Momentul aderării la euro, o bornă mutată de colo-colo

Tema aderării României la zona euro a apărut din nou în spaţiul public, iar aceasta ridică din nou întrebări precum „Suntem pregătiţi?”, „Ceilalţi ne vor?”, „Cât de bine este să ne asumăm un termen?”. La aceste întrebări, specialiştii răspund că mai avem mult de lucru şi, chiar dacă vom fi pregătiţi, există riscul să fim, în acele momente, confruntaţi cu circumstanţe nefavorabile.

Ministrul de Externe, Teodor Meleşcanu, a declarat luni pentru o publicaţie poloneză că ţara noastră ar putea adopta euro în anul 2022, în acest moment fiind îndeplinite toate condiţiile pentru acest lucru. Aceasta este o primă asumare a unui termen din ultimii ani, după ce, pe rând, Guvernul a renunţat anul trecut în mod oficial la anul 2019 ca termen pentru adoptarea euro, iar în luna mai a acestui an în programul de convergenţă pentru 2017-2010 nu a mai fost menţionată o dată certă de aderare. Acesta este al doilea termen asumat dar şi ratat de aderare, după ce ţara noastră şi-a propus întâi anul 2015 apoi anul 2019 pentru a adopta euro.

Preşedintele PSD Liviu Dragnea a ţinut să contrazică asumarea unui termen, marţi, precizând că adoptarea monedei euro reprezintă o dorinţă firească, dar nu există un demers guvernamental asumat în acest sens şi nu se avansează termene doar de dragul de a le avansa. „Este o dorinţă a tuturor, dar nu este un proiect foarte uşor şi nu ne putem juca cu el, adică nu putem să avansăm termene doar de dragul de a avansa termene”, a spus Liviu Dragnea, chestionat dacă există vreun proiect asumat pentru posibila adoptare a monedei euro în 2022.

Asumarea unui termen ne dă legitimitate                   

Specialiştii spun însă că formularea unui termen este necesară şi normală, pentru că dacă nu-ţi formulezi un obiectiv, riscul este să nu poţi participa la dezbaterile din cadrul zonei euro. „A formula un termen, în primul rând că subliniază decizia de a intra, dar în al doilea rând ne dă o legitimitate pentru a participa la masă când se discută elemente din zona euro, chiar dacă nu suntem membri, pe motiv că noi ne-am asumat că vom deveni membri şi pentru că orice decizie în spaţiul euro ne afectează în mod direct din punct de vedere economic”, a explicat pentru „Adevărul” specialistul în politică externă Iulian Chifu.

Potrivit lui este important să formulăm un termen, chiar dacă este mandatul următor şi chiar dacă şi o decizie intermediară ar putea să sufere amânări sau revizuiri.

Cât suntem de pregătiţi

Pentru a putea adera la zona euro, statele membre ale Uniunii Europene (UE) trebuie să îndeplinească aşa-numitele „criterii de convergenţă”. În ceea ce priveşte pregătirea României de a adera la zona euro, părerile sunt împărţite. Ministrul delegat pentru Afaceri Europene, Victor Negrescu, spune că, referitor la criterii, punctul său de vedere este că le îndeplinim. „Este adevărat că mai sunt reforme de făcut dar mai trebuie făcute reforme şi în statele care deja sunt în zona euro. România are o stabilitate financiară şi o stabilitate monetară, asigurată cu greu, asigurată pe umerii cetăţenilor, ca să fim sinceri”, a spus Negrescu.

Şefa Reprezentanţei Comisiei Europene în România, Angela Cristea, este mai puţin optimistă. Ea spune că acest lucru se va întâmpla când ţara va fi pregătită, fiind „nişte reforme structurale extrem de importante la care România s-a angajat dar pe care nu le-a finalizat şi nu putem vorbi de aderare înainte de finalizarea acestor reforme structurale”.

De asemenea, Daniel Dăianu, membru al Consiliului de Administraţie al Băncii Naţionale a României (BNR), a declarat pentru „Adevărul” că aderarea României la zona euro depinde de două precondiţii fundamentale. Una înseamnă realizarea unei mase critice de convergenţă reală şi structurală, adică veniturile românilor să ajungă la circa 70-75% din media zonei euro, lucru care, potrivit estimărilor celui mai recent studiu lansat de oficialul BNR, nu se va întâmpla mai înainte de anii 2023 – 2024. Potrivit lui Dăianu, acest lucru „nu se realizează instantaneu, nici prin decret guvernamental sau prin decret prezidenţial”. „Aceasta înseamnă reforme, înseamnă un anume timp care nu poate fi comprimat şi acestea sunt procese economice şi care implică reforme serioase”, a declarat el. A doua precondiţie, potrivit oficialului, este că este nevoie de o modificare a instituţiilor şi mecanismelor de funcţionare din zona euro. „Aşa cum funcţionează acum, ceea ce este recunoscut şi de lideri oficiali, zona euro are o funcţionare precară”, spune el.

Vom fi acceptaţi de ceilalţi?

O altă condiţie necesară aderării României la zona euro este ca şi ceilalţi membri să fie de acord. În prezent, zona euro cuprinde 19 state membre: Austria, Belgia, Cipru, Estonia, Finlanda, Franţa, Germania, Grecia, Irlanda, Italia, Letonia, Lituania, Luxemburg, Malta, Portugalia, Slovacia, Slovenia, Spania şi Ţările de Jos.

Potrivit lui Dăianu, „poţi să fi realizat o masă critică de convergenţă reală şi structurală, să se fi modificat şi funcţionarea zonei euro şi totuşi să fim confruntaţi cu o serie de circumstanţe care să nu permită aderarea la un moment pe care noi l-am decis”. „Este vorba şi despre dorinţa celorlalţi, e un club unde nu baţi la uşă şi intri automat”, susţine el.

Să vrea şi cetăţenii

Daniel Dăianu mai consideră că aderarea nu este un scop în sine, aderarea trebuie să urmărească în cele din urmă dezvoltarea acestei ţări, altminteri cetăţenii nu vor crede în acest proiect. „Este esenţial să existe credinţa că această aderare va face bine României, altminteri se va produce o fractură între clasa politică şi cetăţeni”, spune el.