Contractul Energy Holding cu Hidroelectrica permitea scumpiri anuale de doar 3,5%. Cum a căpuşat Energy Holding statul timp de opt ani

Preţul la care Energy Holding cumpăra electricitate de Hidroelectrica putea creşte cu maximum 3,5% pe an, potrivit actului adiţional semnat în decembrie 2009 de către oficialii celor două companii, în condiţiile în care, pe bursa de energie, preţurile erau mai mari cu 30%. De asemenea, în contract nu se vorbeşte nicăieri de penalităţi, în condiţiile în care plata acestora a fost principalul motiv pentru care contractele nu au fost reziliate până acum.

Povestea relaţiei dintre Hidroelectrica şi Energy Holding începe în 2001, când firma elveţiană Sulzer, reprezentată în România de Bogdan Buzăianu, a obţinut un contract de retehnologizare a hidrocentralei de la Porţile de Fier.

Pentru că statul nu avea bani să plătească lucrările, o altă firmă a lui Buzăianu, Energy Holding, a primit energie la preţuri mai mici decât cele din piaţă.

Prejudicii uriaşe

Contractul a fost încheiat iniţial pe 14 ianuarie 2004, însă bursa de energie OPCOM a fost înfiinţată în 2006, prin urmare doar de atunci încolo putem compara preţul plătit de Energy Holding cu cel al pieţei.

Astfel, doar în perioada 2006-2012, contractul cu faimosul trader de energie a adus Hidroelectrica, deci statului român, prejudicii de 1,4 miliarde de lei, reprezentând diferenţa dintre preţul de pe OPCOM şi cel din contract.

Surpriză: contractele nu au fost nici secretizate, nici clasificate

Contractul, anexele şi actele adiţionale au fost ţinute într-un mare secret până acum. Însuşi preşedintele Traian Băsescu declara în urmă cu aproximativ un an că nu a reuşit să vadă aceste contracte, ele fiind secrete.

Naşul TV a publicat însă documentele, unde, surprinzător, nu scrie nicăieri că sunt secrete.

Mai mult, nu se vorbeşte niciun moment de plata unor penalităţi în cazul în care Hidroelectrica reziliază unilateral acordurile. Până acum, autorităţile au bătut toba că nu pot rezilia contractele fără să plătească daune uriaşe. Se vehiculau sume de peste un miliard de euro.

Ce prevede contractul iniţial

În contractul iniţial, cel semnat pe 14 ianuarie 2004, se prevede că, în cazul în care costurile Hidroelectrica cresc cu mai mult de 5%, preţul se modifică astfel încât Hidroelectrica să-şi recupereze integral costurile suplimentare.

În ceea ce priveşte preţul, o anexă a contractului original prevede valoarea de 23,74 de dolari pe MWh pentru întreaga perioadă de 10 ani, adică 68,8 lei pe MWh.

Spre comparaţie, acum, costurile Hidroelectrica de producere a energiei sunt de 125 de lei pe MWh, iar preţul pe bursa de energie este peste 220 de lei.

Contractul era încheiat pe 10 ani, adică între 1 februarie 2004 şi 1 februarie 2013, cu posibilitate de prelungire. Se prevede, de asemenea, că Hidroelectrica poate rezilia contractul în cazul în care Energy Holding îşi pierde licenţa de furnizor de energie sau în cazul neplăţii repetate a facturilor (fără a se preciza ce înseamnă „neplată repetată”).

Contractul prevede posibilitatea de reziliere şi în cazul în care cumpărătorul refuză să modifice prevederile acordului dacă se modifică legislaţia sau reglementările din domeniu. Ca primă instanţă de arbitraj între cei doi parteneri era Autoritatea de Reglementare în Energie (ANRE) şi abia apoi instanţa judecătorească.

O altă prevedere notabilă din contractul din 2004 este faptul că Alro, la acea vreme client al Energy Holding, va fi alimentat direct de către Hidroelectrica în cazul în care Energy Holding nu mai poate realiza livrările.

19 acte adiţionale

Primul act adiţional din cele 19 a fost semnat la 1 iulie 2004. Preţul a crescut uşor la 24,07 dolari pe Mwh, adică 69,6 lei.

Actul adiţional numărul trei prevede de asemenea modificări de preţ, dar şi separarea cantităţilor de energie. Astfel, energia care ajunge de la Hidroelectrica la Alro via Energy Holding, adică 3 TWh, costa 29,9 dolari pe MWh (86,7 lei). Restul energiei cumpărate de Energy Holding, 0,69 TWh, costa tot 24,7 dolari (69,6 lei).

Deci Energy Holding cumpăra în total 3,69 Twh de la Hidroelectrica, 3 Twh pentru Alro, iar restul pentru alţi clienţi.

Prin actul adiţional 4 bis, semnat la 29 martie 2005, cantitatea de energie cumpărată de Energy Holding creşte la 4,7 TWh, din care 3,2 TWh pentru Alro.

Următorul act adiţional stabileşte preţurile pentru fiecare an până la finalul contractului, preţuri care ar fi urmat să crească uşor anual, de la 24,57 dolari pe MWh în 2006, la 28,07 dolari în 2013.

Actul 6: cantitatea de energie este din nou suplimentată cu 1,4 TWh.

Deci în total, la acel moment, Energy Holding cumpăra 6,1 TWh de energie hidro. Cantitatea este uriaşă, fiind mai mult de 10% din consumul întregii ţări, care este în jur de 50 TWh.

Alro preia o parte din energia destinată Energy Holding

Prin actul adiţional numărul 8 din 2005, Energy Holding renunţă la contractul cu Alro, care devine client al Hidroelectrica. Energy Holding rămâne astfel cu 3,2 TWh, la un preţ de 24,07 lei pe Mwh.

În sfârşit, în 2006, preţul a crescut puţin, la 24,57 dolari pe MWh.

Potrivit următorului act adiţional, cantitatea de energie hidro pentru Energy Holding creşte din nou, la 4,17 TWh pe an.

Din mai 2007, preţul este majorat inclusiv retroactiv pentru anul 2006, iar diferenţa pe care Energy Holding a trebuit s-o plătească era de 29 de milioane de lei pentru 2006.

Erau prevăzute din nou preţul anuale, de la 27,47 dolari pe MWh în 2006 la 30,07 dolari în 2013.

Pe 21 ianuarie 2008, prin actul adiţional 14, se modifică din nou preţurile: de la 29,67 de dolari (83 lei) pe MWh în 2008 la 32,07 dolari.

Preţul creşte brusc de la 1 august 2009, până la 103 lei pe MWh pentru acel an.

David a plafonat scumpirile anuale la 3,5%

Faimosul act adiţional prin care durata contractului a fost prelungită a fost semnat la 21 decembrie 2009, când director general al Hidroelectrica era Mihai David. Până atunci, la conducerea companiei de stat s-a aflat Traian Oprea, cercetat în mai multe dosare în legătură cu aceste contracte.

Prin urmare, contractul a fost prelungit cu cinci ani, până pe 1 februarie 2018.

Tot prin acel act adiţional se stabileşte cantitatea fermă de 2,3 TWh anual, iar preţul pentru 2010 a crescut la 120 de lei pe MWh. Aceasta în condiţiile în care, pe bursa de energie OPCOM, preţul mediu a fost de 170 de lei pe MWh.

O prevedere incredibilă din acest act adiţional arată că preţul energiei poate creşte în continuare doar cu maximum 3,5% pe an.

Energy Holding a plătit în acest an un preţ cu 60% mai mic decât media pieţei

Ultimul act adiţional este cel care prevede preţul pentru 2011, adică 130 de lei pe MWh, preţ pe care Energy Holding l-a plătit până ieri, când contractul a fost denunţat de către administratorii speciali ai Hidroelectrica.

Reamintim că preţurile la care se tranzacţionează acum energie pe OPCOM depăşesc 220 lei pe MWh, cu 60% mai mult decât plătea traderul.

Cine este Bogdan Buzăianu?

Nu putem vorbi de „băieţii deştepţi” de la Energy Holding fără să-l amintim pe controversatul Bogdan Nicolae Buzăianu, fondatorul traderului.

Acesta este finul lui Dan Ioan Popescu, ministru al Industriilor în perioada 2000-2004.

Potrivit unor articole publicate în 2007 de „Evenimentul Zilei”, Buzăianu a înfiinţat actuala firmă Energy Holding în 1998, iar, în 2002, s-a retras la modul oficial din companie. El a continuat, însă, să conductă din umbră această afacere, prin tot felul de interpuşi.

A ajuns să aibă un contract-beton cu Hidroelectrica după ce mai mulţi parteneri de afaceri ai săi din Elveţia au primit două contracte uriaşe pentru retehnologizarea hidrocentralelor Porţile de Fier I şi II, în total 600 de milioane de euro.

Adio, Energy Holding!

Contractul dintre Hidroelectrica şi Energy Holding a fost reziliat în urmă cu două zile de către administratorii speciali ai Hidroelectrica, societate aflată acum în insolvenţă.

Surse apropiate negocierilor au declarat, pentru „National Post” că oficialii traderului au fost de acord cu o majorare substanţială a preţului, însă au refuzat să plătească aceste preţ retroactiv de la 1 ianuarie 2012.

De asemenea, Hidroelectrica ar fi dorit reducerea perioadei contractuale cu trei ani, de la 2018 la 2015, lucru cu care Energy Holding nu a fost de acord.

De altfel, Hidroelectrica a reziliat toate contractele bilaterale pe care le avea cu traderii, în vigoare fiind doar cele cu marii consumatori de energie.

Aşa ia sfârşit era „băieţilor deştepţi” din energie, care s-a întins pe parcursul a opt ani. Calculele arată că, în total, contractele semnate direct de către Hidroelectrica au secat vistieria companiei cu 1,2 miliarde de euro.