Actriţa Luminiţa Gheorghiu a murit la vârsta de 71 de ani

Actriţa Luminiţa Gheorghiu a murit la vârsta de 71 de ani

Luminiţa Gheorghiu în 2013, la TIFF Foto Raul Ştef / Mediafax

Luminiţa Gheorghiu a murit duminică la vârsta de 71 de ani, au confirmat pentru Adevărul surse apropiate familiei. Actriţa, care a jucat roluri precum cel al „Catrinei“ din filmul „Moromeţii“, asistenta din „Moartea domnului Lăzărescu“ al lui Cristi Puiu şi a câştigat Ursul de Aur cu filmul „Poziţia Copilului“ (în 2013), suferea de mai mulţi ani de o maladie care a făcut-o să-şi restrângă apariţiile publice.

Ştiri pe aceeaşi temă

Născută la 1 septembrie 1949 la Bucureşti, actriţa Luminiţa Gheorghiu a jucat până în 2003 pe scena Teatrului Bulandra, dar a avut o carieră extraordinară mai ales în cinematografie. A absolvit Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică din Capitală în 1972, la clasa profesorului Ion Cojar şi a debutat în teatru cu rolul Mărioara, într-o piesă montată de Alexandru Tocilescu pe scena Teatrului Cassandra. După absolvire, a fost repartizată la Teatrul Mihai Eminescu din Botoşani, iar în 1975 s-a mutat la Teatrul Tineretului din Piatra Neamţ. Un an mai târziu a devenit actriţă a Teatrului Bulandra din Bucureşti.
 
Primul rol în film a fost în 1974, în pelicula „Stejar, extremă urgenţă“, în regia lui Dinu Cocea, dar primul rol important a fost cel al Catrinei, soţia lui Moromete, din filmul Moromeţii (1987), în regia lui Stere Gulea.
 
Numele Luminiţei Gheorghiu este legat de noul val al cinematografiei româneşti, după apariţia în filmul „Moartea domnului Lăzărescu“, în regia lui Cristi Puiu, unde a jucat rolul asistentei de pe ambulanţă care îl plimbă pe pacientul Lăzărescu de la un spital la altul prin Bucureşti. De altfel, Cristi Puiu a mai lucrat cu Gheorghiu şi anterior acestui film, pentru pelicula „Marfa şi banii“ (2001), producţie care este considerată cea cu care a început noul val al cinematografiei româneşti
 

Într-un interviu acordat pentru Weekend Adevărul în 2013, Luminiţa Gheorghiu declara că, la Institutul de Teatru, profesorii nu-i dădeau note prea mari din cauză că nu avea un aspect exterior „corespunzător“.
 
Profesorii îşi doreau nişte studenţi mai făţoşi, să aibă un aspect fizic deosebit. Prima notă pe care mi-a dat-o profesorul Cojar a fost un 7, «pentru fizic neconcludent»
 a povestit actriţa care tocmai câştigase, în 2013, Ursul de Aur la Festivalul de Film de la Berlin, cu filmul „Poziţia copilului“, în regia lui Călin Peter Netzer.

Luminiţa Gheorghiu şi Bogdan Dumitrache la Berlinala 2013
Luminiţa Gheorghiu şi Bogdan Dumitrache, care juca rolul fiului din „Poziţia Copilului“, la Berlinala 2013 Foto EPA EFE
 
„Mă credeţi sau nu, am fost îndrăgostită, pe rând, de toţi (regizorii cu care am lucrat, n.r.). Nu pot să fac nicio ierarhie, şi nu pentru că sunt diplomată. Pur şi simplu nu pot lucra cu cineva dacă nu investesc sentimental. Nu este o exagerare, fiecare întreprindere artistică e precum o barcă în care ne suim şi este obligatoriu să ne iubim. Se leagă un fel de dragoste cu năbădăi la fiecare proiect, da! Spun „cu năbădăi“ pentru că, uneori, tu ai zice câte ceva, mai crede celălalt că are dreptate, dar dragoste nu se poate să nu existe. Cel puţin de la mine. Cu năbădăi, fără năbădăi, dar există. N-am cum să nu iubesc proiectul pe care îl fac şi oamenii cu care lucrez. De multe ori, după ce termin un film, mi se face dor de oamenii cu care am lucrat. Eu nu l-am crezut pe Haneke atunci când îmi spunea: „Sunt trist că se termină filmul şi parcă mi se ia ceva drag“. „Lasă, că-ţi trece imediat, faci imediat alt film“ – îmi ziceam eu. „Voi aveţi o ritmicitate, ceva de invidiat! Nu mai fi aşa de trist“, ziceam în capul meu. Ei, dar între timp lucrurile s-au mai schimbat. Mă simt, acum, legată de toţi“, declara Luminiţa Gheorghiu despre experinţa sa alături de regizorii pentru care a jucat: Liviu Ciulei, Stere Gulea, Radu Mihăileanu, Michael Haneke, Cristi Puiu, Călin Netzer.
 
În 2010, la Gala Gopo a filmelor româneşti ale anului 2009, Luminiţa Gheorghiu a primit premiul pentru cel mai bun rol secundar feminin pentru personajul Ana din filmul „Francesca“, iar în 2013 a primit Premiul Gopo de interpretare feminină pentru o actriţă în rol principal pentru rolul mamei din „Poziţia copilului“.
 
Foto Andreea Alexandru / Mediafax
 
Studiile şi cariera:
 
1972: Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică, clasa profesorului Ion Cojar
 
1972-1974: Teatrul „Mihai Eminescu“ din Botoşani
 
1974-1975: Teatrul „Tineretului“ din Piatra-Neamţ
 
1975-2003: Teatrul „Bulandra“ din Bucureşti
 
Scurtă filmografie şi premii:
 
1987: „Moromeţii“, regia Stere Gulea
 
1993: „Trahir“, regia Radu Mihăileanu
 
1998: „Train de vie“ („Trenul vieţii“), regia Radu Mihăileanu (premiul Publicului, Sundance Film Festival)
 
2000: „Code inconnu“ („Cod necunoscut“), regia Michael Haneke (nominalizat pentru Palme d’Or, Cannes)
 
2001: „Marfa şi banii“, regia Cristi Puiu (nominalizat pentru Palme d’Or, Cannes)
 
2006: „Moartea domnului Lăzărescu“, regia Cristi Puiu (premiul Un Certain Regard, Cannes)
 
2007: „4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile“, regia Cristian Mungiu (premiile Palme D’Or şi FIPRESCI, Cannes)
 
2010: „Aurora“, regia Cristi Puiu (participare Cannes)
 
2012: „După dealuri“, regia Cristian Mungiu (premiul pentru Scenariu, Cannes; participare la Oscar)
 
2013: „Poziţia copilului“, regia Călin Netzer (Ursul de Aur, Berlin)
 
2013: „Sunt o babă comunistă“, regia Stere Gulea
 
2014: „Cuscrii“, regia Radu Potcoavă
 
2015: „Aferim!“, regia Radu Jude ( Ursul de Argint pentru cel mai bun regizor, Berlin)
 
Citeşte şi

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările