Ţara închisoarelui-răsare

Românii repudiază sistemele autoritarist-carcerale, dar adoră emisiunile în care oamenii sunt monitorizaţi până şi în momentele intime.

Postul de televiziune Kanal D, căruia poate că i s-ar potrivi mai bine denumirea „Canal, deh", anunţă o emisiune menită să umple de invidie fauna tabloidă a României. Kanal D are o identitate inconfundabilă, fiind singurul canal care, în loc să colecteze dejecţii, le distribuie. Maşina de propagat kitsch a trustului Dogan se pregăteşe să lanseze primul episod din „Închisoarea păcătoşilor", un reality-show pe care gazdele îl prezintă, cu un ditamai dezacordul, drept „singura emisiune TV în care se face terapie şi consultanţă psihologică". După „Big Brother" şi „Vara ispitelor", noul produs confirmă la rându-i un paradox perplexant: românii repudiază sistemele autoritarist-carcerale, dar adoră emisiunile în care oamenii sunt monitorizaţi până şi în momentele intime. Altfel spus, nu ne place să fim supravegheaţi, dar dacă ni se promite un spectacol care constă în supravegherea altora, de ce nu?

„Închisoarea păcătoşilor" promite un festin cu multe „E"-uri într-un decor despre care încă nu se ştie dacă e centru de detenţie, menajerie sau curte a pseudomiracolelor. Faptul că şeful grupului de experţi însărcinaţi cu  reabilitarea subiecţilor se numeşte Cristian Andrei oferă o chezăşie a farsei, date fiind prestaţiile de dată recentă ale acestui personaj, în rolul ajutorului de şerif social, la umbra lui Luis Lazarus. Dar nu asta îi indispune cel mai tare pe cei care au criticat emisiunea înainte s-o vadă, ci prezenţa în distribuţie a unui ucigaş. Statura şi mai ales vina lui aruncă în derizoriu restul afişului, unde apar o nimfomană, un fante adulterin, o sinucigaşă, un ins violent până la extrem, o obeză şi o narcisistă. Faptul că un criminal e transformat în star de televiziune stârneşte revoltă mai ales fiindcă victima lui a fost vedetă. Dacă în locul celui care-a ucis-o pe Mihaela Runceanu ar fi fost cooptat asasinul unui pensionar din Berceni, opinia publică s-ar fi inflamat, probabil, mai greu.

Cu toate acestea, s-ar putea ca Daniel Cosmin Ştefănescu să se simtă inconfortabil în compania pe care i-au rezervat-o realizatorii emisiunii. Dacă tot mizează pe amestecul de imoralitate, sfidare şi sulfuroşenie promiscuă, arhitecţii care au proiectat „Închisoarea păcătoşilor" ar fi trebuit să fie mai atenţi la selecţie. Mă gândesc cum ar fi arătat un platou în care, alături de Daniel Cosmin Ştefănescu, să se înfăţişeze privirilor Adrian Cocoană, ucigaşul cu Ferrari din Timişoara, Cristian Bernevig, colonelul care a omorât cinci oameni în Bărcăneşti, sau măcar Iustin Covei, tânără speranţă a delincvenţei doljene, care la douăzeci şi ceva de ani se laudă cu un palmares infracţional la care alţii ajung după multe decenii de nelegiuiri. De asemenea, era uşor de găsit un fotbalist care a călcat cu maşina pe cineva fără să păţească nimic, o starletă beată la volan, care a spulberat un pieton pe trecere, sau măcar un zdrahon cu BMW care a ucis în bătaie un bătrânel fiindcă n-a traversat mai repede. Ce închisoare am fi avut! Şi ce ne-am mai fi uitat, păcătoşii de noi, cu sau fără Cristian Andrei!

În ce mă priveşte, emit o singură obiecţie la adresa postului Kanal D. Recunosc, nu mă sperie şi nu mă miră pecinginea anunţatei emisiuni. Am, în schimb, un cârcel calendaristic. „Închisoarea păcătoşilor" e programată să-şi deschidă porţile pe 15 noiembrie. Dacă sunt ultrasensibil, îmi cer de pe-acum iertare. Dar pentru mine 15 noiembrie rămâne data revoltei de la Braşov, iar acest tip de suprapunere mă întristează. Dacă au un dram de curiozitate, realizatorii emisiunii de la Kanal D sunt invitaţi să stea de vorbă cu Florin Postolachi (cine?) şi să afle amănunte despre 61 de oameni deportaţi, iar alte două sute cincizeci ascunşi în celule. În fond, e vorba tot despre o închisoare. Ce-i drept, fără păcătoşi.