Ţara lui “Bingo cel viteaz” şi a lui “Poker cel iscusit”

România pregăteşte specialişti în loto, poker, bingo şi pariuri sportive. Reclama este irezistibilă. Bani din nemuncă sunt promişi la tot pasul, astfel încât este greu să-i faci faţă şi să stai deoparte când premii de sute şi chiar milioane de euro se foiesc pe sub nasul românilor. Paradoxal, românul era recunoscut ca un workaholic, disciplinat, sârguincios la locul său de muncă. Dar asta era în urmă cu peste 20 de ani.

Acum, au survenit mutaţii semnificative în mentalitate, în entuziasm şi la nivelul nervului care se face răspunzător de cheful de muncă. În paralel cu aceste transformări pseudo-antropologice, au scăzut dramatic numărul locurilor de muncă şi nivelul retribuţiei salariale. Culmea este că, indiferent de banii “încasaţi”, rezultanta este o nemulţumire majoră ilustrată fie prin “la ce bani iau nici nu merită să mă dau jos din pat” , fie prin “deşi pare mult la prima vedere, raportat la responsabilităţi şi cota de stress, este totuşi foarte puţin”. În replică, rămân tentaţiile câştigurilor fabuloase în care norocul înmulţeşte zerourile mai ceva ca drojdia cozonacul în ligheanul bunicii. Şi-atunci, omeneşte vorbind, încotro s-o ia atât de mulţi rătăciţi, tineri cu glezna moale, frustraţi mai maturi sau trădaţi în aşteptări, contestatari şi veşnic nemulţumiţi în plan profesional? Ce şi cine le poate aduce lor casa pe care şi-o doresc, maşina mult visată, yachtul şi vacanţele care le mobileaza imaginaţia? Şi nu în ultimul rând, ce le poate asigura huzurul care să-i salveze de muncă?

…“Rafa este all in”. O vedetă ca Nadal, strânge nu numai fani, dar şi parteneri în jurul mesei de poker. Reclama este de-o agresivitate burduşită de sume consistente. Un roi de împătimiţi îşi urmează idolul pe străzi, cravaşaţi de miza câştigului şi de exemplul campionului. Prea puţini au ales însă Nadal tenismenul, nu de alta, dar acolo chiar e de alergat, trebuie tras de fiare şi e nevoie de o ambiţie în care trebuie să ai jumătate din sistemul periodic al elementelor lui Mendeleev, dar în primul rând, fier. Eventual, şi fler. Un alt campion al acestui “sport”, din întâmplare chiar român, dar care a uitat să vorbească româneşte tot citind doar cărţi…de joc, ne povesteşte cum e sub mângâierea luminilor din cazinouri, cum e cu adrenalina şi cum îţi dă târcoale potul la ultima mână, cum devii un erou filând cărţile cu mult tact şi cum îţi îngheaţă muşchii feţei ca-n poză. Uneori, şi sudoarea de pe frunte, şi cum viaţa şi şansa, mână-n mînă, îţi amestecă în aceaşi oală, valeţii cu şeptarii şi zecile de mii de dolari. Un exemplu de urmat, nu?

După cativa ani de pauză, marea bingoleală revine în forţă. “Ţoci” şi “palazi” dublaţi de fete colorate aruncă în stânga şi-n dreapta cu milioane, iar festinul este asigurat cu multă chiuială şi hăhăială de parcă ne-ar vorbi însuşi preşedintele. Marele câştig la loto este o himeră duminicală cu multă priză la public, cu toate că peste două treimi dintre români cred că tragerile loteriei sunt aranjate şi că nu se câştigă decât atunci când este nevoie de o telenovelă care să mai deturneze atenţia de la neîmpliniri, de la scandaluri cu implicaţii la nivel inalt, de o diversiune tipic românească. Nici măcar exemplele de pierzanie ale atâtor mari câştigători care au avut pe mână potul cel mare, dar au sfârşit în alcolism şi faliment antreprenorial nu-i sperie. Ba chiar îi întărâtă şi mai mult, promiţându-şi că, dacă ei vor fi aleşii, vor face atâtea acte de caritate încât să ţină la respect  blestemul invidioşilor. La rândul lor, casele de pariuri au ajuns să facă o reală concurenţă farmaciilor şi caselor de amanet câştigând noi teritorii în lungul străzii şi tineri ca muşterii. Chiar dacă nu au anvergura celorlalte jocuri de noroc în privinţa câştigurilor, şi ele sunt o invitaţie irezistibilă pentru mulţi de a gusta din cupa lui ”bagi un leu şi scoţi doi”. În fine, dacă vom adăuga aici şi puzderia de "păcănele" din Calea Lactee a norocului, în faţa căreia se află la orice oră un împătimit cronic la cules de cireşe, lămâi sau pepeni în linie, vom putea trage concluzia că economia românească duduie şi este asigurată de specialişti de nădejde. În definitiv, la noi, totul ţine de poltica norocului. Şi, în ritmul ăsta, istoria copiilor copiilor noştri va vorbi de marii eroi ai neamului: “Bingo cel viteaz” şi a lui “Poker cel iscusit”.

…De 23 de ani, guvernanţii noştri joacă România la noroc, dar totul este o cacealma. E greu sa creezi locuri de muncă si e stupid să faci reclamă, spre exemplu, la şcoală, la citit. Aşa că nu ne rămâne decât să aşteptăm nişte numere favorite sau o mână buna. Până atunci, însă, dragă cititorule, “mai trage o dată”!