Nu vreau să recurg la o retorică ieftină, dar sunt nevoit să recunosc că mi-au dat lacrimile aflând că la 15.000 de kilometri de România membrii Camerei Reprezentanţilor şi ai Senatului dintr-o ţară imensă (a şasea ca mărime de pe glob) au fost profund impresionaţi de o poezie a lui Eminescu. Cum s-a ajuns la acest moment fericit?

Un român stabilit În Australia, Daniel Ioniţă, s-a gândit, cu şase ani înainte de acest eveniment, să-i iniţieze pe australieni în frumuseţea poeziei româneşti. Şi fiind un intelectual de rasă, dar şi un om de acţiune, nu s-a lăsat descurajat de ideea de largă circulaţie că poezia românească este intraductibilă. A ales din toţi poeţii români importanţi, de la Vasile Alecsandri la Mircea Cărtărescu, câte una, două sau trei poezii  care i-au plăcut cu adevărat  şi s-a angajat în traducerea lor în engleză.

Sute de nopţi de muncă

A muncit cu pasiune sute de nopţi (pentru că ziua avea cu totul alte obligaţii profesionale), s-a perfecţionat, s-a înscris şi la un doctorat referitor la actul traducerii. Din acest efort inteligent, pe care nu l-a resimţit ca efort, pentru că l-a făcut cu plăcere, a rezultat antologia bilingvă, româno-engleză, Testament, pe care a încredinţat-o pentru publicare eminentei editoare Ana Munteanu de la Editura Minerva. Iar Ana Munteanu m-a invitat să scriu o prefaţă la această antologie, ceea ce am şi făcut imediat, din solidaritate cu iniţiativa românului de peste mări şi ţări.

Daniel Ioniţă (în fotografia din dreapta) ne-a consultat şi pe Ana Munteanu, şi pe mine în legătură cu selecţia versurilor, l-a contactat în acelaşi scop, pentru ediţia a doua a antologiei, mult amplificată, pe Nicolae Manolescu, a cerut părerea asupra expresivităţii versiunii engleze unor specialişti în lingvistică şi poetică din Australia şi Noua Zeelandă, ca Eva Foster, Daniel Reynaud sau Rochelle Bews, a comunicat cu zeci de poeţi români. S-a dovedit a fi cooperant, dar nu influenţabil.

În antologia sa n-a pătruns nimic impur, nimic impus de orgoliile, interesele sau capriciile unor autori. Toate poeziile care şi-au găsit locul în sumar şi l-au găsit numai şi numai pentru că i-au plăcut lui Daniel Ioniţă. Este cea mai inocentă, netendenţioasă şi atrăgătoare antologie din câte am citit vreodată.

Blana de cangur

Răspândită  − cu sprijinul lui Floricel Mocanu, Consul-General al României la Sidney – în mediile intelectuale şi artistice australiene, cartea a atras atenţia. Actorul Tug Dumbley, o vedetă în Australia, a fost cucerit de Glossa lui Eminescu şi, fiind un profesionist desăvârşit, a făcut investigaţii în legătură cu biografia poetului român şi, în continuare, în legătură cu istoria poeziei româneşti. Pasiunea sa i-a contaminat şi pe alţii.

În toată această perioadă am dialogat cu Daniel Ioniţă prin e-mail-uri. Apoi a apărut şi ocazia de a ne cunoaşte direct. Venind pentru câteva zile în România, ţara lor de origine, Daniel Ioniţă şi fermecătoarea sa soţie Luminiţa, ne-au vizitat, pe mine şi Domniţa, în casa noastră de la ţară şi ne-au adus în dar nu o sticlă de şampanie, nu un buchet de flori, ci o ... blană de cangur! Asta da, surpriză!

O sută de feluri de-a scrie

Mă gândesc la Daniel Ioniţă ca la omul care poate scrie într-o sută de feluri, şi cu pana, şi cu stiloul, şi cu maşina de scris, şi cu computerul, reconstituind stilurile unor poeţi din epoci diferite. Şi care, fără să facă deloc caz de această performanţă, şi-a păstrat umorul şi spiritul ludic.

Antologia sa o păstrez pe masa mea de lucru. Iar blana de cangur am aşternut-o pe gresia din living. Când am musafiri, le-o arăt şi le cer să ghicească de la ce animal provine. Niciunul nu ghiceşte.