Un sfat pentru dl. Stelian Tănase

Dacă ar fi luat decizia de a fi transmisă live conferinţa de presă de miercuri în cursul căreia a prezentat dezastruoasa situaţie financiară a Televiziunii Române, l-aş fi aplaudat fără rezerve pe dl. Stelian Tănase.

Dar chiar şi aşa, nu pot să nu observ că directorul interimar al SRTV este primul dintre cei ce s-au perindat la conducerea instituţiei de când aceasta a început să se confrunte cu probleme financiare din ce în ce mai grave, care a avut curajul să prezinte opiniei publice cifre şi fapte concrete. Predecesorii săi s-au lăudat că o vor face, dar nu au făcut-o. Sper că dl. Tănase a trecut la fapte nu doar fiindcă e aproape sigur că foarte curând va fi liber de contract.

În esenţă, e vorba despre o încrengătură de elemente ostile, de la o legislaţie învechită, anacronică, ce reglementează funcţionarea serviciului public de televiziune, deloc în concordanţă cu alte acte normative din ce în ce mai restrictive, şi managementul defectuos, dacă nu chiar fraudulos ce s-a exercitat în voie din anul 2005 încoace. Dl. Tănase a procedat relativ prudent, nu a rostit numele managerilor presupus vinovaţi, instituţiile Statului sunt cele chemate să facă asta, ci a prezentat doar perioade, etape, în spatele cărora nu e însă deloc greu să descoperi persoane şi personaje.

Unii dintre foştii preşedinţi-directori generali ai TVR din perioada 2005-2013 s-au dat complet la fund (cazul d-lui Alexandru Sassu) ori s-au refugiat în funcţii minuscule prin străinătate (cazul d-lui Elwis Săftoiu, despre care aflu că şi-ar face de lucru pe la Milano ca bibliotecar). Alţii fac filme şi culeg laurii organizării de festivaluri cinematografice (aşa e dl. Tudor Giurgiu) ori scriu comentarii politice în prestigioase reviste girate de intelectuali respectabili (dl. Alexandru Lăzescu). Din câte am reuşit să aflu parcurgând relatările de presă despre conferinţa de presă de miercuri, dl. Stelian Tănase a mers chiar mai departe, transmiţând către ANAF acte contabile, dosare care e de sperat că nu vor fi lăsate să zacă cu anii, ci vor fi cu maximă operativitate analizate, urmând să fie dispuse măsuri în consecinţă.

Dl. Tănase a mai făcut un pas şi a mai spus un lucru pe care niciun alt şef al TVR nu a avut până acum curajul să îl facă public. Şi anume că situaţia instituţiei din Calea Dorobanţilor nr. 191 e atât de complicată încât niciun plan de redresare nu poate fi eficient. Şi că unica soluţie ca SRTV să iasă cât de cât la liman constă într-o amnistie fiscală, asta însemnând ştergerea datoriei considerabile pe care aceasta o are faţă de bugetul de stat.

Nu ştiu în ce măsură Ministerul Finanţelor şi Guvernul în ansamblul lui agreează propunerea d-lui Stelian Tănase. Nu îmi este clar nici dacă punerea în practică a unei asemenea hotărâri contravine sau nu legislaţiei Uniunii Europene. De un lucru sunt însă sigur. O astfel de decizie nu va fi deloc pe placul contribuabililor români care nu sunt atât de naivi încât să nu ştie că banii lipsă la socoteală tot vor trebui recuperaţi de undeva. Iar acel undeva înseamnă portofelul lor. Căci bugetul de stat nu mai prea poate suporta pierderi.

Problema e că respectivul contribuabil nu e defel dornic să suporte această nouă povară fiscală. Şi aceasta şi fiindcă de 24 de ani încoace, serviciul public de televiziune i-a părut tot mai străin, tot mai puţin conform intereselor lui, din ce în ce mai aservit politic, tot mai neprietenos. Adică tot mai puţin public. Nu întotdeauna în mod justificat. Vinilor reale li s-au asociat inabilităţile de comunicare, de PR, cum se spune, ale instituţiei, declaraţiile iresponsabile ale unora dintre şefii ei (aici nici dl. Stelian Tănase nu face excepţie), atacurile interesate ale unor televiziuni comerciale concurente.

Nimeni din Televiziunea publică nu a ştiut ori nu a vrut să explice clar ce e cu pretinsa triplă finanţare. Nimeni din TVR nu i-a lămurit plătitorului de abonament prin efectul legii ce se întâmplă cu banii săi şi cât de puţin din oricum minuscula sumă achitată odată cu factura de energie electrică ajunge în conturile instituţiei din Calea Dorobanţi. Niciun şef mai mare sau mai mic nu a ieşit vreodată pe post să explice că banii plătiţi cabliştilor nu au nimic în comun cu bugetul TVR. Şi lista acestor deficienţe de comunicare ar putea continua. Pare aproape nesfârşită.

O regretată prietenă, excelenta jurnalistă Magdalena Boiangiu, îi numea pe cei ce postează tot felul de comentarii, adesea aberante pe marginea unor articole de presă, hiperactivi. Îmi spunea că a le citi e curată pierdere de vreme. Mi-am pierdut totuşi ieri vremea parcurgând ceea ce au scris cititorii după lectura articolelor de presă despre conferinţa de presă de miercuri a d-lui Stelian Tănase. L-aş invita şi pe domnia-sa să o facă. Îl asigur că se va îngrozi. Dincolo de exagerări, de limbajul cam piperat, de lucrurile câteodată deplasate ce au scăpat „moderării“, răzbate ostilitatea telespectatorilor faţă de TVR. O ostilitate născută câteodată din chiar lipsa de informare a acestora faţă de realităţile şi specificul activităţilor din instituţia pe care o conduce dl. Tănase.

Aşa că, indiferent dacă va obţine iertarea fiscală la care aspiră şi care ar putea-o salva, s-ar cuveni ca TVR să pună la punct de urgenţă o strategie de reîmprietenire cu telespectatorii săi. Îndrăznesc să îl sfătuiesc pe dl. Stelian Tănase să se gândească la aceasta. O televiziune fără telespectatori nu face doi bani.