Igor Cobileanski. De la „Umbre” şi „Afacerea Est”, la poveşti din Est pentru România Centenară

Igor Cobileanski. De la „Umbre” şi „Afacerea Est”, la poveşti din Est pentru România Centenară

Igor Cobileanski

Regizorul care a semnat “Afacerea Est” sau seriile “Umbre” şi “Hackerville” participă la realizarea unui documentar colectiv despre România. “Am cunoscut oameni şi am văzut locuri. Posibilitatea de a povesti despre ele şi altora este fabuloasă. Să vadă ce am văzut eu, să audă ce-am auzit eu şi, dacă este făcut bine, să simtă, poate, ce am simţit eu”, spune Igor Cobileanski.

Ştiri pe aceeaşi temă

“Să trec prin aşa de multe locuri româneşti din Moldova, Basarabia şi Ucraina, să încerc să le înţeleg, să întreb şi să aflu ce s-a întâmplat cu ele în ultima sută de ani... pentru mine înseamnă foarte mult. Pietrele nu s-au schimbat. Deşi multe s-au schimbat între timp”, spune regizorul basarabean Igor Cobileanski, unul dintre cineaştii care refac drumul fotografului german Kurt Hielscher, artistul care a prezentat Europei, în 1933, o Românie recent devenită mare. Cercetarea de demult a dat unul dintre cele mai preţioase albume ale timpului, considerat de cronicarii vremii cea mai frumoasă şi mai elegantă carte tipărită pe Continent până atunci. Pune faţă în faţă trecutul cu prezentul proiectul “O călătorie de 100 de ani“, o iniţiativă a Fundaţiei “Domeniul Otetelişanu”, care se derulează în parteneriat cu Ministerului Culturii şi Identităţii Naţionale pentru aniversarea Centenarului României (1918 – 2018) şi a Primului Război Mondial. Cum arată acum locurile fotografiate de Kurt Hielscher în 1930?

Unul dintre cei mai premiaţi cineaşti care gândesc şi crează în România, regizorul basarabean Igor Cobileanski are până acum 74 de selecţii în diversele categorii ale celor mai importante festivaluri de film, scurtmetraj sau documentar ale lumii. Autor al seriei HBO “Umbre” şi al comediei “Afacerea Est”, Igor Cobileanski a lucrat, în ultima vreme, pentru thrillerul de investigaţie”Hackerville”, produs de HBO, o serie de şase episoade lansată pe 4 noiembrie. Alături de regizorul Cristian Gugu şi de regizorul şi istoricul Lucian Dobrovicescu, Igor Cobileanski a acceptat o nouă provocare, alăturându-se echipelor de filmare care au pornit pe teren pentru a găsi satele şi oraşele care l-au inspirat cândva pe Kurt Hielscher.

De la Suceava, la Fântâna Albă. Pe drumul care, pentru Igor Cobileanski, a trecut prin Moldova, Basarabia şi Ucraina, a filmat în Codrii Cosminului, în zona Cernăuţilor, pe drumuri forestiere imposibile, sau în rezervaţia de zimbri de la Neamţ, un loc în care oamenii se străduiesc să repare păcate mai vechi. „Ca un semn de iertare, încercăm să trimitem zimbrii înapoi în sălbăticie. Să nu mai sufere. Dar ei se tot întorc. Pentru că, între timp, s-au obişnuit cu suferinţa”, spune Igor. A stat de vorbă cu ultimul armean de la Suceava. Sigur, este vorba de o generalizare simbolică, o nostalgie la dispariţia uneia dintre cele mai mari comunităţi armeneşti din România. La Suceava, nu mai există nici bisericile, nici armenii din Strada Mare sau Mică Armenească. A rămas să vorbească despre toate acestea doar un muzeu modest, în care pare să nu intre nimeni niciodată. Va fi, deci, povestea unei dispariţii. O lume care dispare. A filmat, la Fântâna Albă, faimoasa biserică fotografiată de Hielscher, impunătoare ca o catedrală şi construită cândva cu granit şi piatră aduse de la Moscova. Astăzi este pustie, părăsită, purtând cu ea o tristeţe adâncă, copleşitoare. De altfel, oraşul însuşi păstrează amintirea sumbră al unui Paşte însângerat. Igor Cobileanski a filmat groapa comună în care au fost cândva aruncaţi de-a valma sătenii împuşcaţi în 1941 la Fântâna Albă pentru că doreau să traverseze frontiera către România.

