MINUNILE LUMII. Statuia lui Zeus din Olimpia

MINUNILE LUMII. Statuia lui Zeus din Olimpia

Zeus din Olimpia    FOTO http://www.descopera.ro

Statuia lui Zeus, una dintre cele şapte minuni ale lumii antice, este sculptată după tehnica criselefantină, în fildeş ornat cu aur, cu o structură internă din lemn. Cu o înălţime estimată la aproximativ 12 metri, statuia a fost realizată de către sculptorul Phidias în preajma anului 435 î.Hr. în oraşul Olimpia, la poalele muntelui Cronia, din Grecia. Pentru adăpostirea statuii a fost construit un templu.

Ştiri pe aceeaşi temă

Se crede că în anul 394 d.Hr. statuia a fost transportată la Constantinopol, unde avea să fie distrusă de un incendiu în anul 475 d. Hr.
 
În 1958 a fost descoperit la Olimpia şi atelierul lui Phidias unde s-a lucrat la realizarea statuii şi au putut fi identificate câteva din tehnicile de lucru: ulterior atelierul a fost transformat într-o bazilică creştină, în prezent ruinată.
 
Centrul Jocurilor Olimpice
 
Localitatea Olimpia era situată în partea de vest a Peloponezului, la aproximativ 10 km de ţărmul mării Ionice, la confluenţa fluviului Alfeu cu râul Cladeos. Aşezată pe partea dreaptă a fluviului, la poalele muntelui Cronion, într-un peisaj mereu verde, Olimpia nu a fost niciodată un oraş propriu-zis, ci un sanctuar vast, unde temple, altare şi clădiri publice, consacrate diferitelor zeităţi, se aflau reunite sub conducerea sprituală atribuită lui Zeus.
 
La origine, Olimpia era un centru pur religios, de importanţă locală, apoi faima sa a crescut prin Jocurile Olimpice, la care s-a adăugat importanţa politică a sanctuarului.  Astfel, a devenit cu timpul un centru diplomatic, în care se hotăra uneori soarta statelor greceşti.
 
Conform legendelor, ţinutul Olimpia fusese cucerit de dorieni, conduşi de către eroul Heracles sau Hercule. Ei au trasat limitele incintei sacre numită „Altis", denumire provenită din cuvântul omonim, care înseamnă „crâng” sau „dumbravă”. În urma săpăturilor arheologice, s-a dovedit că incinta avea o formă trapezoidală, cu dimensiuni de aproximativ 200 m lungime şi 175 m lăţime. Pe această platformă, amenajată în terase, s-au construit în decursul timpurilor multe edificii sacre. În secolul al V-lea î.Hr., s-au construit: marele templu al lui Zeus, Telecoleonul (locuinţele preoţilor), Pyrtaneul (unde era adăpostit focul sacru), Stadionul, cu o capacitate de 45.000 spectatori, Hipodromul şi s-a completat Buleuterionul (sediul senatului olimpic).
 
 Bătălia navală de la Salamina
 
După victoria decisivă a grecilor, conduşi de Themistocles, asupra perşilor, în bătălia navală de la Salamina, din 480 î.Hr, s-a hotărît construirea la Olimpia a unui templu consacrat lui Zeus, care să fie cel mai mare şi mai bogat din Altis. El a fost construit de arhitectul Libon originar din Elida sau Peloponez şi a fost terminat în anul 457 î.Hr. Templul a fost realizat în ordinul doric peripter hexastil, cu şase coloane în faţada principală şi câte treisprezece coloane pe faţadele laterale, cu dimensiuni de 67,12 m lungime, 27,68 m lăţime şi 20,25 m înălţime totală, până la partea superioară a frotonului, conform descrierii istoricului Pausanias. 
 
Templul era acoperit cu plăci de marmură de Naxos, frontonul de est, în loc de acrotera (mic piedestal servind ca suport statuielor, vaselor şi altor ornamente), purta o Victorie aurită. Decoraţia sculpturală a celor două frontoane, executate, se pare, de Paeonios şi Alcamenes, a făcut faima acestui templu. Interiorul era împărţit în trei zone: de la intrare până la doua coloană era un spaţiu liber, urma un spaţiu închis până la cincea coloană, cu o balustradă de marmoră; de la a cincea coloană până la peretele de vest, era aşezată statuia lui Zeus aşezată pe un soclu din marmură albastră de Eleusis.
 
Măreţia statuii ridicate lui Zeus
 
Din măreaţa statuie ridicată lui Zeus la Olimpia nu a rămas decât soclul. Aspectul ei ar fi rămas necunoscut, dacă Pausanias, istoric şi geograf grec, nu ne-ar fi lăsat bogata şi amănunţita sa descriere.
 
