Suprapopularea şi năluca lui Malthus
0
Potrivit teoriei englezului Thomas Malthus, din care s-a inspirat un alt englez, Charles Darwin, în elaborarea teoriei sale evoluţioniste, suprapopularea reprezintă un fenomen global inevitabil, care va duce cu timpul la un deficit de resurse alimentare, energetice, la o criză a spaţiului de trai şi la o concurenţă acerbă între oameni.
Populaţia creşte în progresie geometrică, spunea Malthus, iar resursele alimentare cresc în progresie aritmetică. Au trecut peste două secole de când Malthus şi-a lansat teoria şi astăzi există mai multe temeiuri decât oricând de a considera „malthusianismul” drept una dintre cele mai actuale şi lucide viziuni asupra lumii. Dacă tendinţa demografică din ultimul secol se va păstra, poate deveni una din principalele premise ale conflictelor interne şi ale confruntărilor dintre state într-un viitor nu foarte îndepărtat. Voi explica de ce aceste prognoze sumbre se pot adeveri.
În plan istoric, creşterea vertiginoasă a populaţiei umane la nivel global a început acum aproximativ 11.000 de ani, odată cu „revoluţia neolitică” – trecerea de la epoca vânatului şi culesului la epoca cultivării agricole. Agricultura a permis acumularea unei cantităţi impunătoare de resurse alimentare pe un teritoriu mic pentru un număr mare de oameni; ceea ce a facilitat supravieţuirea şi prolificitatea populaţiilor umane. Dacă în zorii epocii agricole numărul oamenilor era de aproximativ 6 mln., până în zilele noastre numărul speciei Homo sapiens a sporit de 1.200 de ori. Iar tempourile sporului demografic au crescut mai ales în ultimele câteva secole.
În jurul anului 1000, pe pământ locuiau doar 310 mln. de oameni, iar primul miliard a fost atins abia în 1804. De atunci, creşterea populaţiei a fost vertiginoasă. Datele statistice din ultimii o sută de ani arată că omenirea merge în mod clar spre o suprapopulare, cu toate consecinţele economice, sociale şi identitare care derivă de aici, mai ales pentru Europa. În anul 1927, pe Pământ locuiau 2 mlrd. de oameni, dintre care 600 milioane europeni, deci aproape o treime din numărul total. În anul 1960 – 3 mlrd. În anul 1974 – 4 mlrd. În anul 1987 – 5 mlrd. În anul 1999 – 6 mlrd. În anul 2012 pe pământ locuiau deja peste 7 mlrd. de oameni, dintre care 900 milioane sunt europeni, adică mai puţin de a şaptea parte din numărul total. Potrivit prognozelor, către anul 2050 pe glob vor locui circa 9 mlrd., dintre care aproximativ un miliard vor fi europeni, adică a noua parte din numărul total al populaţiei [1].
Cel mai mare spor demografic este înregistrat în Africa – circa 800 mln.; Asia de Sud – 1,3 mlrd.; China – 1,4 mlrd. Dacă în 1950 în India locuiau 330 mln. de oameni, în prezent sunt peste un miliard, iar către anul 2050 în această ţară vor locui aproximativ 1,5 mlrd. (Буровский, 2009. p. 163-165). Cine vrea să urmărească on-line ritmurile creşterii demografice pe glod, poate vizita site-ul worldometers.info/, unde este contabilizată per secundă statistica deceselor şi naşterilor pe glob; priveliştea oferită de cifre este spectaculoasă.
Una din consecinţele cele mai evidente ale acestei creşteri demografice este criza de resurse, după cum a prevăzut Malthus. Năluca lui a început să bântuie imaginaţia cercetătorilor contemporani, care privesc cu îngrijorare în viitor. Economistul francez Jean-Pierre Estival estimează că în acest secol victimele crizei alimentare vor creşte cu 75-80 de milioane anual, egalând creşterea mondială a populaţiei.
Estival face următoarea paralelă expresivă: “un hectar de pământ cultivat dispare la fiecare şapte secunde şi jumătate, şi un nou copil se naşte la fiecare trei secunde” (Estival, 2009, p. 181, apud Mâşu, 2011, p. 313).
Opiniile precum că tehnologia avansată va oferi soluţii pentru susţinerea unei populaţii de până la 10 mlrd. nu sunt prea realiste. În epoca vânatului şi culesului, de pe 1 km2 se puteau hrăni în medie 0,05 oameni. Agricultura contemporană hrăneşte în medie 54 de oameni de pe un 1 km2 de pământ prelucrat. Către anul 2050 randamentul va fi de 70-80 de oameni hrăniţi de pe 1 km2 (Bocquet-Appel, 2011). Însă aceasta nu e suficient de mult. Potrivit unui studiu realizat în 2012 de organizaţia Economist Intelligence Unit, producţia agricolă la nivel mondial ar trebui să crească cu cel puţin 3% pe an până în anul 2030, pentru a asigura necesarul de hrană al populaţiei aflată în continuă creştere. Însă creşterea actuală a productivităţii agricole e de numai 2%, iar terenuri agricole disponibile practic nu mai există [2].
