„Banii din elicopter“ – o teorie tot mai des discutată pentru relansarea economiei globale

„Banii din elicopter“ – o teorie tot mai des discutată pentru relansarea economiei globale

Teoria „banilor aruncaţi din elicopter“ a fost enunţată prima dată de Milton Friedman în 1969 Foto: Shutterstock

După ce mai mult de 600 de reduceri ale dobânzilor de politică monetară şi 12.000 de miliarde de dolari cheltuiţi pentru achiziţia de bonduri guvernamentale  nu au reuşit să determine creşterea inflaţiei la nivelul propus, băncile centrale ar putea să treacă la finanţarea directă a consumului, cu „bani aruncaţi din elicopter“.

Ştiri pe aceeaşi temă

Modalitatea de a scoate lumea de pe făgaşul său de deflaţie ar putea consta în acordarea de finanţare directă a stimulentelor guvernamentale – conform unei teorii cunoscute drept distribuirea de „bani din elicopter“, după o propunere făcută în 1969 de laureatul Premiului Nobel, Milton Friedman.

Economişti de la bănci mari ca Citigroup, HSBC Holdings şi Commerzbank au aminintit în rapoartele lor adresate investitorilor această opţiune, în timp ce Ray Dalio, deţinătorul unui hedge fond de succes crede că aplicarea acestei teorii în practică este perfect fezabilă. Oficialii Băncii Centrale Europene deja se ceartă pe această posibilitate, despre care preşedintele Mario Draghi spune că este „un concept foarte interesant“.

„Nu ştim cu certitudine dacă «banii din elicopter» vor reprezenta următorul glonţ de argint care va fi tras de băncile centrale, dar cu toate acestea subiectul beneficiază de tot mai multă atenţie“, a declarat Gabriel Stein, economist la Oxford Economics pentru Bloomberg. „Probabilitatea este destul ridicată pentru ca ideea să fie pusă în aplicare undeva“, a adăugat acesta.

Încurajarea consumului


Teoria – niciodată încercată de o economie modernă majoră – constă în fuziunea politicilor monetare şi fiscale, ale căror opţiuni sunt în prezent epuizate. Guvernele ar obţine sume de bani prin vânzarea de obligaţiuni pe termen scurt băncilor centrale care tipăresc bani noi care sunt injectaţi apoi direct în economie, prin reducerea de taxe sau programe de investiţii. Sunt ocolite astfel băncile, intermediarii clasici de până acum.

Este vorba de lichidităţi care alimentează consumul prin acordarea de credite fiscale de la bugetul de stat, pentru a stimula cheltuielile şi rata inflaţiei.

Într-un discurs din 2002, guvernatorul de atunci al Fed, Ben Bernanke, care a fost şi poreclit „Elicopterul Ben” a spus că aruncatul banilor din cer „ar fi cu siguranţă o măsură capabilă să stimuleze consumul şi să mărească preţurile“.

Reluarea acestei dezbateri este urmarea eşecului de a accelera inflaţia în cele mai importante economii din lume în ciuda faptului că băncile centrale au redus de 637 de ori dobânzile şi au cheltuit 12.300 de miliarde de dolari pe obligaţiuni, de la începutul crizei financiare din 2008.

Calculele aparţin Bank of America de la începutul lunii februarie şi care estimează că aproximativ 500 de milioane de oameni trăiesc în ţări unde ratele dobânzilor sunt negative.

Presiuni inflaţioniste

Ray Dalio, fondatorul fondului Bridgewater Associates, cu active de 154 de miliarde de dolari, spune că următorul pas logic este impulsionare şi mai puternică a cererii.

„Dacă analizăm ceea ce se întâmplă în economia mondială, riscurile nu sunt inflaţia şi nici supraîncălzirea economiilor“ a declarat el pentru Bloomberg TV. „Trebuie să se treacă la finanţarea directă a consumatorilor“, explică el.

Dar care sunt argumentele contra pentru o teorie care pare că rezolvă problema redresării economiei globale?

Criticii spun că acordarea de bani pentru consum nu va duce decât la inflamarea inflaţiei şi creşterea fără limită a datoriilor guvernamentale. Independenţa şi credibilitatea băncilor centrale ar fi afectată. Iar această politică ar putea efecte adverse dacă oamenii vor primii bani gratis, doar ca să-i cheltuiască.

„Banii împrăştiaţi din elicopter nu sunt o mană cerească - de fapt vor provoca goluri imense în bilanţurile băncilor centrale“, a afirmat seful Bundesbank, Jens Weidmann, care este şi membru în consiliul guvernatorilor BCE.

"În cele din urma statele din zona euro şi prin urmare plătitorii de taxe vor sfârşi prin a fi nevoiţi să suporte costurile, deoarece ar afecta profiturile băncilor centrale o lungă perioadă de timp", a explicat Weidmann.
 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

citeste totul despre: