Viitorul Uniunii Europene. Cele cinci scenarii ale Comisiei Europene (I)

Comisia Europeană a prezentat miercuri (1 martie 2017), prin intermediul discursului susţinut de preşedintele Jean-Claude Juncker în Parlamentul European, o Carte albă privind viitorul Europei. Reflecţii şi scenarii pentru UE-27 până în 2025; cinci scenarii pentru viitorul Uniunii Europene.

Scenariile sunt: „Continuând pe acelaşi drum”, „Accent exclusiv pe Piaţa Unică”, „Cei care doresc mai mult realizează mai mult”, „Mai puţin, dar mai eficient” respectiv „Mult mai mult, împreună”.

Avem de-a face aici cu încercarea Comisiei Europene de a participa la dezbaterea privind viitorul Uniunii Europene, dezbatere generată de şocul provocat de Brexit. Acest document se alătură Rapoartelor dezbătute de Parlamentul European în cursul lunii februarie, care au prezentat o serie de soluţii inovatoare atât în limitele tratatelor existente cât şi în lumina unor viitoare tratate modificate. Mai mult acest document are ca ţintă influenţarea Declaraţiei care va fi elaborată de cele 27 de state membre cu ocazia Summit-ului aniversar din 25 martie de la Roma respectiv a celorlalte dezbateri la nivel european (prin calendarul propus).

Primul pas către identificarea unei soluţii constă în corecta identificare a problemelor, iar Uniunea Europeană are partea ei de probleme: criza economică, criza refugiaţilor şi a migranţilor, ameninţările teroriste şi Brexit-ul.

„Provocările cărora Europa trebuie să le facă faţă nu par să descrească. Economia noastră îşi revine în urma crizei financiare globale, dar redresarea încă nu se resimte în mod unitar. Unele părţi din vecinătatea noastră sunt destabilizate, ceea ce a condus la cea mai mare criză a refugiaţilor de după cel de Al Doilea Război Mondial. Atacurile teroriste au lovit în centrul oraşelor noastre. Apar noi puteri mondiale, iar cele vechi se confruntă cu noi realităţi. Iar anul trecut, unul dintre statele membre a votat să părăsească Uniunea.”

Mai mult aceste probleme nu şi-au găsit un răspuns echilibrat: „mulţi europeni consideră că Uniunea fie este prea distantă, fie intervine prea mult în viaţa lor de zi cu zi”.

Mai jos, pe scurt, mai multe detalii privind cele cinci scenarii:

Scenariul 1: Continuând pe acelaşi drum

Acest scenariu presupune că UE-27 îşi va menţine actualul parcurs, fiind aduse schimbări mici şi line procesului de funcţionare al UE bazate pe documentele Un nou început pentru Europa prezentat de Comisie în 2014 şi al Declaraţiei de la Bratislava, convenită de toate cele 27 de state membre în 2016.

Este un scenariu bazat pe opţiunile voluntare ale statelor membre care sunt de acord să consolideze Piaţa Unică, să coopereze mai strâns în domeniul apărării şi să exprime un „punct de vedere unic în afacerile externe” în timp ce „gestionarea frontierelor externe este responsabilitatea principală a statelor membre la nivel individual”.

Viitorul nu este însă unul însorit fiindcă apar şi nori, în principal în domeniul afacerilor interne, viabilitatea Schengen fiind pusă sub îndoială.

„Pentru a ţine pasul cu noile provocări este necesară îmbunătăţirea continuă a gestionării frontierelor. În lipsa aplicării acestor măsuri, unele ţări pot dori să menţină anumite controale interne.”

Scenariul 2: Accent exclusiv pe piaţa unică

Accentul este pus aici, după cum îi spune şi numele, pe ceea ce unii consideră a fi cea mai mare realizare a Uniunii Europene, şi anume Piaţa Unică.

