Cartea „Constantin Bâzu Cantacuzino, prinţul înălţimilor“, de Alexandru Armă şi Dan Antoniu, cea mai vândută la Bookfest de Editura Vremea

Cartea „Constantin Bâzu Cantacuzino, prinţul înălţimilor“, de Alexandru Armă şi Dan Antoniu, cea mai vândută la Bookfest de Editura Vremea

Constantin Bâzu Cantacuzino                           FOTO: historia.ro

Volumul semnat de Alexandru Armă şi Dan Antoniu, "Constantin Bâzu Cantacuzino, prinţul înălţimilor", se află pe primul loc în topul vânzărilor Editurii Vremea.

Apărut în colecţia Vremea Aviaţiei a editurii Vremea, albumul „Constantin Bâzu Cantacuzino, prinţul înălţimilor” invită cititorii să-l cunoască pe acest descendent de seamă al unei familii cu rădăcini în istoria neamului românesc, într-o ipostază fascinantă – de pilot. Pilot de linie, pilot de acrobaţie, pilot de vânătoare. Constantin Bâzu Cantacuzino este considerat un as al aviaţiei române, rămânând în memoria colegilor inclusiv ca un om de onoare, înzestrat cu toate calităţile unui militar de elită. Iată cum îl caracterizează unul dintre camarazii săi, aviatorul Ion Dobranː Sunt oameni al căror destin este să treacă cu o strălucire meteorică prin viaţă, Bâzu Cantacuzino a fost unul dintre aceştia.

Alexandru Armă şi Dan Antoniu sunt autorii albumului de faţă, realizat în condiţii grafice de excepţie. Ilustraţiile sunt alb-negru şi reprezintă cea mai mare parte a cărţii – din cele 208 pagini, 175 sunt pline de fotografii fascinante, cele mai multe dintre ele fiind publicate pentru prima oară. Sunt fotografii oficiale, realizate cu Constantin Bâzu Cantacuzino de-a lungul carierei sale de aviator, dar sunt şi numeroase poze inedite, personale, în cadrul familiei, poze din copilărie, poze cu părinţii, poze din timpul anilor de studii, poze de nuntă şi în compania prietenilor.

Toate aceste fotografii provin din trei surseː colecţia personală lui Dan Antoniu, poze originale din arhiva lui Alexandru Avram şi fotografii găsite la Arhivele Naţionale ale României. Inclusiv cele 30 de pagini de text conţin informaţii publicate pentru întâia dată despre Constantin Bâzu Cantacuzino, ceea ce face ca albumul ce-i poartă numele să fie cu atât mai special.
Lansat în cadrul Salonului Internaţional de Carte Bookfest 2017, albumul „Constantin Bâzu Cantacuzino, prinţul înălţimilor” s-a bucurat de aprecierea publicului cititor, ocupând o poziţie fruntaşă în topul vânzărilor la standul editurii Vremea.
 

FRAGMENT

Constantin Bâzu Cantacuzino, prinţul înălţimilor
De Alexandru Armă şi Dan Antoniu

 

Începând cu anul 1932, a început fie atras iremediabil de lumea aviaţiei, fascinant fiind de acrobaţiile executate la mitingurile aeriene şi de încercările aviato¬rilor români de a depăşi recordurile de distanţă în marile raiduri. În vara anului 1933, Bâzu s-a înscris la Şcoala de Aviaţie „Mircea Cantacuzino”, care avea sediul pe aeroportul Băneasa. Dovedind reale calităţi şi multă determinare, a obţinut brevetul de pilot de turism gradul I pe 22 iulie 1933. În luna august a aceluiaşi an, a obţinut şi gradul II la brevetul de pilot de turism, după ce a efectuat raidurile Bucureşti – Tecuci – Buzău –Tescani – Bucureşti şi Bucureşti – Floreşti şi retur. Cu ocazia acestor raiduri îşi vizitase rudele din partea mamei de la Tescani şi moşia din partea tatălui de la Floreşti.
În anul 1934, Bâzu Cantacuzino şi-a achiziţionat propriul avion – un Fleet F10 G2 cu motor „Kinner” în stea de 160 CP – cu ajutorul unei subvenţii venite de la statul român, care i-a acordat o primă de cumpărare de 449 150 lei din Fondul Naţional Aviatic.

În primăvara anului 1934, Bâzu Cantacuzino s-a recăsătorit cu Anca Diamandi, care era sora mai mică a primei soţii. Pentru a-şi putea uni oficial destinele, cei doi au obţinut o dispensă regală, întrucât biserica ortodoxă se opunea mariajului din cauza gradului de rudenie care exista între miresele succesive. Bâzu şi-a a dus mireasa în zbor de la Botoşani cu aparatul Fleet pe care abia îl cumpărase (înmatriculat YR-ABY), şi ca totul să fie atipic, a fost însoţit şi de alte avioane, ca într-un adevărat alai aerian. Luna de miere şi-a petrecut-o tot în avion, zburând împreună cu tânăra lui soţie pe ruta Bucureşti – Belgrad – Veneţia – Roma – Neapole – Nisa – Lyon – Paris. S-au întors după 10 zile, trecând Alpii prin Italia şi Yugoslavia. Zborul de întoarcere a fost unul plin de peripeţii: furtuna întâlnită la Porţile de Fier şi ploaia care i-a însoţit aproape tot drumul parcurs în ţară au impus o întârziere neprevăzută. Bâzu a ajuns noaptea la Băneasa, unde a aterizat pe întuneric, dând mari emoţii responsabililor de la aeroport. Nu era o întâmplare, pentru că în acelaşi an avea să obţină brevetul de pilot de război şi pe cel de zbor fără vizibilitate.
 

La sfârşitul lunii mai 1934, Bâzu a participat la Cupa „Ionel Ghica”, un circuit aerian de viteză şi regularitate de peste 1500 km, ce unea oraşele Bucureşti – Constanţa – Galaţi – Iaşi – Cernăuţi – Cluj – Arad – Turnu Severin – Bucureşti. Concurând cu alte 14 echipaje selecţionate din aviaţia militară, Bâzu a câştigat cupa oferită de familia Ghica, însoţită de un premiu substanţial. Timpul obţinut de el a fost cel mai bun, învingând – după cum avea să scrie în „Gazeta sporturilor” din 2 iunie 1934 – pe cei mai consacraţi aşi ai aviaţiei militare române.


Succesul obţinut în Cupa „Ionel Ghica” nu avea să rămână neremarcat, iar pe 7 iunie 1934, Constantin Cantacu¬zino a fost decorat de regele Carol al II-lea cu Crucea de Aur a Ordinului Virtutea Aeronautică. La sfârşitul aceluiaşi an a primit, alături de alţi sportivi din ţara noastră, şi medalia de onoare a Uniunii Federaţiilor Sportive din România, întrucât era căpitan al echipei naţionale de hochei pe gheaţă, campion al Balcaniadei de motociclism, fost campion de tenis şi recent câştigător al raidului aviatic împrejurul României.
Câştigarea Cupei „Ionel Ghica” i-a adus lui Bâzu şi o colaborare cu firma Fleet Aircraft, care i-a propus să prezinte avionul produs de ea la Varşovia, în vederea achiziţionării acestuia de către aeronautica poloneză. Vizita în Polonia s-a soldat însă cu un eveniment nefericit. Pe 15 iunie 1934, în timp ce efectua un zbor demonstrativ, având la bord o pasageră poloneză, Fleet-ul pilotat de Bâzu a suferit o pană la motor, aterizând forţat pe o insulă de pe râul Vistula. Din cauza nisipului, avionul a capotat, accidentând mortal pasagera. Ca prin minune, Bâzu a scăpat numai cu câteva răni uşoare, fiind externat din spital după patru zile.
Accidentul din Polonia l-a marcat, dar nu l-a descurajat. Revenit în ţară, Bâzu a început antrenamentele pentru zborul acrobatic, încurajat fiind de reputaţii piloţi Constantin Abeles şi Max Manolescu. În primăvara anului 1935, a acceptat propunerea firmei nord-americane de a prezenta avionul Fleet în Turcia, la Eskişehir. De această dată pro¬gramul a fost un succes, evoluţiile sale aeriene fiind foarte apreciate de către oficialităţile turce.
În iunie 1935, Bâzu Cantacuzino l-a însoţit pe George Valentin Bibescu, care era preşedintele Federaţiei Aero¬nautice Internaţionale (FAI)3, în vizita pe care acesta a întreprins-o în premieră în Uniunea Sovietică. Bâzu a fost cel care a pilotat avionul Potez 56 care a dus delegaţia română mai întâi la Kiev şi apoi la Moscova. Vizita a fost un succes, iar peste numai câteva zile URSS a fost primită în FAI.
Tot în acelaşi an, Bâzu s-a înscris la concursul Cupa „Bibescu” pentru a doborî recordul de viteză pe distanţa Bucureşti-Paris. După două încercări a stabilit un nou record, unind cele două capitale în 6 ore şi 24 de minute cu un avion tip Caudron C.430 „Rafale” pus la dispoziţia de firma franceză, pe lângă care intervenise chiar Valentin Bibescu.
(Copyright Editura Vremea)

 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările