VIDEO Dezbatere „Historia”: Cine s-a opus recunoaşterii Marii Uniri la Conferinţa de Pace de la Paris?

Cine s-a opus recunoaşterii Marii Uniri la Conferinţa de Pace de la Paris?

În memoria colectivă, Conferinţa de Pace de la Paris de la sfârşitul Primului Război Mondial este în primul rând cunoscută prin semnarea tratatului cu Germania de la Versailles, din iunie 1919, dar lucrările delegaţilor prezenţi în capitala franceză au însemnat mult mai mult. Şi celelalte state învinse, Bulgaria, Austria, Ungaria, Imperiul Otoman trebuiau să îşi semneze propriile tratate.

 
Pe de altă parte, Tratatul de alianţă dintre România şi Antanta, semnat la 4/17 august 1916, prevedea „recunoaşterea de către Antanta a drepturilor României asupra teritoriilor locuite de românii din Transilvania, Crişana, Maramureş, Bucovina şi Banat, precum şi de a fi tratată similar în cadrul conferinţelor de pace ca şi ceilalţi aliaţi”. La toate aceste doleanţe, România mai adaugă cererea de recunoştere internaţională a unirii Basarabiei cu Patria-mamă.
 
Intransigenţa cu care Brătianu a urmărit aceste scopuri avea să îl aducă destul de curând în conflict cu reprezentanţii Marilor Puteri şi, în special, cu Clemenceau. Prima confruntare dură a fost pentru Banat. La 31 ianuarie 1919, Brătianu a explicat la Paris, în faţa reprezentanţilor Marilor Puteri, de ce România trebuia să obţină tot Banatul. Au rmat confruntările diplomatice pentru Transilvania, Bucovina şi Basarabia.
 
Cine s-a opus recunoaşterii Marii Uniri la Conferinţa de Pace de la Paris? Care a fost strategia României? La aceste întrebări, dar şi la multe altele, va răspunde istoricul Manuel Stănescu, într-o ediţie specială a dezbaterilor „Historia” moderată de Ciprian Stoleru şi transmisă de adevarul.ro, începând cu ora 12.00.
 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre: