XTB: Vara căldurilor extreme în Europa – Cum se resimt efectele secetei pe burse
0Europa se confruntă cu secetă extremă, fenomen care afectează atât Italia, Portugalia, Franţa, cât şi România, potrivit unei analize realizate de analistul XTB Claudiu Cazacu.
Zonele evacuate şi peste 27 de mii de hectare de vegetaţie arse de la începutul anului în Franţa, 30 de mii de hectare în Portugalia, incendiile şi seceta din Italia şi Grecia, temperaturi record, la niveluri „africane” şocante pentru britanicii care ar folosi, în ciuda preţului energiei, aerul condiţionat, dacă l-ar avea instalat, toate atrag atenţia asupra unor desfăşurări neobişnuite ale tiparelor de vreme.
Seceta se simte mai puternic, pentru că deficitul de apă nu este rezultatul unui singur an neobişnuit de uscat, ci al unei serii anuale de precipitaţii sub medie.
Temperaturile ridicate, favorizând evaporarea, şi ploile concentrate deseori în intervale scurte, au privat de resursa esenţială rezervele de apă dulce din regiuni altădată abundent alimentate.
În Italia, râul Po aproape a secat în unele porţiuni, iar autorităţile caută soluţii pentru cea mai severă vară pentru agricultură din ultimii 70 de ani.
Apar plaje noi şi situri arheologice vechi de mii de ani, dar preţul plătit e copleşitor.
În fapt, producţia de grâu şi porumb la hectar în regiunile din nordul Italiei afectate de secetă ar urma să scadă cu 30%, potrivit unei asociaţii de profil (Coldiretti).
Situaţia e atât de serioasă încât regiunea Lombardiei a cerut Elveţiei să elibereze o parte din apa bazinelor alpine din cantonul învecinat Ticino, pentru a ajuta la irigarea terenurilor agricole lombarde.
Refuzul elveţienilor a venit cu explicaţia: se confruntă cu aceeaşi problemă a lipsei apei, şi nu îşi permit să împartă nimic.
Apa a devenit, din această perspectivă, cea mai valoroasă resursă a regiunii.
În sudul Franţei, unii agricultori au recoltat rapiţa pe timpul nopţii, în încercarea de a evita incendiile produse de tractoarele încinse de pe câmpurile aflate deja la temperaturi foarte ridicate.
În România, Ministerul Agriculturii a anunţat un program de 1,5 mld. EUR pentru extinderea suprafeţelor irigate până în 2027.
Nivelul actual al suprafeţelor irigate este, însă, cu mult sub cel din 1990.
Există, de asemenea, dezbateri referitoare la modul de irigare, varianta canalelor largi şi deschise fiind expusă riscurilor, mai ales atunci când volumele de apă disponibile sunt mai reduse.
România a fost pe locul 1 în Europa la exporturile de porumb în sezonul trecut, cu 4,3 mil. de tone.
Anul acesta ar fi putea introduse restricţii pentru export, urmând a fi oferite internaţional anumite cantităţi doar după acoperirea nevoilor interne, potrivit ministrului Agriculturii.
Situaţia este complicată având în vedere atât cererea mai mare la nivel global, unde se caută înlocuitori pentru grânele neexportate din Ucraina, cât şi seceta care afectează producţia în mai multe regiuni.
Producţia locală, estimată iniţial la aprox 14 mil tone, ar putea fi, potrivit unor estimări mai recente, de 8 mil. tone.
În România, recoltarea în unele zone a început mai devreme decât ar fi fost normal, pentru a evita unele pierderi cauzate de secetă.
În Franţa, lângă Toulouse, recoltarea grâului dur cu două săptămâni mai devreme a dus la scăderi de 30% a randamentului la hectar.
La nivel local, producţia la hectar e estimată (conform Comisiei Europene) să scadă cu 5,7% faţă de media pe 5 ani, iar volumul total să ajungă la 9,3 mil. de tone, faţă de 10,4 mil. tone anul trecut.
