Un „băiat“ a fost condamnat

0
0

În sfârşit, a venit şi ziua mult aşteptată, ziua deciziei în „cazul Dragnea“. Acesta este într-adevăr un „caz“ şi o sursă constantă de necaz. Liviu Dragnea intră în clasa „băieţilor deştepţi“, fiind cel mai „deştept“ dintre aceştia.

Între altele, a promovat echitabil şi dreptul de a intra în viaţa politică a complementarelor lui, adică a „fetiţelor isteţe“, între care Vasilica, Olguţa, Carmen şi Gabriela (Firea-Firuţa) au şi plete pe umeri, dar şi coroane aurifere pe cap. Ca nişte mame protectoare, dânsele asociază recenta condamnare a lui Liviu Dragnea cu ideea de „sânge“, specifică unei răstigniri. Un „sânge politic“, zice inspirată doamna Firea, o „sângerare“ şi în fiinţa lui Liviu Dragnea, dar şi în fiinţa PSD-ului, completează Olguţa Vasilescu. Mai trebuie doar doi-trei paşi (sau doi şi jumătate) ca să ajungem până pe muntele Golgota (Carpaţii fiind deja „crucificaţi“).

Răspunsurile date de către diverşi membrii ai PSD, la întrebările jurnaliştilor privitoare la recenta decizie, ar merita o investigaţie sociologică, dar nu una făcută de pseudo-sociologul Marius Pieleanu, care şi-a vândut deja „pielea“ Celui Întunecat, crezând că acesta din urmă ne-ar aduce Lumina. În mare, deci de la distanţă, răspunsurile intră în două categorii, intersectate. Unii recurg la nişte clişee penibile, prin care îşi declară solidaritatea deplină cu Şeful cel Mare, aşa cum făceau comuniştii de pe vremuri cu Tovarăşul. Alţii - mai puţini - rămân prudenţi şi amână răspunsul, recurgând la „şedinţa de mâine“, în care se va analiza, se va vedea, se va lua o hotărâre. Dar, şi unii şi alţii recurg la un argument juridic-forte, care este faimoasa „prezumţie de nevinovăţie. Ne-am mai referit la acest concept juridic, care este greşit interpretat, mai ales de cei ce cad „sub incidenţa lui“.

În acest sens, credem şi noi că „mişcările străzii“ nu se vor linişti (chiar paşnice fiind ele), ci vor câştiga în amploare, pentru a salva România de la o dictatură virtuală, care se tot pregăteşte în taină.

La nivelul simţului comun şi al Bunului simţ, oricare om îşi zice şi zice: dacă a ajuns să fie condamnat, fie chiar şi în prima instanţă, înseamnă că ceva nu este în regulă, pentru că „De unde nu este foc, nu iese fum“. Aceasta este o judecată morală, care ar putea să fie corectă în cele mai multe situaţii, dar în unele, mai puţine, să nu se adeverească. Rămânem atunci la conceptul juridic, care se numeşte „prezumţie de nevinovăţie“. În această expresie juridică, termenul de bază este acela de „prezumţie“. Putem lua orice Dicţionar - român sau străin -, pentru a vedea care este sensul acestui cuvânt, respectiv care sunt sinonimele lui. În esenţă, „prezumţia“ este o „presupunere“, o „bănuială“, o „ipoteză“, care s-ar putea să fie adevărată,  dar ar putea să fie şi falsă. În miezul acestor cuvinte sinonime stă cuvântul “POATE“. De la marele Sextus Empiricus încoace, cuvântul (sau conceptul) POATE este asociat cu două alternative: POATE CĂ DA şi POATE CĂ NU. Ceea ce înseamnă că “Prezumţia de nevinovăţie“ implică logic şi prin opoziţie, prezumţia inversă, adică PREZUMŢIA DE VINOVĂŢIE. Şi numai ultima decizie, numită „definitivă“ va hotărî dacă inculpatul este vinovat sau nevinovat. Deci invocarea „prezumţiei  de nevinovăţie“ în cazul lui Liviu Dragnea (ca şi în toate celelalte cazuri) este nesemnificativă, este sterilă şi retorică.

Nu putem estima care a fost contribuţia „mişcărilor străzii“ în luarea deciziei de condamnare a „băiatului deştept“ Liviu Dragnea. Oricum, cei doi judecători (nu şi al treilea, strănepotul lui Iuda Iscariotul) au putut vedea susţinerea populară a demersului lor. Într-un articol-fulger, Liviu Avram atrage atenţia că această condamnare poate avea un „efect invers“, adică îi poate determina pe Liviu Dragnea „şi ai lui“ (cum zicea Klaus Johannis) „să facă totul“ - cum se spunea pe vremuri -, adică să facă orice, pentru a-l salva pe Şef şi „gaşca“ lui, devenită o „hidră“ cu nu se ştie câte tentacule (şi tentative). Ne putem aminti aici de mitul creştin al Genezei. Făcând toate cele ale Cerului şi Pământului, ca o încoronare a operei Lui, Dumnezeu i-a făcut pe Adam şi Eva (El şi Ea). Le-a fixat doar interdicţia de a muşca din Mărul central, al Raiului. Îndemnaţi de Şarpe, ei au încălcat interdicţia, încât Dumnezeu i-a pedepsit, alungându-i din Rai. Acest mit a fost interpretat „în fel şi chip“, iar Hegel se referă la el (ca şi Lucian Blaga, în cultura noastră). Hegel face observaţia că după ce au fost blestemaţi, atenţia lui Adam şi a Evei s-a îndreptat spre propriul lor corp şi au observat că sunt goi. Atunci i-a încercat pentru prima dată sentimentul de ruşine, încât şi-au acoperit trupurile în zona lor erotică, a sexelor. Hegel afirmă că sentimentul de RUŞINE este cel care desparte ireversibil mediul uman de mediul animalier. Or, Liviu Dragnea „şi ai lui“ sunt capabili de orice, întrucât sunt lipsiţi de orice sentiment de ruşine, adică sunt nişte neruşinaţi. În acest sens, credem şi noi că „mişcările străzii“ nu se vor linişti (chiar paşnice fiind ele), ci vor câştiga în amploare, pentru a salva România de la o dictatură virtuală, care se tot pregăteşte în taină, încă de la alegerea „binomului caprovarzist“ PSD-ALDE în fruntea ţării.

Unde sunt cei care participă la „mişcările străzii“ sau cei care, scârbiţi de orice politică, rămân dezamăgiţi şi tăcuţi acasă!? Unde este întreaga Românie, respectiv România unită!?

Putem rezuma sintetic doar câteva elemente din strategia generală a actualei Puteri: 1) Ea a recurs la un „binom“(PSD-ALDE) pe care l-am numit „capro-varzist“, încercând să împace, cum zic românii „sula cu prefectura“. Călin Popescu Tăriceanu comentează scurt şi vag recenta condamnare a confratelui lui, întrucât stă la pândă ca să vadă ce şi cum mai poate valorifica datele istoriei. 2) Promovarea femeilor este un imperativ general, dar nu este imperativă promovarea unor „fetiţe isteţe“, crescute în vecinătatea ta, sau colaboratoare la diverse afaceri anterioare. Oricum, nu femei care se încurcă în gramatică, dar se descurcă în alte domenii, dubioase. 3) Legea este deasupra tuturor, deci şi a oricui, luat în parte. A modifica Legile în funcţie de interesele unui individ sau câţiva este curată nelegiuire. Aici, să  nu uităm: prezumţia de nevinovăţie este perfect egală cu opusa ei, prezumţia de vinovăţie. 4) Nici o politică şi nici o strategie nu pot bate Simţul comun (al evidenţelor) şi Bunul simţ (profund moral, deci profund uman). Ele exclud orice formă a lipsei de ruşine, a neruşinării. Merită să continuăm sistematic această inventariere, în speranţa că ne va ajuta să descifrăm mai bine acest mecanism original.

P.S. Plecând de la Ex-ministrul Justiţiei, Florin Iordache, s-a cristalizat o axiomă strategică a PSD. În forma ei completă, ea sună aşa: „NOI facem tot ceea ce vrem, pentru că NOI putem!“. Nu este foarte clar aici care este aria semantică a lui NOI. În  cel mai bun caz, acest NOI cuprinde doar 17% din întreaga populaţia României. Unde sunt cei care participă la „mişcările străzii“ sau cei care, scârbiţi de orice politică, rămân dezamăgiţi şi tăcuţi acasă!? Unde este întreaga Românie, respectiv România unită!?

Mai multe - Opinii

Ultimele știri

adevarul de weekend jpeg anunt adevarul jpeg

Cele mai citite