Baronul ceaiului

Baronul ceaiului

Silviu Socol a ştiut cum să profite de prăbuşirea monopolului Plafar. Acum conduce şi deţine cea mai mare afacere cu ceaiuri din România. Citiţi în numărul 14 al revistei Forbes România o analiză despre modul în care o strategie de business riguroasă şi un strop de imaginaţie au dat roade în industria ceaiurilor.

Aroma puternică de mentă îţi stârneşte şiroaie de lacrimi în depozitul producătorului de ceaiuri Fares din Orăştie. Pe Silviu Socol (50 de ani), managerul general al companiei, nu-l mai „emoţionează“; menta aceasta va fi folosită pentru o gamă de ceaiuri după reţete de la sfârşitul secolului XIX culese de la mănăstiri, care va fi lansată pe piaţă în această lună. Va fi o ediţie specială, la 80 de ani de existenţă a fabricii Fares din Orăştie.

Un inginer electronist fără cunoştinţe de medicină cu patalama conduce cea mai mare afacere cu ceaiuri din plante medicinale de la noi, cu încasări de 10 milioane de euro anul trecut, în creştere cu 26% faţă de 2007, şi un profit de două milioane de euro, potrivit datelor publicate la Ministerul Finanţelor. Afacerea a fost clădită în paralel cu erodarea businessului concurentului principal Plafar până la limita insolvenţei, proces în desfăşurare în prezent.

Transformat în antreprenor

În 1995, pe când deţinea a doua funcţie importantă la producătorul de ceaiuri Fares Orăştie (la acea vreme parte a companiei de stat Plafar), cea de director comercial, a decis împreună cu directorul general de atunci al companiei, Lucian Darie, să cumpere producătorul de ceaiuri. Nu ştiu ce era în capul nostru, ne-am entuziasmat şi apoi n‑am mai putut da înapoi“, îşi aminteşte Socol.

Atunci, Fondul Proprietăţii Private şi Fondul Proprietăţii de Stat (ulterior, APAPS şi apoi AVAS) au împărţit Regia Plafar în patru companii, pentru a o putea privatiza mai uşor. Iar Fares a fost prima „peţită“. Producătorul din Orăştie a fost scos la vânzare prin metoda MEBO, care facilita privatizarea unei societăţi de către angajaţi. Socol şi Darie au format un grup de conducere din opt oameni, care au cumpărat împreună şi în mod egal 75% din acţiunile companiei, restul aparţinând celorlalţi angajaţi.

„Alte privatizări prin MEBO au eşuat tocmai pentru că nu exista un grup puternic de acţionari“, spune el. Socol îşi aminteşte ca ieri cât l-a costat „nebunia“: 330.000 de lei (echivalentul a 1,65 milioane de dolari, la cursul valutar din 1995), pentru o companie cu o cifră de afaceri de 260.000 de lei (1,3 milioane de dolari).

Achiziţie în zece ani

Plata nu s-a făcut cu „banii jos“, ci în rate. „Am plătit ratele din profituri. A fost o perioadă dificilă din care nu credeam că vom mai ieşi“, îşi aminteşte Socol, care a cumpărat treptat acţiuni şi a ajuns să deţină acum 25,7% din Fares. Împreună cu Lucian Darie, cei doi sunt acţionarii majoritari ai companiei. Acţionarii Fares au reuşit să plătească integral compania după zece ani de la achiziţie, în 2005.

Întorşi victorioşi de la negocierile cu reprezentanţii statului, Silviu Socol şi Lucian Darie (director al Fares până în urmă cu trei ani, acum pensionar) au fost copleşiţi de ceea ce-i aştepta. Clădiri în paragină, un business haotic, pe care-l cunoşteau doar din poziţia de angajaţi, toate erau acum ale lor! În afară de fabrică, cei doi au luat, la pachet, şi 200 de hectare de teren, pe care cultivă ceaiurile.

Mai puteţi citi în „Forbes România“

Coaliţie salvatoare. Ameninţaţi de faliment, şapte mici fermieri din Bărăgan s-au asociat şi au construit un abator, devenind un jucător puternic în regiune. Acum se bat de la egal la egal cu marii procesatori de carne de pasăre.

Păcătos, dar profitabil. Dacă ţii la sănătatea ta, stai departe de cele mai răspândite vicii: băutura şi ţigările! Totuşi, acţiunile companiilor producătoare de alcool şi ţigări îţi pot păstra un portofoliu sănătos.

Am cucerit Kilimanjaro! Şase zile de urcuş prin păduri tropicale şi deşert alpin au culminat cu o ascensiune finală epuizantă, în miez de noapte, până pe acoperişul Africii, la 5.895 de metri altitudine.

Cum se vinde un weekend în fân. SPA, masaje sau reflexoterapie? Toate pălesc în faţa unui somn sănătos precum cel al bunicilor noştri. Ioan Lezeu ştie că cel mai bine se doarme în fân.