Ucraina în război. Starea de fapt
0S-a scris mult, enorm despre războiul de agresiune, pe scară largă, al Rusiei în Ucraina. Totuși o evaluare la zi după ultimele evenimente care marcau o preluare a inițiativei de către Rusia lui Putin, înaintea pretinselor alegeri prezidențiale, nu a apărut, în format comprehensiv.
Mai ales când autorii analizei sunt unii dintre cei mai prestigioși și cunoscători analiști militari și politici ai lumii. Am profitat de prezența la Forumul de Securitate de la Kiev pentru a aduce împreună, integrate, evaluările Șefului Comitetului Militar al NATO, Rob Bauer, ale colonelului ucrainean Andryi Biletski, comandantul brigăzii de asalt numărul trei de la Avdiivka, aflat pe front, în linia întâi, a analistului militar britanic James Sherr și diplomatului cu cea mai lungă carieră în Departamentul de Stat, Dan Fried.
Realiștii, nu pesimiștii câștigă războiul
Amiralul Rob Bauer a condus prima delegație militară a NATO de după începutul războiului la Kiev, el fiind și primul șef al Comitetului Militar NATO prezent la Kiev. După o noapte petrecută în buncăr, în adăpost, la cel mai puternic atac asupra Kievului din ultima perioadă, persoana cu cea mai înaltă funcție militară în NATO a promis ucrainenilor că Suedia nu va fi singurul stat cu drapelul în culorile galben-albastru al cărui steag s-a ridicat la NATO.
Amiralul NATO susține că Putin nu și-a atins nici un obiectiv strategic. Trupele ruse nu știu pentru ce luptă. Ucraineni luptă pentru națiune, pentru dreptul la existență, pentru identitate. Au schimbat războiul prin inventivitate, prin utilizarea directă, în proiecte elaborate ad hoc pentru că era nevoie de ele, inteligența artificială și dronele, adaptându-se realității și creând modul de luptă al secolului 21. Putin a atacat de frică. De frica de democrație și de o Ucraină care să reușească la porțile Rusiei sale, care putea să-și dorească să copieze modelul. De aceea autocrația se strânge în Rusia.
Ucraina este astăzi în suferință, dar nu este o victimă, și nici nu a fost înfrântă. A rămas un stat suveran. Lumea vede asta, iar Rusia știe. Nu e o luptă ușoară, poate lumea a fost optimistă în 2022. Să nu fim pesimiști excesiv în 2024. Pesimismul nu câștigă războaie. Sunt toate elementele prezente ca Ucraina să câștige războiul și să-și atingă toate obiectivele. Numai faptul că 31 rachete hipersonice au atacat Kievul noaptea de joi spre vineri 21/22 martie și toate au fost interceptate este un semnal care trebuie să fie îngrijorător pentru Putin. Asta contează.
Ucraina are nevoie de mai mult sprijin. Și are nevoie acum. Timpul nu se numără la Kiev în zile, ci în vieți pierdute. În Europa o săptămână e o săptămână. În Ucraina se numără o mamă, un copil, un prieten, vecinii morți. Nu trebuie întrebată Ucraina când se va termina războiul, ci trebuie să ne întrebăm cu toții ce-l face pe Putin să poată continua. Dacă Putin câștigă, va zgâlțîi lumea și stabilitatea zilei de astăzi și de mâine. Democrația nu e perfectă nicăieri, în formele în care este aplicată, nu este perfectă nici ca sistem. Dar merită să ne riscăm cu toții viața pentru ea. Fără alegere, fără libertate, ce ne mai rămâne? Cum să ne creștem copiii într-o lume fără libertate?
Putin nu a probat abilitățile armatei sale ca să poarte un război de manevre cum și-ar dori. De aceea caută artileria și o utilizează excesiv, așa cum o face, pe front și în spatele frontului, în profunzime. Noi nu facem la fel: tragem o lovitură țintită, care vizează ceea ce am planificat să distrugem, să scoatem din luptă, nu tragem 500 de rachete aiurea, care ucid civili și distrug infrastructura care menține viața. Dar aici, în cazul Rusiei, când diferența puterii de foc este prea mare, cantitatea devine calitate. Asta am văzut în ultimele luni.
Trebuie să dezvoltăm mai multe relații cu industria. Nu e industrie de comandă, ci una democratică, de piață. Trebuie să producă mai mult. Dar nu numai azi. E târziu, suficient de târziu, deci trebuie să ne grăbim. Băncile nu pot finanța azi dezvoltările și proiectele militare, nu au voie. Trebuie să eliminăm legile care blochează finanțarea armatei și producției industriale. Industria și noi toți am fost obișnuiți să gândim că securitatea e un dat. Acum lumea s-a schimbat. Sunt distruse afacerile. E bine ca toți să investească azi în industria de apărare ca să nu ajungem acolo.
