Trei mituri false legate de fondurile europene
0Circulă în spaţiul public câteva chestiuni false legate de fondurile europene, chestiuni care au ajuns să fie catalogate ca adevăruri. Cu ajutorul datelor o să încerc să demitizez aceste mituri false.
1. România a dat mai mulţi bani la bugetul UE decât a primit.
De câte ori nu ai auzit acest lucru? Se trezesc fel şi fel de analişti obscuri sau politicieni cu un mesaj anti-european si ultra-naţionalist să vorbească despre cât de nociv e faptul că suntem membri UE şi despre faptul ca UE ne suge de bani.
România a primit 29,8 miliarde de euro de la Uniunea Europeană, până la data de 31 martie 2015, potrivit datelor publicate de Ministerul Finanţelor Publice. Contribuţia României la bugetul Uniunii Europene a fost de aproximativ 11,3 miliarde euro, aşadar soldul este pozitiv, în valoare de 18,5 miliarde euro.
2. România e performantă în ultimii ani în absorbţia fondurilor europene.
Guvernanţii se laudă cu absorbţia de fonduri şi cu mulţi bani atraşi de la Comisie. Am scris în martie (Bruxelles vs Bucureşti: o politică, două viziuni) despre creşterea absorbţiei de la 15% în 2012 la aproape 52% în ianuarie 2015 nu este în totalitate datorată d-lui Teodorovici sau domnului Ponta, ci este legată în special de presiunile de la Bruxelles. Sub îndrumarea Comisiei Europene şi, în special, datorită măsurilor dure de suspendare a fondurilor, greşelile din trecut s-au redus, autorităţile româneşti au început să fie mai atente la sugestiile Comisiei şi auditorilor de la Bruxelles. În plus, fondurile europene au fost repartizate de la început, din 2007, în mod crescător conform Programei Financiare Globale a Programului Naţional de Dezvoltare, astfel încât era de aşteptat creşterea absorbţiei spre sfârşitul perioadei de alocare. De asemenea, faptul că în 2014, Corina Creţu a fost numită Comisar European pentru Politică Regională nu putea decât să ajute autorităţile române şi în special Ministerul Fondurilor Europene în acest proces, într-un mod indirect.
Cu toate acestea, în statisticile Comisiei Europene, România figurează tot pe ultimul loc la absorbţia fondurilor europene, cu excepţia Croaţiei, care a aderat la UE recent. Bulgaria, în schimb, care acum câţiva ani era în spatele României, a devansat Cehia, Italia şi Slovacia, având în prezent circa 75% absorbţie (inclusiv prefinanţări), cu 15 puncte procentuale în faţa României. Media UE de absorbţie e de 80%, iar România are 55%. Situaţia întocmită de Comisia Europeană în tabelul de mai jos include şi sumele virate drept avans. Astfel, România ar avea o absorbţie de 60%, prea puţin însă dacă o comparăm cu orice stat membru UE.
3. E nevoie de regionalizare pentru o absorbţie bună a fondurilor europene şi pentru implementarea unor proiecte mari de infrastructură (genul de proiecte înaintate spre aprobare Comisiei şi finanţate din Planul Juncker)
Doi ani de zile-cât au durat discuţiile legate de regionalizare- s-au perindat pe la televizor sau în presă “specialişti”, “experţi” şi oameni politici care spuneau că e impetuos necesar să se facă regionalizarea pentru că altfel nu vom putea avea o absorbţie mai bună a fondurilor europene. Regionalizarea a eşuat. Ce o să se întâmple acum? Nu o sa mai putem atrage fonduri?
O planificare regională a fondurilor europene şi o mai mare putere de decizie în managementul fondurilor pentru Agenţiile de Dezvoltare Regională era de ajuns pentru perioada 2014-2020, nu era nevoie de regionalizare.
Absorbţia fondurilor europene ţine de capacitatea administrativă şi de performanţa instituţiilor şi nu de împărţirea administrativă a României.
Sunt un adept al descentralizării administrative şi fiscale şi un fan al regionalizării despre care am scris in ultimii 2 ani: “Cronologia unei regionalizări eşuate”. Însă această regionalizare/descentralizare trebuie făcută pentru o funcţionare mai eficientă a administraţiei, pentru apropierea de nevoile locale şi regionale ale administraţiei şi pentru un control direct al politicienilor aleşi şi nu doar pentru fondurile europene.
Absorbţia de fonduri europene este strâns legata de reforma instituţională din România. În ultimul articol, Polonia DA, Romania BA, am scris despre Polonia care a reuşit in ultimii douăzeci ani sa crească PIB-ul de aproape 4 ori, iar între 2009-2011 a fost singurul stat membru UE ce nu a simţit criza, având creştere economică constantă pe durata crizei. De ce? Simplu. Pentru ca a realizat reforma instituţională şi administraţia este mai performantă, pe când la noi s-au pompat bani europeni aiurea în proiecte de “reformă şi asistenţă” desfăşurate de ONG-uri clientelare unui sau altui partid.
Deci, România a primit mai mulţi bani de la UE decât a dat la bugetul Uniunii şi probabil primeam şi mai multi dacă nu furam, dacă urmăream regulile impuse de acolo, dacă scriam proiecte bune, dacă aveam o administraţie performantă şi specialişti. Cu toate că România a avut rezultate mai bune în ultimii ani în domeniul absorbţiei, tot la coada clasamentului suntem, ba chiar comparându-ne cu Bulgaria (ce a devansat ţări ca Cehia, Italia şi Slovacia şi a ajuns undeva la 80% absorbţie), rezultatele noastre sunt foarte slabe. Iar să faci regionalizare doar de dragul absorbţiei e o prostie. Procesul de negociere şi dezbaterea legată de regionalizare trebuie să dureze ani buni şi să ia în calcul toate părţile interesate (public şi privat) deoarece divizarea administrativă e un factor important pentru România, ce nu se poate realiza într-un an de zile, aşa cum dorea domnul Dragnea.
Articol publicat pe gratieluimihailescu.ro
Se încarcă comentariile...
