Portugalia vs Finlanda: cum arată recesiunea în ţările fragile şi în cele puternice ale zonei euro

Portugalia este una dintre ţările „sudice" puternic afectate de recesiune FOTO: The Wall Street Journal

Deşi Finlanda şi Portugalia împart aceeaşi monedă, diferenţele economice dintre cele două expun „marea schismă” din interiorul zonei euro: cea survenită între membrii cei mai puternici şi cei mai slabi ai Uniunii Europene.

În timp ce ecomonia finlandeză este în continuă creştere iar numărul persoanelor fără loc de muncă este scăzut, Portugalia suferă de o rată crescută a şomajului şi intră în al doilea an de recesiune.

Aceste disparităţi existente în rândul mai multor state ale Uniunii Europene vor fi dezbătute la reuniunea de joi a Băncii Centrale Europene (BCE).

Dar ele sunt comentate şi pe plaja staţiunii Vilamoura, din regiunea portugheză Algarve.

„Europenii de nord oferă bacşişuri mai consistente decât sud europenii. O ţine şi de cultura poporului, dar clar are şi legătură cu situaţia economică a ţării”, spune Ribeiro, un tânăr de 22 de ani care lucrează la un restaurant japonez din Vilamoura.

Presupunerea lui Ribeiro devine certitudine dacă ne îndreptăm privirea către finlandezi. „Nu am simţit deloc criza. În Finlanda, oamenii nu suferă de recesiune, în afară de cei care-şi vând produsele în sudul Europei”, susţine Pentti Risto Ahonen, dentist pensionat din oraşul Jyväskylä. Ahonen vorbeşte în cunoştinţă de cauză în condiţiile în care a petrecut jumătate de an în Algarde (Portugalia), împreună cu soţia lui.

În schimb, familiile portugheze trăiesc aproape de epicentrul crizei. Felipe Felipe, un bancher în vârstă de 38 de ani din oraşul Barreiro aflat la sud de Lisabona, povesteşte că familia lui este nevoită să reducă cheltuielile pentru a acoperi taxele crescute pe care Guvernul portughez le-a impus prin programul de austeritate, condiţie necesară ca ţara sa să primească împrumutul de la instituţiile financiare internaţionale.

Deşi se află în vacanţă cu soţia şi cu cei doi copii ai săi la Vilamoura, Felipe atrage atenţia că singurul motiv pentru care-şi petrec concediul pe litoral este că au o casă de familie în zonă şi scapă, astfel, de cheltuielile de cazare. „Stăm două săptămâni cu un buget de 2.000 de euro, toţi patru. Asta înseamnă că mâncăm mai rar la restaurant şi stăm doar la plajă şi în casă”, spune Felipe. Bancherul recunoaşte, însă, că este norocos faţă de alţi conaţionali care au rămas acasă în concediu.

În timp ce rata şomajului în Finlanda a fost de 7,6% în mai 2012, în Portugatia procentul s-a ridicat la 15,2%.

Numărul şomerilor din rândul populaţiei apte de muncă este una dintre principalele disparităţi dintre „Nord” şi „Sud”.

Diferenţele sunt şi mai mari dacă luăm în calcul Spania şi Olanda: rata şomajului din statul care ocupă cea mai mare parte din Peninsula Iberică a ajuns la un nivel record de 24,6%, în timp Ţările de Jos înregistrează o rată de 5,1%.

Veli Jokinen (71 de ani), un om de afaceri finlandez care s-a retras pe malurile portugheze ale Oceanului Atlantic, se bucură de mai bine de şapte ani de peisajul din Vilamoura, fiind mulţumit de faptul că acolo nu trebuie să plătească taxe la fel de ridicate ca în ţara sa de origine, relatează „The Wall Street Journal”.

„Finlanda are cinci milioane de locuitori care plătesc taxe de 40% din venituri, o mare parte ajungând în vistieria UE, în timp ce Spania are 45 de milioane de cetăţeni care plătesc taxe mult mai reduse. Nu cred că este corect ca finlandezii să dea bani pentru cetăţenii altor ţări”, susţine Jokinen.

„Sudicii leneşi" şi „nordicii harnici"

Dincolo de disputele privind contribuţia financiară, există şi discuţii cu privire la numărul de ore muncite pe an, sudicii fiind consideraţi „leneşi”, iar nodicii, „harnici”.

Statisticile Organizaţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OECD) aferente anului 2011 arată, însă, contrariul, cel puţin în ceea ce priveşte timpul petrecut la serviciu: portughezii au muncit anul trecut, în medie, 1.711 ore, în timp ce olandezii au petrecut 1.378 de ore la serviciu, germanii – 1.413 ore, iar finlandezii – 1.684 ore.

Cu toate acestea, prejudecăţile pier greu, cu atât mai mult cu cât populaţia activă a Finlandei se declară nemulţumită de faptul că trebuie să ducă în spate povara economică a altor state europene, după cum arată un sondaj efectuat la nivel naţional în luna iunie.

„Nu-mi convine pentru că este un cerc vicios iar Finlanda este primul stat care dă bani altor ţări”, se plânge Artur Gajewski, programator aflat cu soţia şi cei doi copii, în vacanţă, în Portugalia.

Gajewski a amintit de recesiunea anilor '90 declanşată de colapsul sectorului bancar. Finlanda a implementat atunci un program de reducere a cheltuielilor, a alimentat spiritul competitiv al întreprinderilor şi a curăţat sectorul bancar. Dar înainte ca situaţia să se îmbunătăţească, mai întâi s-a înrăutăţit, atrage atenţia „The Wall Street Journal”: produsul intern brut a scăzut cu 15% în doar trei ani, rata şomajului a urcat la aproape 20% şi ajutoarele sociale au suferit tăieri drastice.

Finlanda şi-a revenit de una singură şi „nu a primit niciun fel de ajutor în anii '90. Noi am învăţat, acum este rândul altora să înveţe”, atrage atenţia Janne Tarvainen, o finlandeză în vârstă de 39 de ani.