Amintirea debutului meu la Teatrul Mic

Dinu Săraru: (…) Am început ca administrator, schimbând faţa teatrului. Se puneau geamuri, se schimbau oglinzi, se reparau mesele de machiaj, se puneau mochete, se văruia, s-a făcut o deratizare generală. Şi, mă rog, în primul rând m-am zbătut să înceapă spectacolul la ora 18.00. Nu prea erau spectatori în sală! Am îmbrăcat personalul de sală. Pe urmă mi-am dat seama că era o ură îngrozitoare între actorii care mai rămăseseră în Teatrul Mic.
Am vazut "Efectul razelor Gama asupra anemonelo", un spectacol exceptional. Dar imi amintesc si alte spectacole care m-au impresionat acolo de-a-lungul vremii. Nu stiu daca tot sub conducerea d-lui Sararu, pe care nu-l simpatizez deloc, stie dansul dece.
Comentariu neaprobat.
Amintind de sinistra făcătură comunistoidă reprezentată de așa-zisul cenaclu „Flacăra”, intri de fapt în laboratorul activiștilor culturali gen Săraru, puși să creeze niște punți către intelectualitatea vremii, care trebuia cumva atrasă, plătită și mințită de partidul comunist. Așa s-a întâmplat pe vremea lui Dej, așa a continuat și în epoca „de aur” ceaușistă. Un instrument a fost Dinu Săraru, care se vede, citind aceste confesiuni, că nu a reușit să înțeleagă ce s-a petrecut de fapt, spre deosebire de alții, de pildă de Ion Ianoși- Cronica unei vieți...