La floarea-soarelui, România a fost pe locul 2 la exporturi în sezonul trecut.
Cererea internaţională este mare, având în vedere importanţa producţiei din Ucraina, cu aproximativ 20% din producţia mondială de seminţe şi ulei de floarea-soarelui, şi peste o treime din exporturile globale.
În România, randamentul pentru floarea-soarelui ar urma să crească la 2,69 tone/ha, cu 3,2% peste media ultimilor 5 ani (conform estimărilor Comisiei Europene).
Totuşi, şi această categorie intră în vizorul restricţiilor la export până când e acoperită cererea internă.
Preţul grânelor a cunoscut o creştere explozivă în primele luni ale anului, pe fondul izbucnirii conflictului din Ucraina, a întreruperii alimentării pieţelor globale cu cereale din regiune, şi a temerii că situaţia va fi de durată.
Porumbul pe scadenţa cea mai apropiată la bursa din Paris a ajuns la 383 EUR/tonă pe 17 mai, de la 239 EUR/tonă pe 21 februarie.
Grâul a urcat de la 243 EUR/tonă pe 21 februarie, la 436 EUR/tonă pe 17 mai.
Între vârful din mai şi valoarea de dinainte de intrarea trupelor ruse în Ucraina, porumbul a crescut cu 60,3% iar grâul cu 79,4%.
De atunci pieţele au prins mai multă încredere, trecând cotaţiile pe trend descendent, atât pe seama unor livrări parţiale a grânelor ucrainiene, cât şi a speranţelor pentru producţii mai mari în SUA şi Canada.
Sezonul care se încheie anul acesta a fost afectat de secetă, mai ales în Canada, unde exporturile de grâu au scăzut cu 40%.
Grâul a ajuns pe 20 iulie la 327,25 EUR per tonă, iar porumbul la 313,25 EUR per tonă, scadenţa decembrie respectiv noiembrie.
Potrivit USDA (Ministerul Agriculturii din SUA), producţia de grâu a Canadei ar trebui să crească cu 60% (de la un nivel scăzut) în sezonul 22/23 până la 34 mil. de tone, asigurând o stabilizare a pieţei, mai ales în destinaţiile sale de export din America Latină şi statele din Caraibe, în timp ce producţia din SUA ar urma, de asemenea, să crească.
Pentru sezonul următor, la porumb, creşterile masive de export al producţiei din Brazilia (12 mil. tone) nu ar urma, potrivit estimărilor agenţiei americane, să acopere declinul din Ucraina (15 mil. tone) şi UE (0,9 mil. tone) ducând, în total, la exporturi mai reduse cu 6,8 mil. tone.
La grâu, din 8,8 mil. tone pierdute la export de Ucraina, 6,5 ar fi acoperite de un surplus al exporturilor dinspre UE.
Piaţa europeană pare a fi atins un echilibru pe termen scurt la preţul porumbului, în timp ce grâul se află, încă, în tendinţă descendentă.
Pe seama datelor actuale, şi cu evaluarea riscurilor induse de vreme în perioada următoare, perioada de vară târzie/început de toamnă ar putea reactiva presiuni ascendente, în special pentru porumb, care se află la peste 16% distanţă de minimele atinse în prima săptămână din iulie, în timp ce grâul a revenit cu doar 3% din minimele perioadei similare.
Pe termen lung, fenomenele anului acesta ar trebui să trezească conştiinţa unei necesităţi majore de investiţii în sisteme de rezilienţă climatică.
Va fi nevoie de un efort consolidat de inginerie „fizică” (în complementaritate, nu opoziţie cu cea digitală) pentru a proteja solul şi apa şi a răspunde unor provocări majore pentru activitatea umană.
Inflaţia generată de modificările climei e parte a unui fenomen care induce provocări de durată.
Resursele ample pentru studiu şi inovarea tehnologică sunt esenţiale pentru a limita consecinţele, altfel greu de suportat de societăţi care, până de curând, s-ar fi văzut drept foarte departe de zona de pericol climatic.