Dacă luăm în calcul intemperiile, schimbările climaterice globale şi diversele cataclisme naturale care sunt prognozate, productivitatea în realitate va fi mult mai scăzută. Seceta din 2012 a produs o criză de produse agricole în mai multe regiuni ale lumii, inclusiv în SUA, iar aceasta a înseamnat preţuri mai mari cu aproape 50% la alimente şi mai puţină hrană pentru populaţia săracă [3]. Acela a fost doar un ghiont uşor din partea naturii. Un ciclu din asemenea ani secetoşi (sau, din contră, plini de inundaţii) ar putea fi catastrofali sub aspectul aprovizionării alimentare pentru mai multe ţări, pe fundalul creşterii demografice. Experţii de la ONU au lansat deja un avertisment public, că rezerva globala de alimente riscă să ajungă foarte subit într-un punct critic [4].
Unii cercetători s-au angajat în prorocirea unor dezastre umanitare oripilante de pe urma creşterii demografice explozive. Dintre aceştia, biologul american Paul R. Ehrlich (supranumit şi Malthus contemporan) a căpătat reputaţia de alarmist notoriu; el susţine că demografia va cauza criză de resurse, criza va cauza foamete, iar foametea va cauza revolte, discriminări sociale şi rasiale, iar într-un final oamenii vor aluneca spre canibalism, într-o încercare disperată de a supravieţui [5],[6]. Cu toate că predicţiile lui Ehrlich par a fi mult prea exagerate şi dramatizate, premise pentru violenţe sociale într-adevăr există. Suprapopularea, însoţită de deficitul de resurse, duce frecvent la creşterea nivelului de agresivitate socială.”Relaţia dintre suprapopulare şi agresivitate e un fenomen răspândit în istoria civilizaţiei.
Datele arheologice arată că şi în Europa din perioada neolitică, acum 6-7 mii de ani, trecerea la sistemul agricol a generat iniţial o creştere bruscă a populaţiei şi la un moment dat oamenii au devenit prea numeroşi în raport cu resursele existente în acea perioadă. Din cauza suprapopulării, criza acută de resurse provoca conflicte sângerose, care diminuau temporar numărul populaţiei; şi ori de câte ori se produceau creşteri demografice importante, ele erau urmate de războaie de proporţii care decimau populaţia [7]. Se consideră că una din cauzele care au generat genocidul teribil din Rwanda, în 1994, a fost anume o „catastrofă malthusiană” – suprapopularea, schimbările de ordin ecologic şi frustrarea socială au caracterizat regiunea în acea perioadă [Даймонд, 2008, p. 432, 439]. Se ştie că gradul de agresivitate într-o populaţie depinde mai ales de procentajul bărbaţilor tineri. Corelaţia dintre vârstă şi violenţă socială e foarte strânsă, şi în regiunile cu un spor demografic puternic, unde e înaltă rata bărbaţilor tineri, de 15-30 de ani, probabilitatea izbucnirii violenţelor în masă e mult mai mare [8] [Mesquida, Wiener, 1996, 1999]. Corespunzător, ţările cu spor demografic din lumea a treia se vor confrunta în următorii douăzeci de ani cu importante seismuri socio-politice interne din cauza ratei înalte a natalităţii şi a sporirii continue a numărului tinerilor. În acele ţări se acumulează o masă critică de tineri care vor tinde să depăşească frustrările de ordin social şi economic prin revolte în masă şi schimbarea regimurilor politice [Sciubba, 2010].
Cert este că în secolul acesta ne vom mai aminti de Malthus, şi poate că în deceniile care vin el va fi privit nu ca un simplu teoretician, ci ca un proroc neînţeles şi subestimat la timpul potrivit.
Mai multe articole găseşti aici: Instinct şi Raţiune
Surse bibliografice:
2.Planeta, la un pas de o CRIZA alimentara fara precedent. Solutiile pentru a evita foametea
3.World braced for new food crisis // by Jack Farchy in London and Gregory Meyer in New York. Financial Times. July 19, 2012.
4.UN warns of looming worldwide food crisis in 2013 // by John Vidal. The Guardian. 13 October 2012
5.The Ehrlich Factor: A Brief History of the Fate of Humanity, With Dr. Paul R. Ehrlich // by Michael Charles Tobias. Forbes.com. 1/16/2013
6.Will overpopulation drive us to eat our own DEAD? Controversial academic claims humanity is moving towards cannibalism at 'ridiculous speed' // by Mark Prigg. Daily Mail. 22 May 2014 /
7.Europe's First Farmers Came, Then Went // by Ann Gibbons. Science. 16 November 2012
8. The Effects of ‘Youth Bulge’ on Civil Conflicts // by Lionel Beehner. Council on Foreign Relations. April 27, 2007
9. Bocquet-Appel J.-P. When the World’s Population Took Off: The Springboard of the Neolithic Demographic Transition // Science. 29 July 2011. Vol. 333. no. 6042. P. 560-561 / DOI: 10.1126/science.1208880
10. Estival J.-P. Le Marche mondial des resources. L’Harmattan. Paris. 2009.
11. Mesquida Ch.G., Wiener N.I. Human collective aggression: A behavioral ecology perspective // Ethology and Sociobiology. Volume 17, Issue 4, July 1996. P. 247-262
12. Mâşu Ş. Omenirea secolului al XXI-lea şi guvernul mondial. Bucureşti. Editura RAO. 2011.
13. Sciubba J.D. The Future Faces of War: Population and National Security. Praeger. 2010, 233 p.
14. Буровский А.М. Будет ли Будущее? Пугающий облик грядущего? Москва. «Яуза», «Эксмо». 2009. 256 г.
15. Даймонд Дж. Коллапс. Почему одни общества выживают, а другие умирают. Москва. АСТ. 2008. 762 с.
Se încarcă comentariile...