Deşi Comisia nu spune direct, din analiza termenilor folosiţi reiese un entuziasm scăzut faţă de acest scenariu marcat de absenţa dorinţei de cooperare dintre statele membre. „Nu există voinţa comună de a colabora aprofundat în domenii precum migraţia, securitatea sau apărarea.”. Această lipsă de voinţă se manifestă prin „adâncirea decalajului dintre aşteptări şi rezultate la toate nivelurile”.

Este o Uniune în haos, în care riscurile pentru zona euro sporesc întrucât cooperarea este limitată. Comerţul este îngreunat şi călătorii sunt supuşi unor controale suplimentare la frontiere. În domeniul afacerilor externe şi al migraţiei predomină acordurile bilaterale.

Mai mult activităţile curente sunt perturbate datorită diferenţelor dintre statele membre. „Europenii nu doresc să conducă automobile conectate din cauza absenţei unor norme şi standarde tehnice comune la nivelul UE.”

Scenariul 3: Cei care doresc mai mult realizează mai mult

Avem de-a face aici cu Europa cu două viteze bazată pe „coaliţii ale doritorilor” în diferite domenii de politici precum apărarea, securitatea internă, impozitarea sau aspectele sociale. Această Uniune nu este însă una exclusivistă ci se menţine posibilitatea statelor membre doritoare şi capabile să avanseze către acele zone de cooperare avansată. „Statutul celorlalte state membre este menţinut şi acestea au posibilitatea de a se alătura ulterior grupurilor care doresc să realizeze mai mult.”

Principalul risc al acestui scenariu ar fi crearea de jure a unor clase diferite de cetăţeni europeni. „Drepturile cetăţeneşti derivate din legislaţia UE încep să difere, în funcţie de ţara în care trăiesc cetăţenii şi de cât de mult a ales aceasta să realizeze.”.

Sunt de asemenea posibile progrese în domeniul apărării şi politicii externe în grupul doritorilor precum şi progrese în domeniul justiţiei prin crearea unui parchet comun şi a „unui spaţiu de justiţie comun în materie civilă”.

Acest scenariu este cel mai apropiat ca rezultate de Scenariul 1: Continuând pe acelaşi drum.

Scenariul 4: Mai puţin, dar mai eficient

O abordare minimalistă a afacerilor europene poate să fie semnul unei complexităţi sporite, aducându-ne aminte aşadar de citatul lui Leonardo da Vinci conform căruia „Simplitatea este sofisticarea extremă”.

Înţelegem aşadar prin „mai puţin” că „UE-27 decide să îşi concentreze atenţia şi resursele limitate asupra unui număr restrâns de domenii” şi prin „mai eficient” că „UE-27 poate să acţioneze mult mai rapid şi mai decisiv în domeniile prioritare alese”.

Domeniul Justiţiei şi Afacerilor Interne şi cel al apărării sunt domenii privilegiate în care Uniunea Europeană realizează progrese semnificative.

„Autorităţile poliţieneşti şi judiciare cooperează în mod sistematic în aspectele legate de terorism, iar o Agenţie europeană comună de combatere a terorismului înlesneşte această cooperare. Poliţia de frontieră şi garda de coastă la nivel european asigură integral gestionarea frontierelor externe. Toate cererile de azil sunt prelucrate de o Agenţie europeană unică pentru azil. Se stabilesc capacităţi de apărare comune.”

Problema principală a acestui scenariu ar fi dependenţa de statele membre ale Uniunii Europene care vor trebui să aleagă singure domeniile în care vor dori să coopereze.

„Pentru început, UE-27 întâmpină dificultăţi reale în a stabili domeniile prioritare sau domeniile în care ar trebui să acţioneze mai puţin.”

Scenariul 5: Mult mai mult, împreună

Acesta este scenariul maximalist în care viitorul anunţă o cooperare aprofundată: „cooperarea între toate statele membre este aprofundată mai mult ca niciodată în toate domeniile.”

