De ce sunt ţinute materiile noi la uşa Educaţiei. Academicianul Aurel Pop versus expertul Ştefan Vlaston

Şcoala românească este ruptă de realitate, iar programa aglomerată cu lucruri inutile Foto: Shutterstock

Istoricul Ioan Aurel Pop, preşedintele Academiei Române, susţine că introducerea de noi materii la clasă reprezintă o falsă problemă a şcolii. Problemele reale ar fi şcolarizarea tuturor copiilor, prevenirea abandonului şi lipsa unor profesori buni. Expertul în educaţie Ştefan Vlaston încurajează însă modernizarea programei şcolare.

Academicianul Ioan Aurel Pop, preşedintele Academiei Române, a făcut o analiză care porneşte de la faptul că în programa şcolară ar putea fi introdusă o nouă materie şi anume educaţia cinematografică. Acesta face un scurt istoric al altor propuneri de materii şcolare noi care s-au făcut până acum, de la educaţia sexuală, financiar-bancară, antreprenorială, protecţia mediului înconjurător, nutriţie sănătoasă şi până la circulaţia pe drumurile publice. Aceste discipline noi, în număr de 12-13, odată acceptate ar duce la tot atâtea ore în plus pe săptămână, cel puţin, remarcă academicianul. Asta ar lăsa doar câteva ore săptămânal pentru materiile clasice. „În varianta a doua, cu 24-26 de ore deja ocupate, ar trebui renunţat la matematică, limba şi literatura română, limbi străine, fizică, biologie, chimie, istorie, geografie, educaţie fizică etc. Unii ar spune că nu ar fi nicio pagubă, că doar aceste materii sunt depăşite, inutile, de prisos. Ce rost mai are să ştie absolvenţii teorema lui Pitagora, volumul sferei, scrisul şi cititul, Creangă şi Eminescu, franceză ori spaniolă, mecanisme simple şi vectori, compoziţia chimică a materiei, viaţa plantelor şi animalelor, Renaşterea şi umanismul, marile descoperiri geografice, deosebirea dintre Munţii Alpi şi Munţii Anzi sau dintre limba latină şi America Latină?”, argumentează academicianul. 

În esenţă, subliniază acesta, opoziţia dintre planurile de învăţământ considerate clasice şi aplicate încă (în oarecare măsură) astăzi şi programele şcolare propuse recent este una falsă, aparentă. „Contrapunerea, de exemplu, a istoriei faţă de protecţia mediului este total lipsită de logică, fiindcă cele două realităţi se completează şi, uneori, se suprapun. Cunoaşterea prezentului oamenilor care au trăit în trecut (adică învăţarea istoriei) înseamnă pentru orice elev dobândirea experienţei de viaţă, în cadrul căreia intră şi protejarea planetei, a apelor, a pădurilor, a aerului”, mai spune Ioan Aurel Pop. 

De ce nasc fetele minore 

A crede că disciplinele „clasice” trebuie acum abolite sau reduse drastic, pentru că ne obligă la aceasta modernitatea, societatea trepidantă în care trăim, schimbările năucitoare, reprezintă cel puţin o mare naivitate, atrage atenţia academicianul.

„Şcoala noastră nu are nevoie acum neapărat de schimbarea numelui materiilor, de introducerea de noi discipline încheiate cu medii trimestriale (semestriale), de cruţarea memoriei elevilor. Dacă crede cineva că fetele minore nasc înainte de vreme sau că îşi încep viaţa sexuală prea repede sau că nu respectă igiena sau că sunt surprinse traversând strada în afara trecerilor de pietoni etc. pentru că nu învaţă la şcoală nimic despre sex, despre naşteri, despre curăţenie sau despre circulaţia pe drumurile publice, se înşală amarnic.Ele fac toate aceste lucruri fiindcă provin – în mare măsură – din familii dezorganizate, pentru că nu merg deloc la şcoală sau pentru că abandonează şcoala după o clasă sau două. Adică pentru că nu beneficiază deloc de educaţie organizată. Aici este tragedia şcolii noastre româneşti. Avem localităţi şi medii sociale în care 20-30% din copii nu merg deloc la şcoală. Apoi avem peste 40% analfabeţi funcţionali, adică din aceia care citesc cu oarecare greutate, dar nu ştiu ce citesc. Prin urmare, prima grijă a noastră ar trebui să fie şcolarizarea tuturor copiilor şi prevenirea abandonului şcolar”, conchide academicianul.

Vlaston: Pop e tributar trecutului  

Profesorul Ştefan Vlaston, expert în educaţie, crede însă că academicianul Pop este tributar trecutului şi nu înţelege sensul şi evoluţia şcolii şi rolul acesteia în societate. „Pentru că o şcoală nu este bună sau rea în sine. Este bună atunci când răspunde nevoilor, cerinţelor, solicitărilor societăţii, la o etapă dată a evoluţiei sale. Şcoala comunistă pe care o are în sânge domnul Pop era bună pe vremea aceea pentru că era alt sistem economic şi social. Acum, sistemul s-a schimbat, dar şcoala a rămas încremenită în tiparele anterioare anilor 1990. Asta este tragedia. Dacă s-ar uita domnul Pop la disciplinele şi la structura învăţământului din alte ţări mai dezvoltate – Franţa, Germania – ar vedea că lumea a evoluat în sensul în care şcoala s-a pliat pe cerinţele societăţii”, consideră Ştefan Vlaston. 

De exemplu, adaugă expertul, noi trebuie să răspundem acum unor provocări colosale privind globalizarea, explozia tehnologiilor – în special a celor digitale – mobilitatea oamenilor, a mărfurilor, lucruri care nu existau acum 30 de ani. „Oricine poate face efortul de a afla că noi învăţăm după aceleaşi planuri-cadru ca acum 50 de ani când am învăţat eu: matematică, română, geografie, istorie, biologie, chimie, fizică, desen, sport. A apărut în plus informatica, în rest sunt cam aceleaşi lucruri”, subliniază profesorul. 

E musai ca şcoala să fie modernizată, mai spune Ştefan Vlaston. „În ce sens? De exemplu: să apară discipline agregate de tipul ştiinţele vieţii, ştiinţele mediului, educaţie pentru societate, astfel încât elevii să capete un sistem coerent de cunoştinţe atunci când pornesc în viaţă, nu un sertar cu matematică, unul cu chimie, unul cu fizică, pe care nu le pot asambla. El trebuie să ajungă în viaţa reală cunoscând deja toate conexiunile dintre aceste ştiinţe”, argumentează expertul în educaţie.