Marile proiecte cu chinezii s-au dus pe apa sâmbetei. La Craiova, primăria chiar se ceartă cu partenerii asiatici

Din zecile de protocoale încheiate în 2013 de Cabinetul Ponta cu parteneri economici din China, niciunul nu a fost pus în practică până în prezent.

Marile proiecte cu chinezii, anunţate de către Guvernul Ponta în 2013, încep să se destrame unul câte unul: fie nu au finanţare, fie investitorii cer ajutoare de stat sau pur şi simplu costurile sunt prea mari şi partea română nu şi le permite.

Primăria din Craiova a dat un ultimatum, zilele trecute, chinezilor care ar trebui să ridice cartierul de apartamente ieftine din oraş să se apuce de treabă, în caz contrar urmează să rupă contractul de concesiune.
Cartierul era prevăzut să fie realizat de către Shandong Ningjian Construction, care trebuia să construiască peste 1.800 de locuinţe care urmau să fie vândute sub preţul pieţei, la 400 de euro/mp.

Mai mult, lucrările deja au început în luna aprilie a anului trecut, la inaugurarea acestora participând cu fast Victor Ponta, premierul de atunci, şi Olguţa Vasilescu, primarul Craiovei.

Ulterior, în toamnă, lucrările au fost sistate, dar autorităţile dădeau asigurări că totul merge strună. Iată că acum iarna a luat sfârşit, vremea bună a venit, dar lucrările nu au fost reluate.

Ba chiar s-a trecut la ameninţări între primărie şi firma chineză. Astfel, în data de 15 martie 2016, Direcţia de Patrimoniu a primăriei a trimis o notificare firmei Shandong Ningjian Construction prin care o anunţă că va rezilia contractul dacă nu reia lucrările.

„Având în vedere că, până în prezent, societatea dumneavoastră nu a asigurat continuitatea lucrărilor de construcţii conform clauzelor asumate, am înţeles să formulăm prezenta notificare în vederea punerii de drept în întârziere, motiv pentru care vă comunicăm că, la data expirării termenului prevăzut în prezenta notificare, respectiv 31.03.2016, neînceperea lucrărilor de construcţii o vom aprecia ca fiind un refuz privind executarea contractului şi, pe cale de consecinţă, prezenta va constitui notificare de reziliere unilaterală a contractului de concesiune“, se arată în document, potrivit publicaţiei „Gazeta de Sud“.

Problema? Chinezii au rămas fără finanţare după turbulenţele economice de anul trecut din statul asiatic.

Proiecte anulate

Cartierul de la Craiova este ultimul dintre proiectele anunţate cu investitori chinezi şi care au fost anulate sau amânate până la Sfântu' Aşteaptă.

Astfel, China National Electric Engineering era interesată să realizeze în anul 2013 un grup de 300 MW la Regia Autonomă de Activităţi Nucleare (RAAN). Numai că, între timp, RAAN a intrat în insolvenţă, iar acum a ajuns în faliment.

Modernizarea termocentralei Mintia a fost abandonată şi ea încă de anul trecut de către fostul ministru al Energiei, Andrei Gerea.

Aceasta trebuia realizată tot de către China National Electric Engineering, dar Gerea spunea atunci că şefii Complexului Energetic Hunedoara, care au semnat proiectul, nu aveau avizele necesare, iar echipamentele erau învechite.

Oricum, compania nu era în stare să se împrumute, Complexul Energetic Hunedoara intrând la rândul său în insolvenţă la începutul acestui an.

Vise de mare viteză

Alte proiecte nici măcar nu au mai fost puse pe tapet de autorităţile române după ce au fost anunţate.

Fostul ministru al Transporturilor Ramona Mănescu dorea la finele lui 2013 un tren de mare viteză pe ruta Arad-Bucureşti-Constanţa, care să lege şi Viena şi Budapesta. Costul era, însă, uriaş: 11 miliarde de euro.

Pentru comparaţie, tot bugetul pe 2016 al României este 56,6 miliarde de euro, incluzând aici atât pensiile, cât şi salariile bugetarilor şi toate lucrările de investiţii.

O a doua variantă a fost propusă în septembrie 2014, când Victor Ponta şi Ioan Rus, ministrul Transporturilor de atunci, au fost în China.

Era vorba de ruta Bucureşti-Iaşi-Chişinău. Lucrările ar costa „doar“ 7,6 miliarde de euro, fără a pune la socoteală şi cumpărarea trenurilor de mare viteză.

Între hârtie şi realitate

În fine, o altă serie pendulează între proiect şi realitate. Reactoarele 3 şi 4 de la Cernavodă sunt un proiect care datează încă de pe vremea lui Ceauşescu.

Construcţia acestora necesită 6,4 miliarde de euro, bani pe care Nuclearelectrica nu-i are.

Ca atare, statul doreşte să folosească o schemă de garantare ca în Marea Britanie, respectiv „contractele pentru diferenţă“. Mai exact, statul garantează un preţ-ţintă de vânzare a energiei electrice.