Uniunea Europeană capătă o adevărată independenţă financiară, bugetul UE fiind „modernizat şi majorat în mod semnificativ, susţinut de resurse proprii”. Avem o Uniune mai solidă ca niciodată care „îşi exprimă punctul de vedere şi acţionează concertat în schimburile comerciale şi este reprezentată de un singur loc în cele mai multe foruri internaţionale”.

Avantajul major ar fi reprezentat de o rapiditate a procesului decizional în timp ce riscul major ar fi acela al „înstrăinării acelor părţi ale societăţii care consideră că UE nu are legitimitate sau că UE a preluat prea multe competenţe de la autorităţile naţionale”.

Analizând tonul general al documentului observăm că acesta este în general unul neutru, evidenţiindu-se totuşi absenţa simpatiei Comisiei pentru Scenariul 2: Accent exclusiv pe piaţa unică. Ca şi opţiuni pozitive remarcăm atitudinea favorabilă a Comisiei Europene pentru o opţiune federalistă în zona euro prin dorinţa de a elabora un document de reflecţie pentru „aprofundarea uniunii economice şi monetare, pe baza Raportului celor cinci preşedinţi din iunie 2015”. Acesta prevedea un control mai strict asupra bugetului statelor din zona euro şi un ministru de finanţe al eurozonei.

Ce înseamnă însă pentru România? Asistăm inclusiv în documentele Comisiei Europene la oficializarea scenariului unei „Europe cu două viteze” denumit acum Scenariul 3: Cei care doresc mai mult realizează mai mult. Aparent doar un scenariu printre altele, acesta este în fapt cel mai mare risc pentru România, ca şi pentru celelalte state din Europa Centrală şi de Est. Odată oficializată această „Europă cu două viteze” toate discuţiile privind posibilitatea de a trece în categoria superioară după îndeplinirea anumitor criterii de convergenţă riscă să rămână doar la acest stadiu de bune intenţii (a se vedea situaţia aderării la zona Schengen).

Asistăm deja la o primă serie de reacţii oficiale ale autorităţilor române. Cu prilejul primirii de către Preşedintele României, domnul Klaus Iohannis, a Prim-ministrului Republicii Malta, domnul Joseph Muscat (1 martie 2017), preşedintele României a respins cu fermitate acest scenariu.

„Preşedintele României s-a poziţionat ferm împotriva ideilor vehiculate în ultimul timp cu privire la o Europă cu mai multe viteze - o Uniune a cercurilor concentrice. În opinia sa, asemenea formule de reconfigurare a Uniunii ar putea conduce la dezintegrarea proiectului european. Şeful statului a subliniat că România se pronunţă pentru o Europă puternică, consolidată, unitară şi incluzivă.”.

O atitudine similară s-a remarcat şi cu prilejul întrevederii premierului Sorin Grindeanu cu premierul Republicii Malta, Joseph Muscat (1 martie 2017).

„În ceea ce priveşte dezbaterea referitoare la viitorul Uniunii, a fost subliniat interesul comun pentru implicarea activă în susţinerea unei Uniuni consolidate, bazată pe coeziune, solidaritate şi în spiritul valorilor fundamentale. Partea română a menţionat necesitatea unei abordări inclusive, în format de dialog deschis participării tuturor statelor membre.”

Riscăm să asistăm la o golire de conţinut a acestor formule multilaterale, fapt care trebuie să ducă la sporirea eforturilor din partea tuturor actorilor sociali de a căpăta o voce în concertul european şi de a sublinia avantajele pe care orice nouă formulă europeană o are prin includerea României. Relaţiile bilaterale vor trebui de asemenea dezvoltate, ca o poliţă de asigurare suplimentară în această nouă Europă. Viitorul se anunţă a fi unul plin de provocări/oportunităţi dar trebuie să fim pregătiţi să le folosim întrucât oportunităţile îi favorizează pe cei îndrăzneţi (Fortes fortuna adiuvat).

Opinia exprimată aparţine exclusiv autorului şi nu implică în niciun fel instituţiile la care acesta colaborează.