Semnificaţia şi consecinţele absenteismului electoral

Tot mai des se poate auzi sloganul „nu mă duc la vot”. Oarecum expediată în banalitate, atitudinea implicată este în realitate de o semnificaţie cu totul deosebită în contextul politic pe care-l traversăm, cu consecinţe grele privind evoluţia generală a societăţii.

Sistemul democratic pe care l-am râvnit într-atât după dictatura comunistă încarcă societatea cu responsabilitatea deciziei politice exercitată prin intermendiul votului. În locul numirii de către un suveran sau un dictator a politicienilor meniţi să conducă treburile ţării, această deosebit de importantă misiune revine corpului electoral.

Afirm cu toată răspunderea că societatea românească nu a fost pregătită pentru a-şi asuma postdecembrist o astfel de sarcină iar consecinţele le-am trăit până acum şi le vom resimţi în continuare pe o perioadă nedefinită în timp. Cauzele sunt multiple.

Odată, istoriceşte vorbind, n-am avut experienţa vieţii democratice, domnitorii precum şi pletora politică fiind numiţi de puteri străine. În cazul Transilvaniei românii, la nivel de masă, n-au avut drepturi politico-electorale. Interludiul istoric comunist ne-a văduvit, în fapt, de orice drepturi politice, generaţiile născute şi crescute sub egida lui marcând în chestiune un vădit handicap. La rândul său, conducerea postdecembrist-FSN-istă a manipulat ideea democratică de o manieră revoltătoare, deturnându-i sensul pe o direcţie antinaţională. Tot ea a cultivat imoralitatea şi amoralitatea nu numai în politică, cu repercursiuni catastrofale asupra comportamentului social general şi implicit, cu apăsare, asupra comportamentului politic.

Deşi aud în jur întrebări cu cine să votez, se conturează în fapt realitatea tot mai puţinei prezenţe la urne. Avem, în general, o masă cvasi-stabilă de votanţi situată în jur de 30-35%. În ce măsură exprimă ea voinţa naţională rămâne o întrebare mereu deschisă. „-Te duci la vot?- Da.- Cu cine votezi?- Nu ştiu.- Atunci de ce votezi?-Aşa, că e dreptul meu”. În câte situaţii alegătorul votează cum zice primarul, cum zice notarul, sau alte influenţe colaterale străine propriei conştiinţe? Preotul şi în general biserica s-au transformat în veritabili agenţi electorali deloc dezinteresaţi. Câte voturi se mai dau pe o bere, pe un mic, pe o sacoşă?  Indiferenţa faţă de fenomenul politic în substanţa sa sau ignorarea acestuia, sunt cauze care conduc de asemenea la alterarea voinţei naţionale.

Nodul gordian al problemei îl constituie însă absenteismul. El se manifestă  preponderent în rândurile intelectuale şi a generaţiilor tinere. Unii, nemulţumiţi, revoltaţi de prestaţia politică, alţii, probabil cei mai mulţi, nepăsători, indiferenţi. În general se crede că refuzul de a vota este o palmă, o sancţiune, o atenţionare pentru aleşi. Alţii, dezamăgiţi că n-ar avea de unde alege.

În toate cazurile este vorba de o gravă eroare. Avem politicienii pe care i-a creat societatea românească astfel cum a evoluat ea. Suntem într-un proces de reconstrucţie instituţional-democratică, cu urcuşuri, cu poticneli, cu bune şi mai puţin bune. Suntem într-un proces de reformare. Acesta nu se realizează stând de o parte. Există oameni de valoare care merită încrederea. Greşesc uneori şi partidele că nu-i aşează în fruntea listelor, greşesc şi alegătorii când criteriile de selecţie sunt altele decât valoarea reală a oamenilor, bunele sau relele lor intenţii.

Adesea alegerea nu e uşoară. A sta însă de o parte, a formula doar critici la adresa aleşilor este un non sens de vreme ce n-ai participat la alegerea lor. Democraţia te obligă ca cetăţean, iar în sfera politică ea se manifestă de o parte prin alegerea cumpănită a conducătorilor, tot astfel cum te obligă să le urmăreşti prestaţia, să-i sancţionezi în caz de derapaje.

Europarlamentarele care bat la uşă au o conotaţie aparte. Valoarea aleşilor poate juca un rol important în promovarea intereselor României în sânul comunităţii europene. Putem urmări prestaţia şi eficienţa lor – a unora chiar foşti aleşi în această înaltă demnitate - dar numai cu condiţia de a contribui prin vot la buna lor selecţie.

Spun răspicat în final: neparticiparea la vot este un abandon de la esenţiala îndatorire cetăţenească, cu efecte negative asupra procesului de construcţie democratică. Cine nu participă la vot să nu emită pretenţii; nici să se mire cine câştigă.