Teatru şi cărţi la Sibiu

În aprilie, atunci când am fost la Sibiu pentru a vedea cea de-a doua versiune a spectacolului cu Maestrul şi Margareta, nu am rezistat tentaţiei şi am folosit puţinul timp pe care îl aveam la dispoziţie până la începerea spectacolului pentru o scurtă şi rapidă plimbare pe bulevardul principal al oraşului.

Nu am ratat nici ocazia unei scurte vizite la librăria Emil Cioran, una dintre primele, dacă nu cumva chiar prima din ceea ce avea să devină lanţul librăriilor Humanitas. O librărie despre care a scris cu plăcere, cu bucurie dar şi cu emoţie rânduri de apreciere în Jurnalul său Monica Lovinescu. Sâmbăta prietenoasă, călduroasă de primăvară, îi scosese la numeroasele terase de pe bulevard pe sibieni. Ajuns la Teatru, i-am spus lui Adrian Tibu, neobositul coordonator al Serviciului de PR şi colaborator de nădejde al directorului general Constantin Chiriac, că parcă-parcă am simţit atmosfera de festival.

Mă aflu acum, de câteva zile, în oraşul care de douăzeci de ani încoace găzduieşte o importantă, o impresionantă manifestare de cultură teatrală şi nu numai, de cultură a spectacolului şi nu numai, manifestare ce se ascunde în spatele a câteva iniţiale- FITS. Pentru moment vremea nu este din calea afară de prietenoasă, întrerupe pe neaşteptate defilările fanfarelor, ale carelor alegorice, ale oamenilor pe picioroange, pune la mare încercare imobilitatea statuilor vivante, pune în pericol integritatea mai tuturor spectacolelor stradale. Pe Smiley, care a susţinut un concert de foarte bună calitate, ploaia nu l-a întrerupt. Şi nu a întrerupt nici concertul Şuie Paparude. Chestiune de noroc, chestiune de simpatie?

Foto Paul Baila

De la fereastra camerei mele din hotelul Împăratul Romanilor îi zăresc pe trecătorii purtând ecusoane de identificare pe care scrie fie oaspete, fie participant şi care au pus stăpânire pe superbul burg transilvan, făcându-l încă şi mai cosmopolit decât era, transformându-l într-un nou Babilon, dar şi pe cei aflaţi la terase, căutându-şi disperaţi adăpost în felurite interioare, atunci când sunt ameninţaţi de o nouă şi puternică rafală de ploaie.

Unii intră chiar în librăria Humanitas, ea însăşi parte a mărcii de identificare a Festivalului căci aici au loc în fiecare zi spectacolele-lectură. Spectacole-lectură care, încă de la primele ediţii ale FITS, atunci când FITS nu era încă FITS, ci doar ceea ce se numea la acea vreme Festivalul de teatru tânăr profesionist au fost gândite de Constantin Chiriac şi de neuitatul său prieten şi colaborator, prieten şi al nostru, al tuturor celor cu ceva “vechime” în calitatea de invitat, regretatul Virgil Flonda, drept componente de bază a ceea ce urma să se întâmple în fiecare început de vară la Sibiu.

Încă de atunci, de la primele ediţii, când festivalul era în căutarea propriei identităţi, creatorii lui au înţeles că el trebuie să fie obligatoriu asociat cărţii fiindcă teatru fără carte nu se poate, nu trebuie să se poată. L-au avut aproape, în calitate de sfătuitor, dar şi de coordonator al traducerilor pe poetul Mircea Ivănescu.

Nu e un secret pentru nimeni că Festivalul Internaţional de Teatru a fost unul dintre principalele argumente care a cântărit în decizia de a i se acorda Sibiului cinstea de a fi în 2007 Capitală culturală europeană. Constantin Chiriac mi-a mărturisit chiar că analiza atentă a evaluatorilor a apreciat secţiunea Spectacole-lectură, ca şi detaliul că nu a existat ediţie în care Festivalul să fie nu doar gazda unor valoroase lansări de carte, unele editate chiar la comanda Festivalului. Fapt ce evidenţiază în contextul festivalier internaţional manifestarea de la Sibiu.

Să o recunoaştem. Aşteptăm cu toţii marile spectacole din oferta din acest an a Festivalului sibian, indiferent că ele se numesc Trei surori, Divina Comedie sau Nunta. Aşteptăm să vedem sau să revedem spectacolele Naţionalului sibian. De la marele, deja clasicizatul Faust, montat în 2007 de Silviu Purcărete, adevărată creaţie de patrimoniu, la mai recentele Platonov sau Maestrul şi Margareta. Aşteptăm să vedem sau să revedem superbul Pescăruş, recent înscenat la Teatrul German de Stat din Timişoara de minunatul Yuryi Kordoskyi.

Deocamdată am văzut câteva performances, aşa cum au fost Totul e bine, în regia lui Alain Buffard, producţie a Companiei Pi: Es din Nîmes şi Continuu în coregrafia lui Sasha Walz, o producţie Sasha Sasha Walz, dar şi o creaţie ceva mai complexă care a reunit în semantica şi gramatica ei teatrul, dansul, muzica în încercarea de a da expresie unor teme de mare generozitate şi acuitate precum cea a maternităţii, a mamei pierdute şi mereu căutate, a sclaviei, a exterminării din pricina aberaţiilor istoriei (Holocaustul) ca ofense aduse vieţii însăşi. E vorba despre O piesă despre mamă şi patrie, creaţie izbutită Polski Theatre din Wroclaw, creaţie-mărturie.

Şi am văzut, fireşte, impresionanta expoziţie de costume de teatru a magnificei scenografe Doina Levintza.  

Aşteptăm deopotrivă şi conferinţele, şi dezbaterile ce urmează să fie susţinute şi moderate de inegalabilul teatrolog George Banu. Aşteptăm lansarea cărţii coordonate de Catherine Naugrette, Călătoriile sau orizontul teatrului- Omagiu lui George Banu, azi membru de onoare al Academiei Române, carte apărută în româneşte la editura Nemira. O carte-omagiu despre care, cu umoru-i binecunoscut George Banu, spune că ar fi fost inspirată din “motricitatea” lui teatrală. O motricitate generată de crezul că teatrul este mereu în altă parte, dar şi din îndoiala faţă de teatrul local. “Călătoria- scrie George Banu în paginile finale ale cărţii- satisface acest amestec de optimism şi de rezervă, propriu. ...Călătoria satsiface un apetit de extindere spaţială pentru a alimenta mersul spre tine însuţi, în calitate de subiect sau de artist. Sau, mai modest, de spectator”.

Şi tot editura Nemira ne face surpriza de a publica, chiar înainte ca volumul să apară în ediţia franceză, cartea lui Bruno Tackels Ariane Mnouchkine şi Théâtre du Soleil.

Editura Fundaţiei Culturale “Camil Petrescu” a pregătit şi ea câteva lucruri deosebite. Iubitorii de teorie teatrală au parte de o selecţie din textele teoretice ale lui Gordon Craig, un nou eveniment după ce în anii anteriori aceiaşi editori ne-au oferit o primă selecţie din scrierile lui Meyerhold. Iar în seria Eu, tu şi istoria...avem surpriza de a găsi cartea Elenei Narti O adolescenţă rusă- 1917-1922.

Vom avea parte şi de debutul în calitate de teoretician şi istoric al teatrului al regizorului Radu Alexandru Nica (Nostalgia Mitteleuropei- O istorie a Teatrului German din Sibiu).

Vor mai fi şi alte surprize. Despre ele, despre spectacole în cronicile şi sintezele viitoare. De aici sau din revistele de cultură.