Prezentarea premierului Ponta: starea naţiunii este gri, bugetul e în ceaţă

Premierul Victor Ponta cunoaşte în detaliu pe ce va cheltui statul banii publici, dar nu explică de unde va face Guvernul rost de aceşti bani în 2013.

Cifrele prezentate ieri de Victor Ponta arată că la bugetul de stat vom avea venituri de 46 de miliarde de euro şi cheltuieli de 49 de miliarde de euro în acest an, rezultând un deficit de trei miliarde de euro. Dacă despre cheltuieli premierul a vorbit mai bine de o jumătate de oră, detaliind până la cele mai mici amănunte unde se vor duce banii, despre venituri nu a vorbit aproape deloc.
De altfel, nici prezentarea completă, în format electronic, nu detaliază în niciun fel sursele din care se va alimenta bugetul de stat. Premierul ar fi trebuit să arate cât ar putea încasa din TVA, impozite pe venituri şi salarii, impozite pe profit sau din alte astfel de taxe, aşa cum a arătat cât se va cheltui cu salarii, pensii, investiţii, asistenţă socială, bunuri şi servicii, dobânzi etc.
Fără a explica din ce surse va avea Guvernul 46 de miliarde de euro (venituri), premierul ne pune în situaţia de a-l crede pe cuvânt că va face rost de aceşti bani. Cât despre viziunea Guvernului asupra viitoarelor cheltuieli, care a fost prezentată pe larg, vă propunem în continuare o sinteză a principalelor direcţii creionate de Ponta.

Economia creşte, salariile îngheaţă

** Produsul Intern Brut estimat pentru acest an este de 140 de miliarde de euro, ceea ce – lucru pe care Victor Ponta nu l-a amintit – înseamnă aproximativ 630 de miliarde de lei (a se compara această cifră cu estimarea de 648,7 miliarde de lei anunţată de Comisia Naţională de Prognoză pentru acelaşi an 2013)
** Creşterea economică va fi de 1,8% în 2013 faţă de 2012, o estimare care îi depăşeşte în optimism atât pe analiştii economici, cât şi, atenţie, pe finanţatorii internaţionali de la FMI, Comisia Europeană sau Banca Mondială.
** Pentru cheltuielile cu salariile bugetarilor sunt alocate 10,2 miliarde de euro, iar pentru pensii – 11,1 miliarde de euro. Ponta a ţinut să precizeze că nu va scădea niciun venit în 2013, dar nici nu se va majora vreunul.
** Pentru investiţii vor fi alocate 7,8 miliarde de euro, iar pentru bunurile şi serviciile necesare funcţionării aparatului şi instituţiilor de stat sunt prevăzute 7,6 miliarde de euro.
Într-un târziu, la întrebarea jurnaliştilor, Ponta a arătat că estimările pe care le-a prezentat au în vedere un curs mediu de 4,5 lei/euro, iar diferenţele faţă de cursul la zi (care a scăzut între timp la 4,37 lei/euro) sunt „rotunjiri şi plăţi care deja au fost făcute, în contul reîntregirii salariale din 2012“.

Ce datorii avem de plătit

Datoriile acumulate de România după 1989 şi până în prezent sunt de 51 de miliarde de euro, adică 2.500 de euro datorie pentru fiecare cetăţean. Din totalul datoriei publice, 40% este în lei, iar 60% în valută. Ponta a precizat că datoria publică a crescut în ultimii patru ani, de la 19% din PIB, respectiv 28 de miliarde de euro, echivalentul a 1.400 de euro datorie pentru fiecare cetăţean.

În acest an, România are datorii scadente de 14,4 miliarde de euro, din care 1,2 miliarde de euro aferente împrumutului de la Fondul Monetar Internaţional.

România are o datorie publică de 34,7% din PIB. În Uniunea Europeană, doar trei ţări au o datorie mai mică, Estonia, Bulgaria, Luxemburg, iar 23 de ţări au o datorie mai mare.

Ponta a mai spus că peste 14 miliarde de euro constituie datorii generate de deciziile luate în ultimii ani şi care vor trebui eşalonate pe următorii patru ani. Mai exact: despăgubiri pentru terenuri şi construcţii naţionalizate – solicitări pentru 8 miliarde de euro, hotărâri judecătoreşti pentru cadrele didactice – 770 de milioane de euro, hotărâri judecătoreşti pentru alţi bugetari – 1,4 miliarde de euro, datorii ale autorităţilor locale – 2,2 miliarde de euro, datorii ale sistemului de sănătate – 1 miliard de euro şi restituirea taxei auto – 1 miliard de euro.

Jurnalistul Cristian Unteanu, corespondent la Bruxelles, scrie pe blogul său despre raportul FMI în care se recunoaşte că modelul matematic ce a stat la baza analizelor făcute de FMI şi pe baza cărora s-a impus austeritatea în atâtea ţări europene a fost greşit.  

Mea Culpa, am greşit-o cu austeritatea! Ei bine,  eforturile şi suferinţa au fost cerute şi impuse zecilor de milioane de cetăţeni europeni pe baza unei analize greşite care nu a luat în calcul nivelul dobânzilor şi nici modul în care austeritatea extrenă avea să acţioneze ca o frână reală şi extrem de puternică în raport cu nivelul consumului intern.