Ghid pentru munca în străinătate: ce salarii oferă Franţa şi la câte sisteme de pensii trebuie cotizat
0
Românii care vor să muncească în Spania, Italia, Franţa, Marea Britanie şi Germania ar trebui să-şi cunoască drepturile, inclusiv cele salariale, dar şi condiţiile în care pot ieşi la pensie sau vârsta de pensionare.
Începând cu 1 ianuarie 2014, accesul cetăţenilor români pe piaţa franceză a forţei de muncă se realizează prin înregistrarea contractului de muncă la URSAFF (organismul administrativ responsabil pentru colectarea contribuţiilor de securitate socială şi pentru alocaţiile familiale), fără a li se mai solicita deţinerea autorizaţiei de muncă şi a titlului de sejur pentru exercitarea unei activităţi profesionale.
Salariaţii care prestează activităţi cu caracter sezonier pot fi recrutaţi cu contracte de muncă pe durată determinată (CDD) sau pe perioadă nedeterminată/CDI.
În Franţa, salariul minim se numeşte „salariu minim interprofesional de creştere economică (SMIC) şi este calculat începând cu ianuarie 2016 la suma de 9,67 euro/oră venit net, în timp de salariul minim brut este de 1.466, 62 euro pentru o perioadă de timp complet de 151,67 ore/lunar. Niciun angajator nu are voie să plătească angajatului mai puţin de acest reper.
Salariile sunt plătite lunar la o dată stabilită în prealabil şi în general prin transfer bancar.
Durata legală a săptămânii de lucru este de 35 de ore în toate tipurile de companii, ceea ce corespunde unui număr total de 1607 ore anual. Dispoziţiile convenţionale pot prevedea o durată de lucru săptămânală superioară sau inferioară unui total de 35 de ore. Durata programului zilnic de lucru efectiv nu poate 10 ore/zi.
Durata maximă pentru o zi de lucru poate atinge şi 12 ore, în baza unor convenţii colective. La fiecare 6 ore vor trebui acordate lucrătorilor pauze de minim 20 de minute.
Perioada de preaviz se majorează în funcţie de vechimea în muncă a salariatului la angajator. Astfel, preavizul poate fi de o lună, dacă salariatul justifică la acelaşi angajator o vechime în muncă neîntreruptă cuprinsă între 6 luni şi 2 ani şi de 2 luni, dacă salariatul justifică la acelaşi angajator o vechime în muncă neîntreruptă de cel puţin 2 ani.
Franţa oferă pensii diferite pentru bugetari, faţă de cei din privat
Convenţiile privind pensionarea în Franţa nu sunt uniforme, dar sunt organizate în conformitate cu sectorul de activitate, de exemplu, există o schemă pentru lucrătorii din sectorul privat, scheme speciale pentru lucrătorii din sectorul public şi schemele pentru lucrători independenţi (profesii liberale, meseriaşi, comercianţi şi fermieri). Angajaţii din sectorul privat contribuie la sistemul pentru pensia de limită de vârstă, indiferent de veniturile acestora.
Toţi angajaţii din sectorul privat sunt obligaţi să se alăture şi unui fond de pensii suplimentar gestionat de AGIRC (Asociaţia Generală de Instituţii de Pensii pentru Personalul de Conducere) sau ARRCO (Asociaţia pentru schema suplimentară de pensionare pentru personalul de execuţie). Pentru a obţine o pensie pentru limită de vârstă vor fi îndeplinite cumulativ condiţiile privind perioada minimă de asigurare şi vârsta standard. În prezent, vârsta pentru pensionarea pentru limită de vârstă este 62 de ani.
Se încarcă comentariile...
