Uită o carte, câştigă un om

„Uită o carte undeva” înseamnă să alegi o carte, să scrii pe ea o dedicaţie şi s-o laşi într-un loc public.

Despre campania care mi-a redat încrederea în noi, ca şi fiinţe care respiră, expiră, inspiră şi pot face faţă unei provocări frumoase. Una detaşată de interese.

Ieri s-a încheiat oficial campania internaţională „Uită o carte undeva”, care a cuprins peste 20 de ţări din toată lumea. Săptămâna trecută am coordonat cu drag această campanie alături de Olesea Savcă pentru România şi R. Moldova. Dar aceasta nu a fost o simplă campanie culturală, ci o lecţie de viaţă pentru noi toţi.

La primii 1000 de participanţi, am fost în extaz, am vrut să deschidem şampania, ne-am felicitat reciproc, am făcut poze cu zâmbete largi şi mulţumiri fără număr. La 2000, am concluzionat că aşa ceva nu s-a mai văzut, sunt rezultate excelente pentru o campanie culturală făcută cu ZERO investiţii, că e extraordinar. Nici n-am visat că se poate mai mult.

Astăzi, când pe pagina evenimentului văd 4200 participanţi şi peste 50.000 invitaţi să participe la campanie, poze din toate judeţele ţării, cu toate locurile posibile în care se pot uita cărţi, am înţeles cu adevărat ce am reuşit să facem în ultimele 7 zile.

Într-o lume în care suntem tot timpul presaţi să facem lucruri cu rezultate palpabile, garantate, cu gesturi care nu sunt niciodată dezinteresate, cu barter, cu publicitate manipulatoare şi campanii comerciale nocive, se simte acut nevoia de a face o faptă bună, dezinteresată.

Este un lucru foarte simplu, nu? „Uită o carte undeva" înseamnă să alegi o carte, să scrii pe ea o dedicaţie şi s-o laşi într-un loc public. Să-ţi asumi riscul de a pierde o carte, de a nu ajunge pe mâini bune, de a fi distrusă, sau de a face cuiva o plăcere gratuită, deosebit de frumoasă, care porneşte de undeva din adâncul sufletului tău şi ajunge până la sufletul necunoscutului care o găseşte.

Am văzut că v-a plăcut senzaţia de a uita o carte şi a uita o parte din voi, odata cu ea. V-ati simţit mai mult oameni şi mai puţin roboţi, într-o lume pervers robotizată. 

Uită o carte undeva şi mai ales succesul campaniei, reacţia presei din România şi R. Moldova, deschiderea oamenilor, mesajele scrise cu multă emoţie pe nişte coperţi albe, pozele şi poveştile cu cei care au lăsat şi au găsit carţi- toate astea m-au făcut să cred din nou în voi, în noi toţi, în viitorul nostru care parcă s-a mai luminat un pic. 

Iar o campanie culturală care ne redă încrederea în noi şi se bazează pe cateva mii de fapte bune nu se poate încheia într-o săptămână. 

Nu, campania „Uită o carte undeva” CONTINUĂ!

Va mulţumesc, cititori uituci de pretutindeni.

#uitaocarteundeva