Demult, country managerul unei faimoase multinaţionale m-a rugat să-l ajut să-şi găsească o asistentă. Salariul era de 3,000 de dolari, sau chiar mai mare, dacă găsea ceea ce căuta, adică la nivelul multor manageri din companie. Fiindcă şi responsabilităţile erau comparabile – de nemirare pentru cine ştie bine ce înseamnă acest post de asistentă la o companie gigantică.

Acum, după 20 de ani, s-a întâmplat să punem un anunţ aproape identic pe Managero: multinaţională caută executive assistant, salariu 3,000 de Euro, sau semnificativ mai mare dacă vorbeşte şi germana.

Şi a venit un CV despre care mi-am adus aminte că venise şi la acel post de asistentă, demult. Atunci avea 26 de ani, terminase Limbile Străine la Universitate, Engleză-Română, şi lucra deja ca asistentă a unui domn country manager străin cunoscut. Acum are 47 de ani, iar între timp a lucrat (şi lucrează şi acum) ca executive assistant la patru multinaţionale dintre cele mai prestigioase.

M-am uitat la CV-ul de acum 20 de ani, m-am uitat la cel de acum… Absolut identice în rest! Nicio altă limbă străină, absolut nimic altceva care ar putea arăta că într-o jumătate de viaţă profesională s-a preocupat să înveţe măcar un singur lucru în plus, din proprie iniţiativă. Nimica…

Întrebare, aşadar: dacă aţi conduce multinaţională globală şi aţi avea toţi banii din lume ca să vă angajaţi cea mai bună asistentă, pe cine aţi alege? Pe distinsa doamnă de 47, cu 24 de ani de experienţă ca executive assistant în alte multinaţionale globale, sau pe o domnişoară de 26, absolventă tot de Engleză-Română la Universitatea din Bucureşti, dar care a mai învăţat vreo două limbi străine, aşa, de capul ei, că aşa i-a venit, care ştie şi ceva HTML, că a vrut să-şi facă singură un blog, şi mai are şi alte câteva curiozităţi?