Ghid oficial pentru munca în străinătate pe timp de pandemie: Spania - salarizare, preaviz, vârsta de pensionare
0
Românii care vor să muncească în străinătate, în diferite state membre ale Uniunii Europene, ar trebui să-şi cunoască drepturile, inclusiv cele salariale şi timpii de odihnă reglementaţi, vârsta de pensionare, dar şi cerinţele pentru a putea intra în ţară în contextul pandemiei.
Potrivit informaţiilor furnizate de Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale, în Spania se menţine măsura privind obligativitatea prezentării unui test molecular (PCR sau TMA test de amplificare mediată) cu rezultat negativ Covid-19 la intrarea pe teritoriul Spaniei, de către toate persoanele care sosesc din zone sau state cu risc epidemiologic ridicat, inclusiv România, pe cale aeriană sau maritimă (NU şi terestră).
Iată principalele aspecte:
• Testul trebuie să fie efectuat cu maximum 72 ore anterior intrării pe teritoriul spaniol şi poate fi prezentat în limba spaniolă, engleză, franceză sau germană. Copiii cu vârste mai mici de 6 ani sunt exceptaţi de la măsura obligativităţii prezentării unui test negativ Covid-19.
• Condiţiile de călătorie se pot modifica. Urmăriţi permanent informaţiile actualizate cu privire la condiţiile de intrare în Spania!
• Relaţiile de muncă în Spania sunt reglementate de Statutul Lucrătorului (echivalent Codului Muncii) care stabileşte cadrul juridic minim al relaţiei angajat-angajator, precum şi drepturile şi obligaţiile minime ale ambelor părţi. Statutului lucrătorului i se adaugă Convenţiile colective de muncă, la nivel de comunitate autonomă, provincie sau întreprindere.
• La momentul angajării unui lucrător se aplică, dacă există, prevederile convenţiei colective ale sectorului de activitate, în funcţie de situarea geografică. În lipsa unei convenţii colective sau a unor prevederi specifice privind anumite aspecte concrete care să se regăsească în acestea, legislaţia aplicabilă este oferită de Statutul lucrătorilor.
• Statutul lucrătorilor are prioritate faţă de convenţiile colective, în sensul că o convenţie poate îmbunătăţi condiţiile stabilite de Statutul lucrătorilor, dar niciodată acestea nu pot fi defavorabile pentru lucrător.
• Majoritatea contractelor de muncă ale lucrătorilor sezonieri din Spania, în special în agricultură, sunt contracte pe perioadă determinată.
• Referitor la perioada de preaviz, aceasta este de 15 zile, atât pentru angajator, care trebuie să notifice angajatul dacă încheie colaborarea înainte de finalizarea contractului, cât şi pentru angajat, în cazul în care îşi dă demisia.
• Condiţiile referitoare la decontul transportului şi asigurarea cazării trebuie negociate la momentul încheierii contractului şi trecute în contractul individual de muncă. În unele cazuri aceste prevederi apar în convenţiile colective de muncă provinciale.
• În practică, majoritatea angajatorilor din agricultură oferă cazare lucrătorilor care locuiesc la mai mult de 100 km de punctul de lucru şi, în cazul lucrătorilor străini nerezidenţi, suportă costul biletului de transport pentru venirea în Spania.
• Nu există o obligaţie legală privind asigurarea repatrierii lucrătorilor recrutaţi în agricultură la final de contract sau în cazul încheierii activităţii anterior finalizării perioadei contractuale.
• Există, de asemenea, şi în agricultură, contracte pe perioadă nedeterminată, mai ales în cazul “lucrătorilor intermitenţi” (fijosdiscontinuos) care lucrează, în general, tot doar în perioadă de sezon agricol sau turistic, dar în aceleaşi perioade ale anului şi pentru acelaşi angajator.
• Subliniem lucrătorilor români importanţa prestării muncii cu forme legale, o plasă de siguranţă în ceea ce priveşte garantarea şomajului, a ajutoarelor şi a asigurărilor medicale în cazul pierderii locului de muncă.
Cum este reglementată salarizarea
În Spania este prevăzut un salariu de bază pentru fiecare categorie profesională.
Salariul acordat angajatului nu poate fi mai mic decât salariul minim interprofesional stabilit anual de Guvernul spaniol.
Pentru anul 2020 pentru munca cu program complet salariul minim interprofesional este de 950 euro/lună; 31,66 euro/zi. La acesta se adaugă valori salariale aşa cum este stabilit în convenţiile colective de muncă şi în contractul de muncă.
Sumele care compensează orice cheltuială pe care munca efectuată a generat-o nu vor fi considerate salariu (de exemplu, dacă vi se plăteşte un abonament la metrou, această sumă nu este considerată salariu).
Cheltuielile de la locul de muncă, generate de anumite nevoi, nu se consideră salariu.
Salarizarea lucrătorilor, precum şi condiţiile de muncă şi prestaţiile sociale vor fi prevăzute în contractul individual de muncă, în conformitate cu legislaţia în vigoare pentru lucrătorii spanioli care au acceaşi profesie şi calificare!
Statul de plată
Statul de plată este chitanţa care justifică primirea salariului şi cuprinde următoarele elemente:
•salariul de bază;
•sporuri: de exemplu pentru vechime;
•valoarea orelor suplimentare, sumele cuvenite pentru transport, prime de producţie, întreţinere, gazdă etc.;
•alte elemente prevăzute în convenţia colectivă ce se aplică angajatorului respectiv.
Puteţi solicita societăţii la care vă desfăşuraţi activitatea să vă acorde o chitanţă de plată odată cu salariul.
Păstrarea acestui document este foarte importantă deoarece:
- demonstrează că între angajator şi dumneavoastră există o relaţie de muncă;
- demonstrează că vi se acordă un salariu pentru activitatea prestată;
- permite calcularea indemnizaţiei de şomaj, boală profesională, pensionare şi poate folosi pentru eventuale reclamaţii.
Cum este reglementat timpul de lucru
Timpul de odihnă săptămânal, sărbători şi permisii
Timpul de odihnă minim săptămânal este de o zi şi jumătate neîntrerupt iar pentru tinerii de 18 ani de două zile neîntrerupt. Lucrătorii cu vârsta mai mică de 18 ani nu pot lucra mai mult de 8 ore zilnic (incluzînd timpul dedicat formării profesionale).
În afară de perioadele de concediu, şi sărbătorile legale (maxim 14 zile pe an) trebuie respectate.
Pauzele şi perioadele de odihnă:
Timpul de lucru maxim permis este de 40 de ore pe săptămână. Între două zile de muncă, timpul de odihnă este de cel puţin 12 ore.
Dacă timpul efectiv de muncă depăşeşte 6 ore neîntrerupt, lucrătorul are dreptul la un timp de odihnă, ce va fi inclus în timpul de muncă efectiv, neputând fi exclus de la plata muncii.
Munca pe timp de noapte:
Este considerată muncă pe timp de noapte acea activitate realizată în intervalul orar 22.00-6.00. Munca pe timp de noapte nu poate depăşi 8 ore pe noapte, într-o perioadă de 15 zile.
Desfăşurarea unui asemenea tip de activitate va fi retribuită (potrivit convenţiei colective de muncă) sau poate fi compensată prin timp de odihnă.
Este interzisă munca pe timp de noapte persoanelor sub 18 ani!
Orele suplimentare:
Sunt denumite ore suplimentare orele lucrate peste programul normal de lucru. Prin intermediul convenţiei colective se stabileşte compensaţia economică ce urmează a fi plătită.
ATENŢIE!
-Plata unei ore suplimentare nu poate fi inferioară plăţii unei ore normale de lucru.
-Ca normă generală, numărul de ore suplimentare nu poate depăşi 80 pe an, cu excepţia situaţiei în care prestarea acestora este determinată de accidente, extraproducţie etc.
Cum este reglementat sistemul naţional de pensii
Pensii pentru limită de vârstă:
Începând cu data de 01.01.2013 accesul la pensia pentru limită de vârstă depinde de vârsta celui
interesat şi de cotizaţiile acumulate de-a lungul perioadei lucrate. Astfel, vârsta cerută este de: 67
ani sau 65 ani dacă se acreditează 38 de ani de cotizare.
Vârsta de pensionare şi perioada de cotizare solicitate se modifică în mod gradat.
Perioada generică de cotizare: 15 ani, dintre care doi ani să fie realizaţi în perioada de 15 ani
anterioară pensionării.
