Apune era agenţiilor de rating. UE impune un set dur de reguli instituţiilor considerate vinovate pentru criza datoriilor de stat

Membrii Parlamentului European, ai Comisiei Europene şi ai Consiliului European au finalizat un nou cadru legislativ pentru agenţiile de evaluare financiară

Comisia Europeană a anunţat astăzi că a finalizat un cadrul de reglementare mult mai strict pentru aceste agenţiile de evaluare financiară, după mai bine de un an de negocieri. Pasul este considerat esenţial de liderii europeni, care au acuzat agenţiile de rating că au practici asemănătoare cu specula şi că au cauzat instabilitatea care a afundat Europa în criza datoriilor suverane.

”Agenţiile de rating vor fi nevoite să urmeze reguli mult mai stricte, care le vor face să fie mult mai uşor de tras la răspundere pentru greşeli în caz de neglijenţă sau rea-voinţă”, a declarat Michel Barnier, comisarul european pentru Pieţe Financiare şi Servicii, citat de euractiv.com. 

Marţi, Comisia Europeană, Parlamentul European şi Consiliul European au finalizat noul cadru de reglementare pentru agenţiile de evaluare financiară. ”Avem un rezultat cu adevărat bun. Cu acest acord, facem încă un pas important către stabilitate financiară şi reducerea substanţială a riscului izbucnirii unei noi crize în viitor”, a adăugat Barnier.  

Noile reguli vor interzice agenţiilor să publice ratinguri pentru obligaţiuni suverane care nu au fost solicitate şi le vor obliga să stabilească un calendar prin care să anunţe din timp momentele în care vor publica ”notele” pentru statele din UE. Calendarul este necesar pentru a evita ”tulburarea” pieţelor, au precizat oficialii UE.

Aceste ratinguri vor fi publicate doar după ce bursele europene s-au închis şi cu cel puţin o oră înainte de deschiderea acestora.

În plus, investitorii şi statele comunitare vor fi informate şi li se vor explica faptele şi analizele care au fost folosite pentru calcularea ratingului pentru a facilita o mai bună înţelegere a structurii datoriei suverane.

Investitorilor li se va interzice să deţină simultan participaţii ”semnificative” în cadrul mai multor agenţii de rating pentru a asigura suficientă independenţă. Fuziunile dintre agenţii vor fi interzise pentru a creşte competitivitatea. 

Prin aceste măsuri, liderii europeni speră să reducă dominaţia celor trei mari agenţii de rating – Fitch, Moodys, S&P – care controlează împreună mai bine de 80% din piaţa mondială a ratingurilor financiare. 

”A fost un proces tare dificil, însă am dus legislaţia existentă cu un pas înainte pe un drum care va trebui să fie exploraat în continuare”, a declarat europarlamentarul italian Leonardo Domenici. 

Mai mulţi membri ai Parlamentului European au argumentat însă că este nevoie de măsuri chiar mai dure pentru a schimba comportamentul agenţiilor, ”ale căror ratinguri pot veni la timpul nepotrivit, din motive nepotrivite, agravând astfel criza economică”.

Aceştia sunt de părere că piaţa de resort are nevoie de mai multă competitivitate, iar entităţile care primesc ratinguri ar trebui să-şi înfiinţeze propriile agenţii de evaluare, ca o contrapondere la puterea celor trei mari instituţii din domeniu – toate americane. 

Practic, ratingul datoriei suverane este o „notă" care reflectă încrederea faţă de abilitatea statului respectiv de a-şi achita datoriile la timp şi de a-şi efectua fără probleme serviciul datoriei. 

Scăderea ratingului duce la creşterea gradului de risc asociat respectivei ţări şi, automat, la majorarea dobânzilor pe care ţara trebuie să le plătească pentru a se împrumuta din pieţe. Având în vedere că toate aproape toate statele comunitare rulează deficite bugetare, ele depind de finanţarea din pieţe pentru a-şi efectua plăţile. 

Nu de puţine ori, retrogradarea unui stat sau a unui grup de ţări din UE a cauzat haos pe burse. În câteva cazuri, doar modificarea perspectivei ratingului a dus la dezechilibre majore. Cel mai elocvent caz în acest sens este cel din vara anului 2011, când S&P a modificat pentru prima dată în istorie perspectiva ratingului SUA, de la „stabilă" la „negativă". Practic, americanii şi-au păstrat ratingul „AAA" (cel mai bun), însă economiştii agenţiei au anunţat că există una din trei şanse ca, în următorii doi ani, „nota" să fie scăzută din cauza datoriei publice.

Imediat, efectele s-au făcut simţite în SUA, Asia, Europa şi America de Sud. Cursurile de schimb ale unui număr ridicat de monede au fluctuat, iar cele mai mari burse au pierdut câteva procente. Dolarul s-a depreciat cu 0,9% în raport cu yenul (moneda naţională a Japoniei). Monedele ţărilor emergente, ale căror economii depind în mare parte de investiţiile din statele dezvoltate, s-au depreciat.

Exemple la fel de elocvente sunt Italia, Spania, Portugalia, Grecia şi Ungaria, care, în urma unor retrogradări, şi-au pierdut accesul la pieţele internaţionale. 

Olli Rehn, comisarul european pentru Afaceri Economice şi Monetare, a declarat că agenţiile de rating sunt uneltele „capitalismului american“, după ce a declarat că decizia Standard & Poor's de a retrograda nouă state din zona euro este „aberantă“.

Rehn nu este singurul nemulţumit de influenţa agenţiilor de rating. Angela Merkel şi Nicolas Sarkozy şi-au exprimat în mai multe rânduri dezaprobarea faţă de acţiunile acestora. 

 „Aceste agenţii de rating încearcă să ne contureze destinul şi să determine viitorul copiilor noştri", declara în iulie George Papandreou, pe atunci premier al Greciei. Fostul premier italian Silvio Berlusconi a acuzat agenţia S&P că se lasă influenţată de politică şi ziare şi nu ia în calcul realitatea economică, după ce aceasta a scăzut ratingul Italiei.

Nemulţumiţi de influenţa agenţiilor de evaluare financiară pe pieţele internaţionale şi de efectele pe care le au ratingurile acordate de aceste organizaţii statelor cu probleme din zona euro, oficialii europeni au propus atunci înfiinţarea unei agenţii proprii de rating. Organizaţia urma a fi finanţată cu fonduri private, iar înfiinţarea sa era estimată cel puţin 300 de milioane de euro.