„Tatăl nostru care ești în ceruri?”. Biserica anglicană condusă de Regele Charles al III-lea ar putea decide schimbarea formulării. Va fi oare folosit pronumele neutru?

Dezbaterea nu este nouă, căci de ani de zile, în spațiul UK și nu numai, se pune din ce în ce mai intens problema dacă este sau nu nevoie ca expresiile teologice și ritualurile corespunzătoare ale bisericilor creștine să  consemneze o schimbare fundamentală: nu ar mai fi cazul să se folosească genul masculin atunci când se vorbește despre Dumnezeu, ci să fie introdusă o referință neutră și, în consecință, cu un limbaj „cu mult mai modern și inclusiv” în toate ceremoniile religioase cu referințe de tip „non-gen”. Dezbaterea evoluează spre o decizie finală în urma convocării, în cadrul Bisericii Anglicane, a două comisii care au sarcina elaborării textului final al deciziei care va trebui, în această primăvară, semnată de Guvernatorul acestei Biserici, conducătorul și apărătorul săi care este Regele Charles al III-lea.

Cu certitudine, chiar dacă pare pitoresc-absurd, ar putea să fie prima decizie gravă pe care ar trebui s-o ia noul suveran, poate imediat după ceremonia în care va fi încoronat alături de Regina Camilla.

În ciuda a ceea ce poate crede multă lume care să spună că problemele lumii în care trăim și care ar trebui rezolvate de mai marii și înțelepții acestei lumi sunt cu totul și cu totul altele, este limpede că există aici o temă care se poate inflama ulterior în buna tradiție a conflictelor majore care au marcat viața Bisericilor creștine în trecut. Adică, mai pe scurt, se poate lăsa cu scandal nu numai acolo (căci asta-i privește pe britanici ) ci se poate răspândi în alte teritorii care, mai mult sau mai puțin efectiv, țin încă de Commonwealth și unde, departe de metropolă, credința în Dumnezeu chiar mai înseamnă ceva și citirea eventuală a unei noi rugăciuni „pe modelul nou” ar putea să se lase chiar cu vărsare de sânge.

Dar chiar se poate? Sigur că se poate din moment de Justin Welby, Arhiepiscopul de Canterbury (rangul cel mai înalt de prelat din Biserica Anglicană) spunea atât de convingător și de frumos credincioșilor săi de toate sexele, chiar cu sex multiplu:

„Dumnezeu nu este masculin sau feminin. Dumnezeu nu poate fi definit...Din Antichitate, creștinii recunosc faptul că Dumnezeu nu este nici masculin și nici feminin, dar diversitatea modurilor de adresare către Dumnezeu și de a-L descrie pe care o regăsim în Scripturi nu este întotdeauna reflectată în cultul nostru”.

Caz izolat și extrem? Chiar deloc deoarece, oficial, bisericile creștine din Suedia și Norvegia folosesc deja o referință neutră atunci când vorbesc despre Dumnezeu, pronumele „iel” . Și, în Suedia spre exemplu, Biserica evanghelică majoritară a decis din 2077 să-i încurajeze pe credincioșii săi să folosească o nouă formulă revoluționară: în loc de „În numele Tatălui, Fiului și Sfântului Duh”, să se spună „În numele lui Dumnezeu și al Treimii”....

Dezbaterea de acum vine în continuarea unui curent profund în favoarea recunoașterii nu numai a drepturilor comunității LGBTQ+ dar și a locului din ce în ce mai important pe care-l ocupă în societate. Mărturie sunt orientările pastorale publicate pe 11 decembrie 2018 de către Biserica Anglicană în care se consemnează ceremonii religioase speciale destinate persoanelor transgender (citiți aici definiția pentru România).: „Biserica Anglicană primește și încurajează afirmarea necondiționată a persoanelor transgender, la egalitate cu toți ceilalți, în corpul lui Christos și se bucură de diversitatea acestui corp prin care toți creștinii au fost botezați de un singur Duh”.

Ce se va întâmpla în continuare? Conform tradiției, Sinodul episcopilor Bisericii Anglicane va decide și îi va prezenta Regelui Charles III textul pe care va trebui să-l semneze. Nu este obligat s-o facă (măcar în amintirea lui Henric al VIII-lea, întemeietorul și liderul spiritual al acestei Biserici) dar așa s-a petrecut în perioada modernă.

În acest context, poate – cine știe dacă nu există și miracole – în această dezbatere se va auzi, măcar ca o simplă părere, poziția comună, complet distinctă, a bisericilor creștine din centrul și estul Europei care (măcar pe această chestiune) sunt de acord cu ce susține și Biserica ortodoxă Rusă, marcând o ruptură civilizațională și spirituală reală Est/Vest. Aveți aici poziția foarte fermă, extrem de clară și dură, exprimată de purtătorul de cuvânt al BOR. Citez din text:

Progresismul actual, părinte scelerat al ideologiei de gen, este la rândul lui un curent de veche sorginte marxist-leninistă, o formă de „terorism intelectual” care detestă iudeo-creștinismul roditor de ordine morală, autoritatea de orice tip, ierarhiile naturale și care privilegiază zgomotos marginalul și nefirescul în defavoarea centrului și a firescului, a valorilor tari, validate de experiența milenară a omenirii.

Scopul (ne)declarat? Distrugerea lumii „vechi”, dizolvarea fundamentelor societății edificate pe credință, cultură reală, rânduială, respect față de trecut și reperele lui morale & intelectuale, familie, disciplină, efort, emulație onestă și selecție axiologică.

Sensul clasic al termenului „ideologie”, apărut în modernitatea paricidă și deicidă din preajma Revoluției Franceze, indică o siluire a realității golite de orice sens spiritual, o punere a acesteia pe patul procustian al interesului de grup isteric revoluționar și o intoxicare a sferei publice prin infuzarea în spațiul acesteia a unor idei și teme esențialmente false, lipsite de contact cu realitatea „lucrurilor permanente”, cu istoria culturii universale și cu știința autentică.

Din această lucidă perspectivă, ideologia de gen, ca orice altă ideologie secretată de socialismul haotizant moral și social, este situată la polul opus adevărului. Adică la acela al minciunii”.

Îi traduce oare cineva Regelui Charles acest text plin de înțelepciunea tradiției creștine, să-l aibă înainte de a lua vreo decizie?