VIDEO Ajunge Draghi să fie Super Mario? Discuţii despre planul de salvare al monedei euro

Draghi speră ca planul său să dea rezultate FOTO: Reuters

Mario Draghi, preşedintele Băncii Centrale Europene, şi-a făcut oficial planul care va salva moneda unică europeană. Presa germană merge mai departe, iar jurnaliştii de la Frankfurter Rundschau merg mai departe, anunţând că ziua de 6 septembrie 2012 va intra în istoria a ceea ce se va numi Statele Unite ale Europei.

"Moneda euro trebuie să fie salvată cu orice preţ!", a spus hotărât, Draghi. Numai că planul preşedintelui BCE nu este pe placul tuturor.

BCE este ca un carusel: multă emoţie şi multă teamă. Ce va face BCE? Va cumpăra aproape fără limită obligaţiuni de la guvernele care au probleme, sperându-se că ceea ce unii numesc a fi o cauţionare, ar fi, de fapt, modalitatea prin care economia zonei euro va fi salvată. Implicit, economia mondială se va însănătoşi la rându-i.

Măsura este una fără precedent şi a fost dezbătută, pe larg, încă de la începutul crizei. Germania, prin vocea cancelarului Angela Merkel, a fost principalul opozant al acestei idei.

BCE vizează prin această măsură să ridice presiunea de pe ţările cu probleme economice uriaşe, cum ar fi Italia şi Spania, al căror posibil faliment ar putea conduce către cea mai dură recesiune din Uniunea Europeană şi ar zgudui puternic economia SUA, care abia - abia îşi revine.

Consecinţele acestei măsuri au fost imediate. Costurile la împrumuturi pentru Spania şi Italia pe piaţa obligaţiunilor au scăzut, joi, la cel mai jos nivel din ultimele 6 luni.

Pentru a explica lucrurile... Ţările cu probleme de la periferia zonei euro au fost lovite de costuri mari la dobânzile pentru împrumuturi, pentru a-şi refinanţa datoriile. Pentru ţările care au acumulat o datorie uriaşă, dobânzile ridicate au condus către cheltuirea unor obligaţiuni pe care nu şi le mai puteau permite.  

Grecia, Irlanda şi Portugalia au putut fi salvate, momentan, însă Italia şi Spania sunt prea mari ca să cadă. Atunci când dobânzile la împrumuturi au început să crească, părea că zona euro se îndreaptă spre un drum mortal.

Banca Centrală trebuia, astfel, să facă ceva. Şi va inunda piaţa cu lichidităţi, ridicând preţul obligaţiunilor şi coborând dobânzile. Efectul negativ al unei asemenea măsuri ar putea conduce către creşterea inflaţiei.

De-aceea Germania a fost un adversar al acestei idei şi a refuzat din start această opţiune, pentru că, de-a lungul istoriei, s-a confruntat cu situaţii dramatice în care inflaţia urcase la ceruri. Iar când a renunţat la marca germană, nemţii au avut două condiţii: Banca Centrală nu va acorda bailout-uri şi nu va finanţa datoriile statelor cu probleme.

Se pun trei mari întrebări:

• Ce va face Germania? Jens Weidmann, reprezentantul Germaniei la Banca Centrală Europeană, a votat împotriva acestui plan. În schimb, Angela Merkel, a susţinut, până la urmă, planul Băncii Centrale. Scena politică din Germania ar putea lua o turnură interesantă.

• Cine vor fi beneficiarii? Se ştie că diversele programe de salvare din zona euro nu au funcţionat până la capăt. Este de văzut, însă, dacă Spania sau Italia vor beneficia de un nou program de acest gen, ce ar însemna o lovitură pentru clasa politică ce se află la conducere în aceste ţări.  
• Va funcţiona? Datoria suverană este doar o parte din ceea ce a declanşat criza economică. Dobânzile la împrumuturile pe termen scurt sunt încă joase, dar nu au fost transferate către investitorii privaţi din ţările lovite de criză.