În 1848 principala revendicare a revoluţionarilor români a fost aceea de unire dintre cele două principate româneşti sub un singur drapel. În 1859, prin dubla alegere a lui Cuza, visul de veacuri al românilor se înfăptuia.

Însă acest lucru nu era suficient. Regatul României de la acel moment nu era independent, adică nu avea o politică internă şi externă, proprie, fără intervenţii străine. Încă se plătea tribut, iar Imperial Ţarist şi Otoman exercitau controlul politic şi economic asupra ţării.

În 1866 la conducerea regatului avea să vină Carol I. Presiunea internă era foarte mare în vederea desprinderii totale faţă de marile puteri ale regiunii.

Între imperiul ţarist şi cel otoman au existat permanent confruntări pentru supremaţia asupra ţărilor româneşti. Majoritatea conflictelor militare se purtau pe teritoriul românesc ducând la degradarea vieţii economice şi sărăcind populaţia.

În 1877 un nou conflict începea, însă ţarul de la Moscova era ferm convins că va obţine un succes răsunător şi fără ajutorul României. Regele se oferise să ajute cu armata română, însă moneda de schimb era recunoaşterea independenţei ţării. Era o condiţia prea grea pentru Imperiul Ţarist şi care urmărea înlocuirea unei ocupaţii cu cealaltă, deloc mai bună. Despre soarta grea a  românilor basarabeni exista informaţii în regat.

Începutul conflictului a fost un dezastru total pentru armata ţaristă. În cele din urmă s-a acceptat ajutorul românesc şi care s-a dovedit a fi decisiv. Ţăranii români au părăsit plugul şi au luat arma în mână. Era un moment mult aşteptat şi intrarea în război s-a făcut cu mult entuziasm.

Au fost lupte grele şi pierderi importante, însă în cele din urmă victoria a fost de partea românilor.

Însă ceea ce avea să urmeze depăşea orice aşteptare. Rusia în urma acestui război a pretins sub presiune trei judeţe ale României, cele din sudul Basarabiei. Să ieşi câştigător în război dar să pierzi la masa verde teritorii în favoarea celor ce îşi spuneau aliaţi, reprezintă o grea lovitură. România a primit la schimb o parte din Dobrogea, însă acel teritoriu nu arăta bogăţia de astăzi.

Independenţa României a fost obţinută cu grele sacrificii, dar a deschis drumul lung spre unirea din 1918.