INFOGRAFII Împrumuturile de studiu, variantă luată în calcul şi de Ministerul Educaţiei din România, dezastru economic în SUA şi în Marea Britanie

În momentul de faţă, în Statele Unite ale Americii există credite de studiu în derulare în valoare de peste 1.000 de miliarde de dolari. Dintre acestea, 20% reprezintă credite neperformante, adică titularii au restanţe mai mari de trei luni. Peste Atlantic, Guvernul de la Londra vrea să vândă portofoliul de credite de studiu în valoare de 62 de miliarde de dolari.

Remus Pricopie, ministrul român al Educaţiei, a anunţat că ia în calcul implementarea unui sistem de credite pentru studii pe model britanic. Sistemul este folosit de ani în ţări precum SUA şi Marea Britanie, însă rezultatele nu sunt cele scontate. Rata creditelor neperformate din acest sector a atins cote alarmante.

Creditele de studiu sunt numite de câţiva ani deja „următoarea mare criză”. Situaţia este asemănată de mulţi economişti cu criza ipotecilor subprime, care a ameninţat întregul sector bancar american şi care, în final, a dus la izbucnirea crizei economice mondiale. 

Motivele sunt simple: creditele de studiu sunt acordate pe perioade îndelungate unor indivizi care nu au locuri de muncă şi cărora nu li se cer niciun fel de garanţii. Prin urmare, gradul de risc asociat neplăţii este ridicat. Tocmai din cauza acestui risc, băncile comerciale se arată interesate de astfel de credite pentru că pot impune dobânzi ridicate. 

Adevăratul risc îl prezintă însă creditele de studiu acordate de stat. Dobânzile sunt mai mici, condiţiile sunt mai laxe. Folosindu-se de lege, debitorii pot evita rambursarea împrumutului la nesfârşit. De cele mai multe ori, statul nu are cum să recupereze prejudiciul. 

Rata creditelor de studii neperformante, pe vârste (%) | Infographics

„Această situaţie este pur şi simplu nesustenabilă şi suferim deja consecinţele. Atunci când creşterile salariale sunt lente sau îngheţate, iar locurile de muncă sunt puţine, este imposibil ca indivizii să continue să ia credite de studiu tot mai mari fără să crească şi gradul de risc”, explică doctorul în economie Andrew Jennings, analist-şef şi directorul diviziei de cercetări a companiei FICO, una dintre cele mai mari care se ocupă de analize financiare în SUA. 

Cele mai relevante exemple în acest sens sunt Statele Unite ale Americii şi Marea Britanie, unde astfel de sisteme funcţionează de chiar zeci de ani. Evoluţia creditelor de studiu arată că volumul şi valoarea creditelor de studiu cresc constant, însă şi rata creditelor neperformante din acest sector a atins cote alarmante, comparabilă cu cea înregistrată în sectorul imobiliar înainte de izbucnirea crizei în SUA. 

Marea Britanie: guvernanţii vor să scape de risc şi să vândă creditele

În Marea Britanie, cea mai mare parte a creditelor de studiu sunt acordate de guvern, prin intermediul Companiei de Credite pentru Studenţi (SLC). Activitatea grupururilor bancare comerciale în acest domeniu este relativ restrânsă. 

Împrumuturile de studiu acordate în Marea Britanie se împart în trei categorii: credite pentru achitarea taxelor de şcolarizare, credite pentru cheltuieli personale şi granturi pentru cheltuieli personale. Orice persoană cu vârsta cuprinsă între 18 şi 60 de ani poate solicita un astfel de împrumut. 

Achitarea împrumuturilor începe după ce debitorul îşi termină studiile, însă există şi o perioadă de graţie de câţiva ani. Ea depinde de abilitatea acestuia de a-şi găsi un loc de muncă, dar şi de salariul primit. De exemplu, dacă absolventul câştigă mai puţin de 21.000 de lire sterline (aproximativ 24.800 de euro), atunci nu poate fi forţat să achite împrumutul. 

În momentul în care atinge sau depăşeşte acest prag, atunci 9% din salariul lunar va merge către achitarea împrumutului de studiu. Perioada maximă de rambursare a acestor credite este de 30 de ani însă, dacă după această perioadă debitorul nu a achitat total sau parţial îprumutul, statul nu poate interveni dacă persoana poate dovedi faptul că nu întruneşte condiţiile pentru efectuarea plăţilor. 

Mai mult, faptul că nu se cer niciun fel de garanţii îngreunează recuperarea datoriilor. 

În momentul de faţă, în Marea Britanie se află în derulare credite de studiu în valoare de 40 de miliarde de lire sterline (aproximativ 47,2 miliarde de euro). Iniţiativa face parte dintr-un proiect mai amplu al guvernului, care vrea să vândă un portofoliu de credite în valoare de 900 de miliarde de lire sterline însă, în acelaşi timp, vine şi ca urmare a eforturilor constante din ultimii ani de a reforma sistemul de credite de studiu.  

SUA: restanţe de 200 de miliarde de dolari

Sistemul de credite de studiu este similar şi în Statele Unite ale Americii în ceea ce priveşte împrumuturile acordate de stat, însă aici grupurile bancare comerciale joacă un rol mult mai important. Limitele de vârstă sunt aceleaşi precum în Marea Britanie. 

Împrumuturile de stat se rambursează abia după absolvire, la fel ca în Marea Britanie. Diferenţa este însă că SUA nu acordă perioadă de graţie până la găsirea unui loc de muncă şi nici nu ţin cont de salariu. Perioada de rambursare este de 10 ani de la data terminării studiilor şi împrumutul este achitat în 120 de rate egale.

Mai multe credite în acelaşi timp | Create infographics

Excepţie fac doar împrumuturile de studiu luate de părinţi pentru copiii lor, care încep să fie rambursate imediat şi care au şi o limită mai ridicată. Împrumuturile de la stat au dobânzi mult mai reduse, însă pot fi folosite doar pentru achitarea taxeor de şcolarizare şi plafonul este mai mic decât cele impuse de băncile comerciale. 

Creditele de studiu acordate de bănci pot fi mult mai ridicate şi, la fel, se pot acorda studenţilor sau părinţilor acestora. Spre deosebire de cele acordate de stat, ele pot fi folosite şi în alte scopuri decât plata taxelor de şcolizare. O altă diferenţă majoră este că dobânda la aceste credite se calculează şi pentru anii de studiu, în care nu se achită rate. Cele de la stat au dobândă doar pe perioada în care se achită împrumutul. 

SUA acordă însă foarte multe posibilităţi de a scăpa de achitarea creditelor de studiu. De exemplu, profesorii, lucrătorii din sectorul public, persoanele cu dizabilităţi sau cele care lucrează măcar un an în Corpul Păcii pot fi scutiţi în proporţie de până la 100% de achitarea împrumuturilor. 

Creditele acordate de stat sunt eliberate de Rezerva Federală, banca centrală a SUA, prin filialele din fiecare stat. În momentul de faţă, banca centrală are de recuperat peste 1.000 de miliarde de dolari din astfel de credite. 

Rata creditelor neperformate diferă pe categorii de vârstă şi în funcţie de anii în care au fost eliberate. Pentru împrumuturile acordate între anii 2010-2012, rata oficială se ridică la 15,1%. În realitate însă, ea se situează undeva la 20%, dacă luămm în calcul întârzierile care încă nu au fost contabilizate, explică economiştii. 

O rată de neperformanţă de 20% este similară cu nivelul la care se ridica, în urmă cu cinci ani, rata creditelor neperformante pentru sectorul ipotecilor subprime - ceea ce, până la urmă, a dus la destabilizarea sistemului bancar american şi la izbucnirea crizei mondiale. 

Pentru Statele Unite ale Americii, asta înseamnă împrumuturi restante în valoare de 200 de miliarde de dolari pentru care nu are niciun fel de garanţie. Asta fără a lua în calcul creditele de studiu acordate de băncile comerciale. 

În plus, rata creditelor de studiu neperformante a început să crească în funcţie de anul în care acestea au fost acordate. Astfel, dacă împrumuturile eliberate între anii 2005-2007 este de 12,4%, pentru împrumuturile acordate între anii 2010-2012 ea creşte la 15,1%.