„Când am început această călătorie, nu eram pe deplin conştient care va fi profunzimea şi importanţa ei. Când stai o lună şi fierbi în acelaşi suc, gândindu-te la aceleaşi lucruri, ai, la un moment dat, nişte revelaţii. Iar pentru mine, ca basarabean, înseamnă foarte mult asta. România înseamnă mult mai mult decât o cetăţenie sau o ţară. Să trec prin toate aceste locuri şi să le înţeleg, să întreb şi să aflu ce s-a întâmplat cu ele în ultima sută de ani a fost o încărcare puternică a unor baterii emoţionale. Ştiu, sunt vorbe înflăcărate şi arhicunoscute, însă nu ştiu cum mai bine ar putea fi spus ceea ce simt”, spune Igor Cobileanski.

 

Artiştii porniţi în această călătorie - profesionişti în cinematografie, artă fotografică, design digital, literatură, alături de istorici şi documentarişti – şi-au luat ca reper fotografiile realizate de Kurt Hielscher.

„Este un moment absolut fantastic, revelatoriu, atunci când ajungi exact în locul în care a stat fotograful german acum 80 de ani şi încerci să emiţi din exact aceeaşi perspectivă, cu aceeaşi focală… Te întrebi de ce o fi ales exact locul ăla, de ce nu s-a dus mai în stânga sau mai în dreapta cu doi-trei metri. Observi cum s-au schimbat lucrurile în jurul obiectului fotografiat. E o comunicare aproape poetică. E ca şi cum ai vorbi cu cineva fără să-l cunoşti, dar care îţi este foarte aproape şi îţi este foarte drag. Înţelegi oamenii şi locurile prin ochii tăi, dar şi prin ochii lui. Despre aventură şi farmecul turistic se pot spune multe. Am trecut prin Codrii Cosminului, în zona Cernăuţilor, pe drumuri forestiere grele, unde ne temeam ca vom rămâne împotmoliţi. Descoperi în tine lucruri pe care credeai pierdute, credeai că s-au urbanizat total, că nu mai sunt. A fost o întâlnire, o comunicare onestă, cu natura, un prilej să realizezi că eşti destul de vulnerabil în afara blocurilor. Din toate perspectivele, mi se pare foarte frumos ce s-a întâmplat. Iar posibilitatea de a povesti despre ele şi altora este fabuloasă. Să vadă şi ei ce am văzut eu, să audă ce-am auzit eu şi, dacă este făcut bine, să simtă, poate, ce am simţit eu. Fiecare dintre noi, cineaştii porniţi în acest drum, facem filme dintr-o perspectivă de autor. Fiecare poveste îşi are notele sale. Mai sumbre, mai senine... Este o experienţă unică pentru mine”, spune Igor Cobileanski.

