„Miroase a paradis“, un „Prinţ şi cerşetor“ cu câini, prezentat la Viena timp de aproape două luni

„Miroase a paradis“, un „Prinţ şi cerşetor“ cu câini, prezentat la Viena timp de aproape două luni

Câinele vienez

În perioada 12 ianuarie – 4 martie, în spaţiul de proiecte KOENIG 2_by robbygreif (Margaretenstrasse 5, 1040 Viena), este organizată expoziţia „Miroase a paradis – Über damals, jetzt und die Freiheit“, care prezintă filmul omonim realizat de Ovidiu Anton şi Alexandru Bălăşescu. Vernisajul are loc joi, 12 ianuarie, între orele 18.00 şi 21.00, în prezenţa lui Ovidiu Anton. Proiectul este susţinut de Institutul Cultural Român de la Viena.

Ştiri pe aceeaşi temă

Filmul este rezultatul proiectului  How I Miss Bucharest or The Journey of a Dog’s Life  propus de Ovidiu Anton şi Alexandru Bălăşescu,  câştigător al premiului I al concursului de idei „Create Your Bucharest“ organizat ca parte a Vienna Biennale 2015 care a avut în centrul atenţiei expoziţia „Mapping Bucharest: Art, Memory, and Revolution 1916–2016“.

„Doi câini, două oraşe, două voci: una masculină şi una feminină. Filmul Miroase a paradis realizat de Ovidiu Anton şi Alexandru Bălăşescu încearcă prezentarea unui simplu şi clar experiment:

un maidanez din Bucureşti – metropolă care a fost cunoscută ca un teritoriu al câinilor vagabonzi – este adoptat în Viena unde va fi domesticit în condiţii civilizat-birocratice privitoare la tratamentul animalelor. Povestea prezentată în paralel este a unei căţele care ajunge cu proprietarii săi în capitala română, unde scapă de aceştia şi este expusă junglei urbane cu manierele ei sălbatice şi necruţătoare ale subculturii postsocialiste şi preia treptat obiceiurile acesteia, acomodându-se încetul cu încetul la viaţa fără stăpân şi fără siguranţa hranei oferite de acesta.

Povestea este prezentată din perspectiva celor doi câini care oferă comentarii, observaţii, speculaţii filosofice pe teme cum ar fi: convieţuirea om-câine, exilul, urbanismul, migraţia sau ierarhiile sociale şi relaţiile de putere. Antropomorfizarea e voit aleasă ca mijloc de exprimare, încercarea artistică de ştergere a graniţelor om-animal având ca scop înlesnirea anulării unei ierarhii în relaţie.

Toate acestea sunt în spiritul filosofiei din ultimii ani de creaţie a lui Jacques Derrida, care propune filosofia animalică pentru a pune sub semnul întrebării logocentrismul uman ca metodă de poziţionare ierarhică ce urmăreşte să desfiinţeze propria animalitate.

Derrida încearcă să estompeze linia de demarcaţie dintre lumea umană şi regnul animal – abisurile dintre ele ce servesc ca zid de apărare – pentru a putea crea apoi suprafeţe multiple sau diferenţiate ce se pot suprapune sau pot interfera. Miroase a paradis ocupă exact acest loc între lumi crepusculare în care animalele încep să grăiască. Animot, adică animalul, devine cuvântător, pe când omul-stăpân amuţeşte.

Camerele video portabile urmăresc câinii în rutina lor: în Viena este stabilită de oameni, pe când în Bucureşti este determinată pe cont propriu. Deteritorializare contra reteritorializare. Sonorul, vocile sunt strâns legate de acţiune dar nu se confundă cu ea dând astfel un cadru dialectic: domesticire versus sălbăticire, transcendenţa adăpost – neadăpost şi marea întrebare existenţială: condiţia libertăţii. În final se ajunge la neplăcuta revelaţie cum că Janis Joplin ar putea avea dreptate: Freedom’s just another word for nothing left to lose.“ (Thomas Miessgang, 2016)

Căţelul din Bucureşti

Producţia Miroase a paradis – Über damals, jetzt und die Freiheit a fost susţinută de Cancelaria Federală a Austriei – secţia Artă şi Cultură, Fundaţia Otto Mauer Fonds şi Brenntag România.

Colaborarea dintre Ovidiu Anton şi Alexandru Bălăşescu a început încă din 2013 cu filmul Street Cat Deluxe de Ovidiu Anton, care abordează transformările urbane din Istanbul aşa cum sunt ele povestite de pisici. Cât de mult îmi e dor de Bucureşti. Povestea unor vieţi face parte dintr-o serie extinsă de documentare în stilul mockumentary, planificată de autori, care abordează relaţia transformativă dintre umanitate şi natură, extinzându-se în viitor şi în alte oraşe ale lumii. 

Ovidiu Anton (n. 1982, Timişoara) locuieşte şi lucrează în Viena. A studiat la École Supérieure des Beaux-Arts din Marseille (2009) şi la Academia de Arte Vizuale din Viena (2010). A beneficiat de burse în Chişinău (2015), Ljubljana (2014), Istanbul (2013) şi Paris (2011). Artistul şi-a expus lucrările în numeroase oraşe europene, precum Viena, Salzburg, Ljubljana, Amsterdam şi Marsilia. Dintre expoziţiile individuale amintim: „New Positions“ (Art Cologne, Germania, 2015), „Sub Fuckin Versive“ (Tabacco 001 Cultural Centre, Ljubljana, Slovenia, 2014), „Sauve qui peut!“ (Galeria Christine König, Viena, Austria, 2013) şi „Weiße Wände?“ (Galerie 5020, Salzburg, Austria, 2013). 

Alexandru Bălăşescu (n. 1974, Craiova) este profesor adjunct în urbanism la Universitatea Simon Fraser, Vancouver şi este activ cercetător şi curator. Autor al volumului Paris Chic, Tehran Thrills (Paris Elegant, Teheran Incitant), a publicat 41 de articole şi lucrări ştiintifice în perioada 1993-2016. Alexandru Bălăşescu este doctor în antropologie culturală la Universitatea din Irvine, California (Statele Unite ale Americii) şi licenţiat în studii avansate în etnologie la Universitatea Lumiere din Lyon (Franţa). A obţinut mai multe burse internaţionale printre care „Wenner Gren Foundation for Anthropological Research“ si „British Library – Endangered Archives Programme“. A fost asistent universitar la Universitatea din Irvine, California (1999-2002) şi profesor adjunct asociat în comunicare internaţională la Universitatea Americană din Paris. Este curator al expoziţiei „Totul e regizat | This Is a Set-up“ deschisă până pe 15 ianuarie la Muzeul Naţional de Artă Contemporană din Bucureşti.

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările