşi am fi, trebuie să admitem că se impune. În primul rând, fiindcă învăţământul românesc a fost făcut praf cu precădere de miniştrii PSD. Pavel Năstase, Liviu Pop sau dl. Popa de la Suceava au avut ministeriate de coşmar.

Doamna Andronescu se gândeşte la o nouă lege a Educaţiei. La începutul noului său mandat a spus că un prim proiect ar putea fi gata chiar la începutul lunii ianuarie. Pe urmă a evitat să mai avanseze o dată tocmai foarte precisă. A promis că noua lege va fi pusă în dezbatere publică. Să vedem cu ce rezultate şi câte dintre sugestii vor fi cu adevărat preluate. PSD nu ia în serios în cursul dezbaterilor parlamentare nici măcar propunerile Opoziţiei parlamentare, aşa că am dreptul să nutresc serioase îndoieli că va ţine cont de propunerile celor care lucrează la felurite niveluri ale învăţământului.

Doamna Ecaterina Andronescu dă semne că, cel puţin într-o primă etapă, se va concentra asupra învăţământului preuniversitar. Iarăşi nu pot decât să îi dau dreptate. Sunt şi în învăţământul superior probleme cu nemiluita, însă rezolvarea acestora este condiţionată, intim legată de necesitatea existenţei unui gimnaziu bun şi a unui liceu încă şi mai bun. Reamintesc, în context, o zicere celebră a lui Constantin Noica, zicere în care binecunoscutul filosof susţinea că ar fi ideal ca fiecare dintre noi, odată ajunşi la o anumită vârstă, să redevenim liceeni.

Doamna Andronescu nu vrea să reintroducă admiterea în liceu, se gândeşte doar la revenirea la examenul „de treaptă”. Proiectat, sper, ca o sită adevărată, care să-i cearnă corect pe cei care au capacitatea intelectuală de a deveni liceeni de cei care trebuie să se mulţumească cu o şcoală profesională. Pe care se pare că doamna Ecaterina Andronescu se gândeşte să le reînfiinţeze, aceasta după ce tot domnia-sa a făcut greşeala să le radă de pe faţa pământului. Rămâne de văzut cum se va împăca intenţia ministrului Educaţiei cu proiectul încă de actualitate ca liceul în integralitatea lui să devină obligatoriu începând, pesemne, cu anul 2020.

Doamna Andronescu plănuieşte să interzică accesul la catedră al acelor profesori care nu au obţinut o notă decentă la examenul de Titularizare. Iarăşi o măsură bună. Rămâne de văzut cum va putea fi ea implementată. Mai întâi fiindcă nu prea e clar cine vor fi cei care le vor lua locul celor îndepărtaţi astfel din învăţământ. În al doilea rând deoarece intervine o chestiune de legalitate. Mulţi dintre cei care pică ruşinos la examenul de Titularizare (atenţie, doamna Andronescu, chiar un astfel de ipochimen a devenit ministru cam în acelaşi timp cu dumneavoastră, staţi la aceeaşi masă cu el, chiar socializaţi, însă chestiunea aceasta se pare că nu vă prea deranjează!), au definitivarea în învăţământ. Examenele de Definitivare şi de Grad au devenit o bătaie de joc. Există un ecart aiuritor între nota obţinută de profesorul X când îşi dă Definitivatul (la capătul unui singur an de activitate în şcoală) şi nota pe care acelaşi ins o ia la Titularizare. Cum se explică asta? Nu cumva ceva nu e tocmai ok? În organizarea examenelor, în formularea subiectelor, în seriozitatea evaluării?

Noul ministru al Educaţiei renunţă la prostia legată de reintroducerea manualului unic. Aceea al cărei apostol a fost un alt trimis al lui Dumnezeu, şi el garantat tot de PSD, pe nume Pop Liviu. Cine plăteşte pentru experimentul eşuat, născut din ambiţia prostească a cuiva care s-a autoamăgit cu ideea că, fiind membru de partid, îşi poate îngădui orice? Cine plăteşte retipărirea manualelor greşite? Despre toate acestea doamna Ecaterina Andronescu nu scoate o vorbă.

Noul ministru spune că în şcoală elevii trebuie să aibă parte de modele. Iarăşi corect. Dar ce fel de modele le oferă celor aflaţii astăzi în băncile şcolilor tot mai prost întreţinute din lipsă de bani agramaţii, posesorii de diplome mai curând cumpărate decât obţinute corect de la tot felul de universităţi de mâna a şaptea, plagiatorii cocoţaţi în guvern, în Parlament (pentru d-na Andronescu plagiatul nu constituie însă o problemă majoră), în CexN al PSD în vecinătatea cărora observ că doamna Ecaterina Andronescu se simte chiar foarte confortabil? Nu o deranjează pe doamna ministru al Educaţiei Naţionale defel faptul că şeful ei de partid, dl. Liviu Dragnea, a fost repetent în studenţie, că şefa ei de Guvern este o agramată, că Darius Vâlcov are dosare penale groase. Chiar doamna Andronescu a început, de când a revenit în guvern, să comită greşeli de limba română. De pildă, săptămâna trecută, miercuri seara la Antena 3 zicea că vrea “să conlucreze împreunăcu ceilalţi miniştri ai Educaţiei din UE. Deocamdată colucrează cu Daniel Breaz, numit de PSD şef-culturnic, care nu ştie să vorbească limba română corect, este profesor universitar şi rector la Universitatea din Alba Iulia. Deşi după cum vorbeşte, şi el, şi alţi miniştri ar trebui obligatoriu înscrişi la liceul seral, dacă nu cumva chiar la gimnaziu.

Text apărut iniţial la data de 16 ianuarie 2019 pe site-ul contributors.ro