Pensionarea:
În cazul persoanelor care au lucrat în mai multe state membre ale Uniunii Europene, drepturile de pensie se acordă cu respectarea prevederilor regulamentelor comunitare (Regulamentul (CE) nr. 883/2004 şi Regulamentul (CE) nr. 987/2009 ) şi ale legislaţiilor naţionale în vigoare în materie de pensii, persoanele interesate putând solicita obţinerea drepturilor de pensie potrivit legislaţiilor în vigoare ale statelor membre în care au desfăşurat activităţi profesionale.
Astfel, dacă o persoană a lucrat atât în România, cât şi în Spania, va beneficia de drepturi de pensie acordate de ambele state, calculate proporţional cu perioadele de asigurare socială realizate în cele două sisteme de pensii, cu respectarea prevederilor legislaţiilor în materie din aceste două ţări.
Procedura de stabilire a pensiei comunitare:
La momentul îndeplinirii condiţiilor de pensionare, in cazul persoanelor stabilite pe teritoriul altor state membre, cererea de acordare a drepturilor de pensie se depune la instituţia de asigurări sociale de la locul de domiciliu (loc de şedere permanentă), care face toate demersurile către instituţia competentă din România, nefiind necesară deplasarea în România a solicitantului stabilit în străinătate sau la instituţia statului membru la a cărui legislaţie a fost supus ultima dată, dacă solicitantul sau susţinătorul decedat, după caz, nu a fost supus legislaţiei pe care o aplică instituţia de la locul de domiciliu (loc de şedere permanentă).
Cererea va fi însoţită de toate documentele prevăzute de legislaţia română în vederea acordării drepturilor de pensie; vor fi prezentate, obligatoriu, actele din care să rezulte perioadele de activitate din România (carnetul de muncă sau adeverinţe eliberate, în condiţiile legii, de foştii angajatori din România, pentru perioadele anterioare datei de 1 aprilie 2001).
Dovada vechimii în muncă realizată de foştii asiguraţi ai sistemului de asigurări sociale din România până la data de 1 aprilie 2001, dată de la care evidenţa perioadelor de asigurare în sistemul public de pensii este deţinută, în format electronic, de casele teritoriale de pensii, iar la nivel central de CNPP, se face cu carnetul de muncă, de asigurări sociale sau cu alte acte prevăzute de lege.
Potrivit prevederilor legale în vigoare, în cazul în care solicitantul nu este în posesia acestor documente, este necesar să se adreseze, în nume propriu, foştilor angajatori sau deţinătorilor de fonduri arhivistice, în vederea obţinerii lor. Persoanele care nu se află în posesia carnetului de muncă vor solicita eliberarea de adeverinţe de vechime în muncă fostelor unităţi angajatoare sau deţinătorilor arhivelor acestora, adeverinţe care vor cuprinde obligatoriu cel puţin următoarele elemente:
•denumirea angajatorului;
•datele de identificare a persoanei;
•perioada în care s-a lucrat, cu indicarea datei de începere şi de încetare a raportului de muncă;
•menţionarea temeiului legal în baza căruia a avut loc încadrarea;
•funcţia, meseria sau specialitatea exercitată;
•salariul tarifar de încadrare;
•denumirea sporurilor cu caracter permanent, procentul sau suma acordată;
•perioada în care a primit sporul şi temeiul în baza căruia s-a acordat.
Actele vor avea număr şi dată de înregistrare, ştampila unităţii emitente, precum şi semnătura conducerii unităţii sau a persoanei delegate în acest sens de conducerea unităţii. Este necesar să solicitaţi instituţiei competente din celălalt stat membru implicat să transmită în România, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, documentele menţionate mai sus, aflate în posesia dvs., în vederea stabilirii drepturilor de pensie, în conformitate cu prevederile regulamentelor europene din domeniul coordonării sistemelor de securitate socială.
În perioada de tranziţie către schimbul electronic de date, comunicarea între organismul de legătură şi instituţiile competente din România în materie de pensii cu cele ale altor state este asigurată prin intermediul formularelor europene de legătură, convenite în aplicarea Regulamentului (CEE) nr. 1408/71 şi a Regulamentului (CEE) 574/72, aceste formulare menţinându-şi rolul şi modul de utilizare.
Se încarcă comentariile...