Unul dintre cei mai premiaţi cineaşti care gândesc şi crează în România, regizorul basarabean Igor Cobileanski are până acum 74 de selecţii în diversele categorii ale celor mai importante festivaluri de film, scurtmetraj sau documentar ale lumii. Printre acestea, Festivalul Internaţional de Film de la Berlin, unde a asigurat, în anul 2014, proiecţia programată pentru deschiderea Pavilionului român. A participat, de asemenea, la Festivalurile Internaţionale de Film “Espoo Cine” din Helsinki, Finlanda, sau “Let See” din Viena, Austria. Regizor de film şi televiziune, scenarist şi editor, membru al Uniunii Cineaştilor din Republica Moldova şi Maestru în Arte al Republicii Moldova, Igor Cobileanki este absolvent al Academiei de Teatru şi Film Bucureşti, dar şi absolvent al unor stagii de specializare organizate de instituţii internaţionale, printre care RFO din Paris, Franţa, sau EAWE din Milano, Italia. A regizat 18 filme, printre care şi producţii cu succes absolut la public, cum ar fi serialul „Umbre”, produs de HBO, sau „Ai noştri” – o producţie Pro TV. Printre lungmetrajele sale remarcate de critică în festivalurile internaţionale se numără - într-o lungă serie de excelenţă - producţii precum „La Limita de Jos a Cerului” sau comedia „Afacerea Est”, unul dintre cele mai populare filme semnate de Igor Cobileanski, care satirizează moravurile societăţii vestice. Filme documentare cum ar fi „Răsăritul Bălţilor”, „Legendele Ţipovei”, „Murind pentru Madrid” sau “Noli Me Tangere” au avut, de asemenea, un remarcabil parcurs festivalier internaţional. Pentru producţiile sale a primit 16 prestigoase premii, printre care Premiul “FIPRESCCI” – 23 Cottbus Int. Film Festival – Germania (pentru “La Limita de jos a Cerului”), “Prize 1 in Berlin, Prize 2 in Paris” – Bettings on Short Europe (pentru “Când se stinge Lumina”) sau “Public’s Simpathy Award” – la Festivalul Interna’ional de Film de la Trieste (pentru “Saşa, Grişa şi Ion”). Igor Cobileanski a fost premiat, de asemenea, în cadrul festivalurilor internaţionale şi pentru scrutmetraj sau pentru film documentar.

 “O călătorie de 100 de ani”, proiect iniţiat de “Fundaţia Domeniul Otetelişanu”, este o cercetare, din perspectiva multiplelor limbaje de expresie contemporane, care porneşte de la fabulosul drum parcurs de fotograful german Kurt Hielscher prin România aflată în reconstrucţie după Primul Război Mondial. Artişti din diverse domenii şi-au luat ca reper această călătorie pentru a evalua, într-un limbaj actual, România de astăzi. Urmând această hartă, documentarea s-a realizat în toate regiunile României, în Sudul Basarabiei (Ucraina), Cadrilater (Bulgaria) şi în Republica Moldova. Cele mai interesante fotografii vor fi adunate într-un album care doreşte să pună în oglindă trecutul cu prezentul. Fotografiile făcute de  Hielscher şi cele realizate acum. Oamenii de cinematografie vor realiza 50 de mini-documentare despre tot atâtea dintre locurile fotografiate de Hielscher. Filmuleţele vor fi disponibile publicului pe situl 100deani.ro, realizat în cadrul acestui proiect. În luna decembrie, va afi lansat un film documentar de 80 de minute, care să prezinte întreaga călătorie, o viziune de autor despre România de acum.

În cei cinci ani de la înfiinţare, Fundaţia „Domeniul Otetelişanu” a realizat programe culturale în conacul de la Beneşti, casa în care s-au născut boierii Otetelişeni – printre care şi omul care a revoluţionat sistemul de învăţământ în Ţara Românească, Petrache Poenaru. Printre acestea, prestigiosul proiect „Bucureşti. Bloc. Cetate.” Clădiri iconice ale realismului socialist din capitalism – un exemplu de intervenţie culturală de conservare a patrimoniului, prin care a fost valorificată arhiva Horia Maicu, arhitect şef al capitalei (1958-1969) sau “Marele Libertinaj Est European – East Eu Comics Art Residency”, prima rezidenţă internaţională de bandă desenată organizată în România, care a reunit graficieni, scenarişti şi reprezentanţii unor galerii din România, Bulgaria, Cehia, Croaţia, Serbia şi Ungaria. La conacul din satul Beneşti a concertat Jozef Van Wissem, artistul olandez a cărui lăută a fost şlefuită pentru o mare parte din muzica inclusă pe coloana sonoră a filmului „Only Lovers Left Alive”, exerciţiu pentru care Jim Jarmusch a câştigat premiul pentru cea mai bună muzică la Festivalul de la Cannes.

 

 

 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările