Sindicalişti, despre salarii şi pensii: Inechităţile din sistem sunt şocante. Costurile crizei sunt suportate doar de angajaţi
0
Sindicaliştii de la „Cartel ALFA” avertizează că cea mai mare parte din povara fiscală este pe umerii lucrătorilor (43,5%, faţă de 2,45% angajator), motiv pentru care au cerut guvernanţilor să găsească soluţii pentru rezolvarea acestor probleme grave cu care se confrută lucrătorii.
„Tot lucrătorii sunt cei care plătesc TVA la aproape toate cheltuielile (nivelul mic al salariilor face ca intreg venitul să meargă pe consum). Această povară excesivă nu se întoarce sub formă de bunuri şi servicii publice de calitate şi accesibile. Spre ilustrare, doar evaziunea fiscală la TVA depăşeşte întreg bugetul pentru educaţie. Cota unică şi-a depăşit de mult utilitatea şi multe ţări care o adoptaseră au renunţat între timp la ea.
Impozitele pe avere sunt, în schimb, la un nivel extrem de scăzut în România. Avem o politică fiscală care dezavantajează lucrătorii, iar creşterea economică este distribuită inechitabil: 52% din PIB către capital şi 38,2% către lucrători, cu mult mai jos decât media UE, de 47,8% către lucrători”, avertizează Bogdan Hossu, preşedintele „Cartel Alfa”.
Nivelul pensiei este insuficient pentru un trai demn
În ceea ce priveşte sistemul de pensii, liderul de sindicat susţine că acesta este „profund inechitabil”, iar introducerea noii formule de calcul, prevăzută de lege, ar trebui să elimine inechităţile care conduc la pensii diferite pentru contribuţii egale.
„Pentru cei mai mulţi dintre lucrătorii care şi-au încheiat cariera, nivelul pensiei este insuficient pentru un trai demn, iar inechităţile din sistem sunt şocante pentru un stat social European. În plus, este nevoie urgentă de modificarea prevederii care penalizează lucrătorii pentru reţinerea la sursă, cu atât mai mult cu cât, în contextual actual, guvernul a acordat angajatorilor amânări la plată”, a declarat Hossu.
Blocări discreţionare de salarii
Referindu-se la recent anunţata creştere a salariului minim cu 3%, liderul de sindicat susţine că este „un procent cu mult sub cel rezultat din formula asumată anul trecut de guvern, în condiţiile unor creşteri accelerate de preţuri”.
„Este un alt mod prin care guvernul transferă costurile crizei pe seama lucrătorilor. La aceasta se adaugă blocările discreţionare de salarii (în contrast cu promisiunile din campanie) la unele categorii deja nedreptăţite anterior. Blocarea salariilor nu se justifică în condiţiile în care piaţa muncii din România este la 66% din productivitatea orară medie a UE, însă costul brut al orei de muncă este la doar 35% din media UE (date Eurostat). Propunem identificarea unei date cât mai recente prin legea bugetului de stat de aplicare a art. 38, alin. 4 din Legea 153/2017”.
Ce mai cer sindicatele
• Necesitatea modificării cadrului legislativ privind negocierile colective (Legea 62/2011). Menţinerea blocajului asupra negocierilor colective (în special la nivel de sector, imposibil de realizat în condiţiile actualei legislaţii) determină menţinerea salariilor la un nivel extrem de scăzut în România, înclusiv în sectoarele care înregistrează în această perioadă creşteri semnificative ale cifrelor de afaceri şi ale profiturilor. Acest lucru nu doar impiedică oamenii muncii să beneficieze în mod echitabil de rezultatul muncii lor, dar privează şi bugetul de stat de venituri suplimentare din domenii economice care sunt acum pe plus. Negocierea colectivă, prin contractele colective de muncă, este singurul instrument care poate conduce la o aşezare echitabilă a salariilor în sectorul concurenţial, iar acest instrument este inutilizabil din cauza piedicilor legislative din Legea 62/2011.
• Dialog social. Consultarea partenerilor sociali în luarea deciziilor, în elaborarea şi implementarea politicilor publice, precum şi în elaborarea actelor normative este unul dintre elementele fundamentale ale unei democraţii funcţionale, dar şi a modelului social european. Orice decizie care afectează lucrătorii şi condiţiile de viaţă ale acestora trebuie luată pe bază de consultare cu reprezentanţii lor şi plecând de la date obiective. Membrii guvernului trebuie să înţeleagă că un proces real de consultare nu se poate desfăşura nici retroactiv, nici nu are simplul rol de a bifa avize. Acesta are rolul de identifica soluţii adecvate şi convenabile pentru toate părţile implicate şi de a adopta în final legi aplicabile, înţelese şi asumate de toţi.
Principalele revendicări pe scurt:
• Un salariu minim decent
• Pensii echitabile
• Servicii publice de calitate
• Deblocarea negocierii colective
• Taxare justă
• Aplicarea corectă a legislaţiei