Autorul acestei opere, Phidias, era atenian, prieten şi sfătuitor al lui Pericle. Era deja cunoscut, după ce realizase cu puţin timp înainte statuia reprezentând pe Athena Parthenos din templul Parthenon de pe colina Acropolis din Atena. În mod asemănător, statuia lui Zeus a fost executată în tehnica chryselephantină, adică din lemn îmbrăcat în foi de aur şi cu plăci de fildeş.
 
După cum spune Pausanias, sculptorul a lucrat la opera sa într-o clădire care se afla la vest de Altis şi care era cunoscută şi şase secole mai târziu sub numele de „atelierul lui Phidias". El a avut drept colaboratori, un pictor, fratele său, Panaenos,  şi un gravor, Colotes, originar din insula Paros. După ce statuia a fost complet gata în atelier, ea a fost demontată şi transportată piesă cu piesă în templu, unde a fost remontată pe soclul de marmoră dinainte pregătit.
 
Statuia avea înălţimea de aproximativ 12 m, iar soclul nu depăşea 14 m, înfăţişându-l pe Zeus aşezat pe un tron cu un spătar înalt, bogat decorat. În mâna dreaptă ţinea o Victorie, lucrată în fildeş şi aur, capul era încununat cu ramuri de măslin. În mâna stângă, Zeus ţinea un sceptru pe care stătea un vultur de aur. O mantie îi cădea de pe umeri peste torsul gol şi-i acoperea picioarele. Părţile corpului neacoperite erau de fildeş, picioarele erau rezemate pe un taburet, susţinut în cele patru colţuri de sfincşi de aur.
 
Tronul era bogat decorat, policrom, cu abanos, bronz, fildeş, aur, pietre preţioase şi picturi. Pausanias descrie în amănunt toate picturile care împodobeau tronul şi care reprezentau lupte legendare, figuri de zei şi chiar scene din jocurile olimpice. Astfel, sub sfincşii care susţineau braţele tronului erau basoreliefuri care-i înfăţişau pe Apollo şi pe Artemis omorând copiii Niobei, pe traverse erau reprezentate lupte ale lui Heracles şi ale lui Tezeu cu amazoanele, pe soclu, Afrodita ieşea din spuma mării.
 
Expresia feţei lui Zeus imprima privitorului o profundă emoţie. Forţa şi în acelaşi timp seninătatea au impresionat pe toţi cei care au privit statuia şi a căror părere s-a păstrat ca mărturie scrisă.
În faţa statuii exista un bazin care conţinea uleiul necesar întreţinerii, având în acelaşi timp şi rolul unei enorme oglinzi în care se reflecta statuia.
 
Publicul nu se putea apropia de statuie, nici nu o putea vedea în în fiecare zi. Antioh al IV-lea Epifanul (175 - 164 î.Hr.), regele Siriei elenistice, a oferit templului o draperie de purpură, care a fost montată în faţa statuii şi nu era îndepărtată decât la solemnităţi.
 
Lumina care pătrundea în templu şi cea dată de flacăra parfumurilor care ardeau pe trepiede de bronz, era suficientă pentru a îmbrăţişa toată măreţia statuii. Umbre şi lumini jucau pe sandalele de aur, prin cutele mantiei bogat drapate, pe torsul palid de fildeş, pierzându-se pe faţa calmă şi fruntea senină, în ochii care concentrau toată viaţa statuii.
 
Statuia mistuită în flăcări
 
Nu se cunosc cu siguranţă împrejurările în care a dispărut opera lui Phidias. La aproape 60 de ani după terminarea lucrării, plăcile de fildeş au început să se desprindă, fiind nevoie de o restaurare. 
Se presupune că statuia ar fi fost distrusă o dată cu incendierea templului în anul 408 d.Hr. După unii cercetători, ea ar fi fost dusă la Constantinopol din ordinul împăratului Theodosie al II-lea, unde ar fi fost distrusă de un incendiu în anul 475 d.Hr.
 
Deşi templul a fost distrus aproape în întregime, au rămas totuşi fundaţiile, o parte din pardoseală şi unele fragmente din coloane, din antablament şi din frontoane, ceea ce a ajutat mult la reconstituirea lui.
 
Descoperiri noi din vechiul templu
 
Lucrările arheologice au început la Olimpia la începutul secolului al XIX-lea, descoperind, printre altele, în 1829 amplasamentul templului. În perioada 1875-1881, o misiune arheologică germană a descoperit un mare număr de edificii şi ansambluri, precum şi un număr impresionant de obiecte, monede, inscripţii, obiecte de ceramică. Cu această ocazie, s-au descoperit şi numeroase fragmente ale templului lui Zeus precum şi soclul statuiei.
 
În afară de descrierile amănunţite ale lui Pausanias, mai există un document destul de important, care permite cercetătorului modern să-şi facă o idee generală asupra înfăţişării statuiei: o monedă de bronz din Elida, din timpul împăratului roman Adrian (117-138 d.Hr.). Un aspect general al statuiei lui Zeus este redat şi într-o pictură murală din epoca romană, descoperită în 1888 la Eleusis.
 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările