Studiu psihologic: „Oamenii radicalizaţi au în comun nu religia, ci faptul că ajung să nu mai preţuiască viaţa“

Interviu cu Maqsoud Kruse, directorul Hedayah, Centrul de Studiu şi Combatere a Extremismului şi Terorismului din Abu Dhabi, în exclusivitate pentru Geopolitics.ro - Adevarul.ro

„Marea noastră provocare este să explicăm că scopul vieţii există şi trebuie căutat dincolo de atacul suicidal cu bombă”, spune Maqsoud Kruse, directorul Hedayah, centrul de studiu şi combatere a extremismului şi terorismului din Abu Dhabi. Deşi amplasat în EAU, centrul este internaţional, şi are în consiliul de conducere reprezentanţi ai 12 ţări.

Interesant şi unic în abordarea Hedayyah este faptul că, în urmă studiilor făcute, reiese că nu religia este cauza radicalizării, ci cauze psihologice, cum ar fi lipsa de afecţiune, dar şi educaţia şi lipsa de comunicare. „Am derulat studii specifice aplicative şi am găsit că:

1) o să vă mire, dar extremiştii nu provin din adevăratele comunităţi musulmane puternice, deoarece acestea promovează pacea şi înţelegerea,

2) am găsit că ţinta preferată o reprezintă tinerii de la 8  la 25 de ani, cum este Boko Haram care foloseşte tinere de 8 ani în atacuri suicidale,

3) am concluzionat că decizia de a deveni radicalist nu este una conştientă, lucidă, ci emoţională.

4) am constatat că de cele mai multe ori atracţia către radicalism vine din mediul virtual”.

Chitaristul Cat Stevens este un exemplu că nu Islamul este cauza radicalizării, el a devenit musulman, şi-a luat numele de Yusif Islam, şi încă ţine concerte fără a se gândi la atacuri suicidale. Mai sunt şi alte cazuri de convertire la Islam, iar acest lucru demonstrează că nu Islamul este problema radicalizării, şi impune analiza psihologică subtilă a evoluţiilor celor care au ajuns să comită atentate suicidale.

„Vă asigur că fiecare dintre noi poate deveni victimă a extremismului şi terorismului dacă se află la momentul nepotrivit la locul nepotrivit, nimeni nu este imun!”, spune Kruse.

„De aceea ne-am concentrat pe psihologie, încercând să înţelegem ce este mai important şi pe ce trebuie să acţionăm: individul sau procesul de comunicare? Şi apoi, pe modul de atragere al celor care recrutează, care seamănă cu marketing-ul, încercăm să înţelegem cum îi atrag şi cum îi fac să opteze pentru schimbarea de viziune”.

„Ne-am dat seama că abordarea militară nu este de ajuns, abordarea trebuie să fie mai subtilă şi mai sofisticată, şi deci am introdus psihologia şi sociologia în studiul şi combaterea extremismului şi terorismului. Am ajuns la concluzia că nu sărăcia, ci educaţia este cauza extremismului şi terorismului, dar încă nu putem spune dacă lipsa educaţiei, sau dimpotrivă impactul unei anume educaţii primite! Am derulat foarte multe activităţi, reuniuni, ca să înţelegem rolul educaţiei. Această problemă este foarte subtilă deoarece în şcoli nu doar predăm, ci şi formăm caractere, deci contează mult interacţiunile. Va trebui să ne gândim la strategii prin care să implicăm profesorii din şcoli, de la diverse cursuri, imam-ii, preoţii etc. în prevenirea extremismului şi terorismului”.

Maqsoud Kruse face diferenţa între strategia de combatere a terorismului şi strategia de combatere a extremismului şi terorismului care se bazează pe prevenţie deoarece „înainte ca sinucigaşul să se detoneze, are loc un întreg proces, de lungă durată, pe mai multe etape, iar întrebarea este: Putem interveni noi într-o anume etapă pentru a preveni? Sigur că da!”

„Procesul radicalizării este deci de durată şi porneşte de obicei de la nemulţumiri privind viaţa. Există unele cazuri, şi noi am constatat asta în studiile noastre, când în timpul radicalizării persoana în cauză îşi dă seama că face rău şi decide să îşi ia viaţa de la început. Aşa că noi ne-am întrebat: Dacă se poate radicaliza, nu se poate şi de-radicaliza? Ba da! Dar nu e uşor. Când cineva ajunge să creadă că dacă ucide şi se sinucide, devine erou, asta este o credinţă deja sedimentată după mult timp, nu putem demonta această idee uşor. În momentul în care îmbrăţişează o idee, aceşti oameni sunt gata să se deplaseze în alte ţări, să trăiască altă viaţă şi să se sinucidă pentru acea idee. Întrebarea este: De ce nu ezită? De ce nu îşi pun întrebări?”

Este şocant că radicaliştii sunt preocupaţi de cum să îşi pună capăt vieţii în loc să se preocupe de cum să trăiască

Pentru a înţelege procesul radicalizării, trebuie să ne amintim că pe de o parte există realitatea deprimantă, pe de altă parte există social media, spune Kruse: „Maeştrii radicalizării urmăresc atent şi înregistrează mişcările online ale potenţialelor victime după care recrutează fără ca măcar să le vadă în persoană şi sunt capabili să determine aceste persoane să se deplaseze către alte locaţii şi să se sinucidă în atacuri cu bombe… Am analizat limbajul lor şi ne-am dat seamă că folosesc cuvinte şi expresii persuasive pe care le întâlnim în prezent pentru prima dată. Mai mult, au infiltrat lumea entertainment-ului, şi ajung la copii noştri care se joacă diverse jocuri şi le transmit mesaje cu potenţial de radicalizare care sunt foarte subtile! Aleg jocuri cu război, lupte, îi lasă pe jucători să câştige şi să savureze victoria în luptă, iar la final apare un mesaj scurt dar convingător care îi agaţă: Nu vrei să vezi cum e să câştigi lupta şi în lumea reală?”.

Kruse consideră că, de fapt, comunicarea este cheia înţelegerii procesului de radicalizare: „Ne-am uitat în ochii radicaliştilor şi le-am spus: Încetează să mai fii radicalist!  Iar ei ne-au întrebat: OK, şi ce să fiu atunci? Este şocant că radicaliştii sunt preocupaţi de cum să îşi pună capăt vieţii în loc să se preocupe de cum să trăiască.“

Hedayah a studiat FARC din Columbia, ETA din Spania, neo-naziştii din Europa, organizaţiile teroriste musulmane şi încearcă să găsească răspuns la întrebarea: Cum justifici utilizarea violenţei împotriva oamenilor nevinovaţi? Cum se ajunge la cultura urii? Răspunsurile sunt nuanţate. În cazul Daesh, de exemplu, este evident că nu religia musulmană este explicaţia, deoarece miliarde de oameni cu aceeaşi religie nu recurg la violenţă, ci doar cei care devin adepţii acestor organizaţii teroriste. „Toţi aceşti oameni radicalizaţi, din toate organizaţiile teroriste ale lumii, au în comun nu religia, ci faptul că ajung să nu mai preţuiască viaţa şi să vadă în oameni ceva fără valoare”, spune Kruse. „De aici le vine puterea de a se sinucide: ei văd în sinucidere o eliberare, deoarece viaţa nu mai are valoare pentru ei, iar în uciderea celorlalţi, o pedeapsă”.

„Am ajuns să vedem terorismul ca pe o cădere psihologică…Emoţiile şi iraţionalul, existente în mod normal în fiinţa umană, joacă un rol important.”

Hedayah este un ONG, creat în Abu Dhabi în 2011 ca o necesitate a membrilor Forumului Global de Luptă Împotriva Terorismului (GCTF) de a avea un centru de cercetare  şi expertiză în  vederea contracarării extremismului şi radicalismului.

Publicaţiile Hedayah reflectă noi abordări în prevenirea extremismului, rezultate din studiile făcute. În septembrie 2014, Hedayah a publicat ”Developing Effective Counter-Narrative Frameworks for Countering Violent Extremism” în care evidenţia tipuri de discurs care pot contribui la evitarea radicalizării tinerilor.  De interes este analiza de discurs făcută de exemplu mesajelor AlQaeda prin care organizaţia îşi recrutează adepţi şi la care Hedayah construieşte contra-argumente. În februarie 2015, Hedayah publica ” Thinking Outside the Box Exploring the Critical Roles of Sports, Arts, and Culture in Preventing Violent Extremism” în care evidenţia rolul sportului, artelor şi culturii în revenirea extremismului dar şi al educaţiei şi familiei şi al întregii comunităţi, în crearea de contra-discursuri şi strategii de comunicare care să prevină alunecarea tinerilor spre extremism şi radicalizare.

Un text de Marcela Ganea, jurnalist internaţional