România sponsorizează cercetarea din UE cu zeci de milioane de euro

În ultimii ani, România a făcut, practic, cadou celorlalţi cercetători din Uniunea Europeană 38 de milioane de euro. Asta în condiţiile în care, din '90 şi până acum, 64% din cei mai

În ultimii ani, România a făcut, practic,
cadou
celorlalţi cercetători din Uniunea Europeană 38 de milioane de euro. Asta în condiţiile în care, din '90 şi până acum, 64% din cei mai performanţi cercetători ai noştri au plecat din ţară pentru că aici nu aveau salarii nici cât să supravieţuiască de la o lună la alta. Cum a fost posibil?
Gestul filantropic este rezultatul lipsei de performanţă managerială a institutelor româneşti, care nu reuşesc să recupereze, prin intermediul proiectelor, nici măcar suma plătită de stat Fondului cercetării europene sub formă de contribuţie comunitară.
În România, cercetarea ştiinţifică a fost considerată ceva cu totul lipsit de importanţă, fapt demonstrat din plin de sumele infime de bani alocate de la bugetul de stat an de an. În schimb, faţă de Uniunea Europeană, statul se chinuieşte să ţină rangul impus de politicile comunitare, demonstrând că îşi poate permite să practice, direct, fără niciun scrupul faţă de contribuabil, o politică de-a dreptul falimentară.
Numai în ultimii trei ani, ţara noastră a plătit în total o contribuţie la Fondul de cercetare al Uniunii Europene de 65.289.518 euro, sumă din care 22,5 milioane de euro vin pe filiera fondurilor PHARE destinate României.
În aceeaşi perioadă de timp, cercetarea autohtonă a reuşit să recupereze din acestă sumă, prin intermediul proiectelor şi contractelor încheiate, un total de numai 39 de milioane de euro. Asta înseamnă că România a făcut practic cercetării europene un "cadou" de 26 milioane de euro. şi asta numai în ultimii trei ani.
De altfel, deficitul de 40% înregistrat de statul român ca urmare a susţinerii activităţii de cercetare ar fi putut fi cu mult mai mare. Numai că, începând cu anul 2003, Comisia Europeană ne-a acordat o serie de reduceri ale contribuţiei nominale la fondul cercetării comunitare, efortul bugetar al României ajungând să fie cu mult mai mic. Astfel, dacă pentru anii 2003 şi 2004, Comisia Europeană ne-a acordat o reducere nominală de 30% şi respectiv 20%, pentru anul trecut, nivelul s-a situat la 25%. Cel mai mare prag al reducerilor în privinţa "dărilor" plătite cercetării ştiinţifice europene a fost atins în acest an, cu un procentaj de 50%.
Gradul de recuperare a fondurilor plătite drept contribuţie financiară de doar 60% arată că producţia din cercetarea ştiinţifică autohtonă este cu mult sub potenţialul optim care ar trebui sa fie atins. Interesant este faptul că Programul-cadru 6 (de Cercetare, Dezvoltare Tehnologică şi Demonstraţii al UE) dispune de un buget care depăşeşte suma de 17,8 miliarde euro, fondul bănesc fiind format prin contribuţia (inegală) a statelor membre. Până în prezent, România a cotizat în ultimii şase ani 84 milioane de euro, suma fiind calculată în funcţie de PIB-ul ţării şi de reducerile primite.Potrivit normelor de aplicare a sistemului de cercetare europeană, din cele 17 miliarde de euro, cercetătorii români pot să atragă, pe baza proiectelor propuse, sume de nivelul sutelor de milioane de euro. Dar, până acolo, drumul este foarte lung. Pentru aceasta este nevoie de un singur lucru: propuneri de proiecte competitive pe piaţa comunitară. Iar aici capitolul este destul de deficitar pentru noi.
Cercetătorul român nu are încredere în el. Nu cunoaşte încă foarte bine modul în care trebuie să acţioneze pe piaţa europeană a cercetării. Nu avem o atitudine proactivă, de aici derivând chiar şi lipsa de iniţiativă a multora dintre institutele de cercetare în privinţa propunerilor de proiecte viabile pentru UE
, ne-a precizat Iulia Mihail, directorul Direcţiei de Relaţii Internaţionale a Autorităţii Naţionale pentru Cercetare ştiinţifică. România ocupă "onorantul" loc 48 în topul ISI al productivităţii ştiinţifice, în urma altor ţări est-europene ca Polonia, Ungaria, Cehia sau Bulgaria, majoritatea acestora fiind ţări de mai mici dimensiuni. Potrivit unei analize guvernamentale efectuate la nivelul anului 2002, România a demonstrat că, dacă menţine viteza de creştere a productivităţii ştiinţifice, raportată la gradul de plafonare a producţiei din celelalte ţări, România va avea nevoie de 15 ani pentru a prinde din urmă Bulgaria, 30 de ani, Polonia şi 60 de ani, Ungaria. De altfel, edificatoare este şi situaţia gradului extrem de mic al acceptării proiectelor propuse Comisiei Europene de către cercetătorii din România. Astfel, dintr-un total de 3.114 propuneri de proiecte de cercetare ştiinţifică înaintate în ultimii patru ani pentru Programul-cadru 6, doar 247 au fost aprobate în vederea derulării lor cu bani europeni. Potrivit unei analize efectuate la nivelul ministerului, din totalul contractelor semnate de cercetătorii noştri cu partenerii europeni, cea mai mare rată de succes a propunerilor au demonstrat-o proiectele venite pe programul Euroatom, cu un procent de 26,6%. Numai că, şi pentru programul Euroatom, România nu se dezminte, recuperând doar 3,3% din suma de 1.230.000 euro pe care a plătit-o drept contribuţie bugetară la Fondul european.

64% din "creierele" româneşti au emigrat
Ă Chiar dacă finanţarea domeniului cercetării va atinge, în 2007, din surse publice şi private 1% din PIB, un nivel niciodată atins de guvern, numărul de cercetători din România este în continuă scădere
Ă De la 150.000 de angajaţi, cât avea industria de profil în 1989, astăzi, ţara noastră a ajuns să dispună de doar 58.000
Ă Confruntaţi cu lipsa de condiţii optime pentru desfăşurarea profesiilor, cu lipsa fondurilor necesare, majoritatea cercetătorilor români au preferat să emigreze
Ă Astfel, aproximativ 64% din oamenii de ştiinţă români care aveau înregistrate performanţe de nivel internaţional lucrează acum în strainătate, pentru alte ţări