Vintilă Mihăilescu: Mitul corporatistului fără cap

Comentariul doamnei Diaconu la pilula mea despre „proletariatul corporatist“, publicat la poşta redacţiei în numărul anterior al Dilemei vechi, merită din plin un contra-comentariu. Nu din motive de „drept la replică“ şi cu atît mai puţin ca dispută ad personam: nu am nimic de apărat şi nimic de acuzat. Este adus însă în discuţie un subiect prea important – şi este adus într-un mod prea eronat. Mă simt deci aproape obligat să reacţionez.

Să începem cu titlul: unde aţi auzit, stimată doamnă, acest mit al corporatistului „fără cap“ sau „amputat de creier“? Unde aţi citit aşa ceva în textul meu? Mai mult, încep prin a spune că este vorba, probabil, de cea mai inteligentă şi muncitoare categorie socială: vi se pare acesta un mod de a „arunca cu pietre“?

Şi mai mult: nici măcar cei mai stîngişti inamici ai „corporaţiilor“ nu au spus vreodată, din cîte ştiu, că angajaţii acestora ar fi „proşti“; au ei alte motive de nemulţumire, despre care nu a fost – şi nu este – vorba în cele de faţă. Nu inventaţi, deci, afirmaţii care nu există pentru a vă oferi revolte fără obiect! Participaţi astfel la – şi riscaţi să alimentaţi – una dintre cele mai nocive obsesii recente ale dialogului public din România: cine nu e cu mine/noi – explicit, integral şi fără pretenţii de spirit critic – e împotriva mea/a noastră. Nu, nu sînt împotriva corporaţiilor, nu, nimeni nu îi consideră pe „corporatişti“ proşti şi nu, nu există un mit al corporatistului fără cap!

Din păcate însă, pentru a apăra „corporatistul“ de aceste acuze care nu i s-au adus, dumneavoastră sînteţi cea care vehiculaţi unele dintre cele mai răspîndite şi derutante mituri publice. Primul este cel al „românului“. Puteţi să-mi spuneţi şi mie cine este Românul? Şi de unde ştiţi că acestui „român“ „îi place să o ia pe scurtături“? Pe ce vă bazaţi cînd vorbiţi despre „dispreţul la nivel ideologic (şi practic) al românului pentru disciplină, pentru normă, pentru consecvenţă“ sau cînd afirmaţi că „românul se trezeşte să comenteze deciziile superiorilor ierarhici“? Cine aruncă, de fapt, cu pietre?... Şi în cine???

Citeşte articolul complet semnat de Vintilă Mihăilescu pe Dilemaveche.ro!

Vintilă Mihăilescu este antropolog, profesor la Şcoala Naţională de Ştiinţe Politice şi Administrative. Cea mai recentă carte publicată: Povestea maidanezului Leuţu. Despre noua ordine domestică şi criza omului, Editura Cartier, 2013.