Bauer a mai amintit că, pentru vaccinuri, s-au pus bani enormi pe masă de către guverne. Așa am înfrântă pandemia. Iar industria a produs. Azi și noi trebuie să facem la fel pentru zona militară, de apărare. Apoi mai trebuie noi soldați. De aceea e cazul de mobilizare și formare, e vorba despre oameni, de sprijinul societății, e responsabilitatea tuturor. E responsabilitatea nu numai a Armatei, nu numai a oficialilor, ci a societății în întregimea sa. Trebuie convinși oamenii. Sunt avansuri, sunt mișcări pozitive, dar trebuie reziliență și sustenabilitatea acțiunilor actuale ale Ucrainei în linia întâi și în spatele frontului, deopotrivă.
Pe linia frontului e nevoie de de toate
Colonelul Andriy Biletskyi, comandantul Brigăzii a treia de asalt a Forțelor Terestre ale Forțelor Armate ale Ucrainei a fost cât de specific a putut fi în condițiile aflări pe front în linia întâi. După ce a luptat în Avdiivka apărarea, apoi misiunile de avans care să permită retragerea trupelor, poate să spună fără dubii că situația e complexă. Ucraina se confruntă cu provocări pe care nu le-am văzut cu toții nici atunci când a fost înfrânt inamicul la Kiev sau oamenii săi s-au confruntat cu Wagnerul lui Prigojin, la Bahmut. Actuala campanie e cea mai dificilă.
Există o întreagă dezbatere dacă Avdiivka ar fi putut să fie menținut cu forțele și resursele pe care le aveau trupele ucrainene atunci. Da, era posibil, dacă erau îndeplinite două condiții: exista componenta aeriană și dacă trupele ucrainene puteau să contracareze și să facă față terorismul artileriei ruse. Nu e vorba doar despre muniție, ci de numărul de guri de tun pe kilometru. Cantitatea devine calitate. Lupta contra-baterii, unde ucrainenii aveau un plus, a fost limitată de balanța puterii de foc de 7:1 în favoarea rușilor. Acoperirea aeriană și artileria sunt astăzi cuiul confruntării.
Colonelul ucrainean consideră că trupele sale au reușit să stopeze forțele ruse, că s-a stabilizat situația la linia de contact, și că acesta este un fapt împlinit. A costat mult, raportul pierderilor fiind însă de 1:10 între ucrainenii în apărare și în retragere și rușii în ofensivă, descoperiți. 2024 are nevoie să acopere 3 teme cheie: Ucraina să-și facă temele, să existe o lege viabilă de mobilizare, cu voluntari și profesioniști, dar și conscripți, care ajută enorm dacă sunt conduși de ofițeri serioși și sunt bine antrenați.
Apoi de la parteneri, ucrainenii așteaptă ca armata ucraineană să primească armele și muniția de care e nevoie. Prioritățile, din ce trebuie mai mult? Tot! din toate cele. Pe linia întâi nu e nevoie de o anumită armă, ci de toate. E situație multifațetată, și ai nevoie de tot: comunicații, radio, război electronic, armament, muniție, de tot pentru toate componentele. Dar, în cea mai mare măsură, trebuie muniție și capabilități anti-aeriane pentru a ataca supremația aeriană rusă. Asta e cel mai important.
Rusia și Occidentul trăiesc în lumi cognitive diferite. Există riscul calculului greșit al Rusiei
James Sherr este Senior Fellow la Institutul Estonian de Politică Externă al Centrului Internațional pentru Apărare și Securitate, un bun și vechi prieten format la Chatham House, Londra. El a avertizat asupra perspectivelor extinderii războiului și amplificării la dimensiunea unui război mondial între Rusia și Occident. Nu numai pentru că cele două părți au interese fundamentale diferite, ci și pentru că percepțiile despre celălalt sunt profund alterate de neînțelegerea gândirii adversarului. Rusia și Occidentul trăiesc în lumi cognitive diferite.
Pentru Rusia, e vorba despre controlul miezului Imperiului său, pe care îl reprezintă Ucraina. Așa gândește Putin, în acest cadru vede el realitatea. Mai mult, acest perimetru al apărării și spațiului propriu nu e la frontiera NATO, trece pe teritoriul Aliat, și e și civilizațional. Lumea rusă merge până la frontiera NATO la momentul Războiului Rece. Cu Estul Europei inclus la nivelul pretențiilor sale. Rezultă din pseudo-acordurile, în fapt ultimatumurile lui Lavrov din decembrie 2021. Singura problemă a fost corelarea forțelor ruse, la un moment potrivit, pentru a obține ceea ce vrea. Acum i s-a părut lui Putin că poate stopa căderea Ucrainei în Vest.
Interesele primordiale, așa cum și le definește Rusia lui Putin, sunt afectate de existența și independența Ucrainei. Apariția Ucrainei la sfârșitul Războiului Rece a fost văzută ca un proiect occidental și anti-rus. Pierderea Ucrainei din Occident ca un tot ar fi o lovitură puternică. Iar Putin merge după zisele lui von Clausevitz: când inamicul e în retragere, trebuie să avansezi. Deci Rusia nu se va opri! În plus, tot de la Clausevitz, Putin și Rusia au învățat că trebuie să impui voința față de un oponent. Occidentul privește puterea în capabilități materiale, Rusia include și voința, și pasiunea, și mai ales forța de a accepta sacrificiul, de a fi gata să moară pentru obiectivele sale – această mentalitate e foarte puternică în Rusia.
Și ea testează dacă oponentul are aceeași putere morală, capacitate de risc și sacrificiu. Dacă nu, nu merită respect. Aici suntem cu Occidentul. Noi mergem în orice moment pe direcția să diminuăm tensiunea, să dezescaladăm, să evităm confruntarea. Așa aducem tot mai probabil războiul de realitate. Mobilizarea economiei, psihologia și militarizarea din Rusia au creat o dinamică ce va fi foarte greu să fie inversată. E un impuls să meargă înainte. Cu sau fără Putin. De aici și concluzia că, dacă Ucraina pierde războiul iar Occidentul stă deoparte, pericolul unui război mai larg crește substanțial.
Pe de altă parte, dacă recunoaștem azi și începem să reacționăm prea târziu, ar putea începe un război dintr-un calcul greșit al Rusiei, pentru perioada anterioară cea a indeciziei, citită ca atare de Putin. Calcului greșit s-a vădit deja, atunci când a evaluat Rusia în februarie 2022 încrederea, puterea și coeziunea Occidentului. Dar acum e destul de târziu să ne mai întoarcem și nimeni nu poate miza pe ceea ce ar fi învățat Rusia lui Putin acum doi ani. În principiu, trebuie să considerăm că vom reuși mult mai greu să prevenim războiul de mâine între Rusia și Occident. Pentru că nu am reacționat decisiv la timp și nu am oprit cu deplină forță Rusia în Ucraina.
Dacă nu respingem azi Rusia astăzi pas cu pas, mâine vom avea o Chină care ne va mătura pe toți
Pe de altă parte, Ambasadorul Daniel Fried, Distinguished Fellow, Atlantic Council, și U.S. Assistant Secretary of State pentru afaceri europene și euro-asiatic (2005-09) a făcut o evaluare și mai pesimistă. El susține că Rusia produce mai multe arme decât ne-am fi așteptat. Inclusiv rachete care lovesc orașele ucrainene. Fried vine și reconfirmă faptul că vom avea un război lung cu Rusia lui Putin, chiar și după Putin.
Că vorbim despre îndiguire sau alt tip de politică față de Rusia lui Putin, nu trebuie să revenim la business as usual cu Rusia, ar fi cea mai mare greșeală azi. Acum ne confruntăm de eșecurile în abordarea Rusiei din trecut și nu numai americanii, dar și europnii occidentali realizează că polonezii, balticii, românii și ucrainenii aveau dreptate. Dar această constatare are loc acum, când Congresul American este o problemă pentru finanțarea apărării Ucrainei.
Astfel, din motive politice interne și la șantajul unei minorități MAGA din Congres care controlează majoritatea republicană moderată și pro-Ucraina, Occidentul în întregimea sa nu poate să se miște atât de repede precum ar fi nevoie, acum când e nevoie de arme pentru război, de muniție inteligentă, de suma de capabilități blocate prin nesupunerea la vot a legii bipartizane votate în Senat. Creșterea sancțiunilor la adresa Rusiei și întărirea aplicării lor e drumul corect care poate întări o situație de descurajare credibilă a Rusiei fără implicarea în război a Occidentului.
Dar pentru asta, trebuie să ne asumăm cu toții responsabilitatea, americani și europeni, democrați din întreaga lume, deopotrivă, și să respingem Rusia pas cu pas. Să respingem logica celor care spun că abia problema Chinei e corectă. Nu. și Rusia e o problemă. Ba mai mult, dacă nu respingem Rusia astăzi pas cu pas, mâine vom avea o Chină care ne va mătura pe toți.
Se încarcă comentariile...