Partenerii asiatici, respectiv China General Nuclear Power (CGN), vor forma o companie mixtă cu Nuclearelectrica, iar aceasta va deţine atât noile reactoare, cât şi energia pe care o vor produce.

Electricitatea va fi vândută pe bursa de energie OPCOM, iar dacă preţul este mai mic decât cel garantat de stat, atunci autorităţile vor plăti diferenţa.

Dacă va fi mai mare, atunci statul va încasa bani. În teorie totul sună bine, însă nu e chiar aşa.

Grupul francez EdF, care trebuie să realizeze centrala de la Hinkley Point, din Marea Britanie, a cerut ajutor de stat deoarece proiectul, în valoare de 18 miliarde de lire sterline, ar îngenunchea financiar compania.

În România, negocierile privind partea financiară nu sunt aşa de avansate, dar problema suportării investiţiilor prin bugetul naţional este la fel de mare.

Un alt proiect este realizarea unui grup nou la Rovinari, de 600 MW, împreună cu China Huadian. Investiţia necesară este de 847 de milioane de euro.

Lucrările trebuiau să demareze în prima parte a acestui an, dar şi Complexul Energetic Oltenia, compania de stat care era parte a proiectului, are probleme financiare.

Aceasta a înregistrat în 2014 o pierdere de 700 de milioane de lei, iar pentru 2015 se prevede o gaură şi mai mare. În această perioadă, compania trece printr-un amplu proces de restructurare.

Hidrocentrala pe pompaj de la Tarniţa este un alt proiect care trebuie realizat cu investitori chinezi.

Aceasta costă un miliard de euro, dar existenţa sa se justifică numai dacă reactoarele 3 şi 4 de la Cernavodă sunt funcţionale. Iniţial, au depus oferte cinci consorţii chineze interesate, iar acum discuţiile continuă cu trei dintre acestea: China Gezhouba Group - Wu Lingpower Corporation; China Huadian Engineering  - Guizhou Wujiang Hydropower Development; şi Huaneng Lancang River  Hydropower Inc. - Hydrolancang International  Energy.

Hidro Tarniţa, compania românească ce trebuie să realizeze proiectul, nici măcar nu a ales un partener până acum.

Junlun n-a mai ofertat pentru Oltchim

În cazul Oltchim Râmnicu Vâlcea, chinezii de la Junlun Petroleum au tot zis că vor să cumpere combinatul la pachet cu Arpechim Piteşti, dar nu au înaintat nicio ofertă.

Situaţia financiară a combinatului s-a îmbunătăţit anul trecut, când o parte a datoriilor au fost tăiate şi societatea a înregistrat un profit pe hârtie de 2,3 miliarde de lei.

Profitul operaţional a fost de doar 42,8 milioane de lei, însă din activitatea curentă compania înregistra o pierdere de 36 de milioane de lei.

Şi Rusia are probleme cu chinezii

Nu doar România are probleme cu proiectele promise de chinezi, ci şi Rusia. În anul 2014, Rusia şi China au convenit mai multe proiecte, în special în energie şi transporturi, în valoare de mai multe zeci de miliarde de dolari. Rusia anexase în acel moment Crimeea, iar Occidentul a instituit sancţiuni financiare, inclusiv în domeniul energetic. Concomitent, China dorea o scădere a hegemoniei dolarului american în comerţ şi finanţe.

Astfel, cele două părţi au convenit realizarea unui gazoduct numit „Forţa Siberiei“, care să transporte gaze naturale din Estul Îndepărtat în China, dar şi un gazoduct care să ajungă în vestul Chinei, numit Altai. Dintre acestea, Forţa Siberiei are 4.000 de kilometri lungime şi realizarea sa costă 60 de miliarde de dolari.

De asemenea, un grup chinez participă la realizarea unui mega-proiect de gaze naturale lichefiate în peninsula Yamal, costurile fiind de 27 de miliarde de dolari. Un alt proiect este realizarea unei căi ferate de mare viteză pe ruta Moscova-Beijing, cu un cost total de 153 de miliarde de dolari. O primă etapă viza realizarea tronsonului Moscova-Kazan, de 800 de kilometri, care costă 21 de miliarde de dolari. 

Iniţial, ruşii doreau ca chinezii să finanţeze lucrările proiectelor comune şi să beneficieze ulterior de profituri. Doar că din 2014 două lucruri s-au întâmplat: preţul ţiţeiului a scăzut de la 115 dolari pe baril la 40 de dolari pe baril, ceea ce a dus Rusia în criză şi a diminuat capacitatea financiară a companiilor sale. De asemenea, în vara anului trecut China a experimentat turbulenţe financiare, fiind nevoită să devalorizeze yuanul. În ultimii doi ani rezervele Chinei au coborât de la 4.000 de miliarde de dolari la 3.200 de miliarde de dolari. Astfel, nici proiectele ruso-chineze nu progresează foarte mult.