Un lego teatral

FOTO Maria Ştefănescu

Mi se pare perfect justificată sau justificabilă decizia directorului Lucian Sabados de a-l invita pe regizorul Radu Afrim să monteze spectacolul cu care se redeschide, după renovare, Teatrul Maria Filotti. Afrim fiind, alături de Victor-Ioan Frunză, directorul de scenă care, în vremea beneficului directorat al d-nei Veronica Dobrin, a conferit o mare strălucire Teatrului din Brăila.

Dacă ar fi să ne amintim doar spectacole precum Plaja, Adam Geist sau Omul-pernă, montări nu doar de excepţie, ci a căror estetică neconvenţională a provocat reacţii de adversitate din partea autorităţilor locale rămase necondiţionat, în acte, în cuget şi simţiri, tot roşii, dar şi impresionante solidarizări cu artiştii din partea publicului tânăr şi tot ar fi suficient spre a fi validată decizia directorială.

La fel de firească este şi hotărârea ca spectacolul de deschidere să fie unul despre Brăila. Nu neapărat din perspectiva dorinţei, din păcate neîmplinite, ca acest mitic Porto franco să fi devenit Capitală culturală europeană în 2021, cât pentru faptul că Brăila are şi azi poezia ei, istoriile ei necunoscute, valori culturale care contează nu doar la nivel naţional, ci şi internaţional. Valori ce rezonează profund în actualitate. Normal era şi ca acest spectacol marcând marea, aşteptata redeschidere să acorde partea leului publicului tânăr. Unul constant care, aşa după cum spuneam şi câteva rânduri mai sus, s-a dovedit prin ani un aliat de nădejde al artiştilor. Să ne reamintim apoi că regizorul noii premiere nu s-a mulţumit, cu ocazia trecerilor lui anterioare prin Teatrul brăilean, să-i poftească pe tineri în sală, ci i-a adus pe scenă. I-ai transformat în colaboratori, aşa cum au stat bunăoară lucrurile în Omul-Pernă.

Numai că, deşi în Brăila, s-a născut Mihail Sebastian, un asemenea text, din păcate, nu există. Sau nu exista încă. Drept pentru care l-a scris chiar Radu Afrim, prezentându-l nu neapărat drept piesă de teatru, ci ca scenariu dramatic. Un docu-fiction inocent, cum el însuşi îl caracterizează. Care - sunt convins - s-a zămislit în liniştea camerei de lucru a regizorului, însă a dobândit forma definitivă, după modelul a ceea ce numim les écrivains du plateau, în cursul repetiţiilor.

FOTO Maria Ştefănescu

Radu Afrim nu este la prima experienţă de acest gen, începutul a fost făcut în anul 2014 când a montat Castingul dracului la Trupa Tompa Miklỏs a Naţionalul târgu-mureşean, continuarea venind firesc în 2016, odată cu spectacolul Detalii naive total lipsite de profunzime din viaţa şi moartea unor spectatori de la Teatrul Maghiar de Stat Csiky Gergely din Timişoara.

Despre ce e vorba de fapt în montarea brăileană? Un regizor niţeluş ratat, excesiv de prieten cu băutura şi niţel cam fanfaron (a cunoscut-o bine pe Ana, cum care Ana, Ana Aslan!), jucat foarte bine de talentatul Alin Florea şi asistenta lui (Narcisa Novac) au un proiect intitulat- cum altfel decât în limba engleză? - Suntrack. Proiectul are totuşi şi un titlu românesc - În căutarea sunetului pierdut într-un oraş cu soare. Totul porneşte de la ideea că viaţa culturală a Brăilei nu a început şi nu s-a terminat odată cu mult exploatată jelanie pe tema Lirei. Că această viaţă a avut un trecut, are şi un prezent, micul epilog lăsându-ne să credem că viitorul va fi ceva mai problematic.

Regizorul organizează un casting la care participă câţiva tineri talentaţi- Irina Anghel, Mihai Jalbă, Andrei Moraru, Doru Ciutacu, Florin Stan, lor alăturându-li-se actriţa cu diplomă Corina Georgiana Borş. Respectivii cântă, dansează, se iau la harţă, cred că se îndrăgostesc, vorbesc despre Mihail Sebastian şi complicata lui relaţie cu Camil Petrescu, despre Panait Istrati şi Ilarie Voronca, despre George Grigoriu, despre Nicu Alifantis, despre Ana Aslan, chiar şi despre Yanis Xenakis. Dansează în spectacol Alexandra Grosu şi Andreea Teodora Grosu. Unul dintre adolescenţi recită o sensibilă poezie scrisă de Mihu Dragomir şi uite aşa lumea află că respectivul nu a fost doar un poet proletcultist demult uitat, ci şi un bun poet liric. Apar pe scenă şi ne cântă Nadejdea Isac şi Nigeri Caramnlî.  Dar şi actorul Valentin Terente. Afirmând caracterul multi-etnic şi multi-cultural al Brăilei. Aşa cum o fac, graţie unor secvenţe filmate ascunse în memoria unui laptop, şi Cristi Stata (dans bulgăresc, Gheorghe Iordan (fluier), Vasile Venin (Balada şarpelui), Godino (pian), Liviu (manele), Valeria Ursan (Povestea Stanbul) copii din Lacu Dulce. Filmările sunt făcute de Radu Afrim, de Alin Florea şi de Florin Stan, integrate unui concept video datorat lui Mihai Matei şi scenografiei Irinei Moscu.

FOTO Maria Ştefănescu

Se alătură totul bucată cu bucată, poate că supra-numerar şi, adesea, pe un firicel de dramaturgie, uneori gata-gata să se rupă. Povestea se lungeşte excesiv şi devine previzibilă. Chiar oboseşte. Urmărind spectacolul mi-am reamintit adagio-ul horaţian Est modus in rebus. Şi deşi sunt sigur, le-am intuit, le-am enumerat mai sus, că există suficiente argumente în favoarea unui astfel de spectacol, parcă-parcă aş fi preferat o montare cu o piesă ca la carte, montare semnată tot de Radu Afrim. Un spectacol în care să-i revăd pe mai mulţi dintre talentaţii actori ai Teatrului Maria Filotti din Brăila.

Teatrul Maria Filotti din Brăila - SUNTRACK (În căutarea sunetului pierdut într-un oraş cu soare)

Regia şi scenariul - Radu Afrim
Scenografia - Irina Moscu
Video - Mihai Matei

Cu - Alin Florea, Narcisa Novac, Corina Georgiana Borş, Valentin Terente, Irina Anghel, Mihai Jalbă, Andrei Moraru, Doru Ciutacu, Florin Stan, Nadejdea Isac, Nigeri Caramnlî, Alexandra Grosu şi Andreea Teodora Colţ. In secvenţele video apar Cristi Stata, Gheorghe Iordan, Vasile Venin, Godino, Liviu, Valeria Ursan, copii din Lacu Dulce

Data premierei 19 septembrie 2016